My Sister

My sister has eyes that sparkle and a smile that shines. She is filled with generosity and kindness: always giving, always caring. My sister lightens dark moods in the most effortless fashion. She can grab a lonely hand and touch it with warmth and love. Caring and compassion grace those who came her way. trust and loyalty are fine virtues she possesses. Her intentions are sincere; her love is unconditional. She's there for strength and support and she keeps a promise to its end. She stands true to herself in commitment and conviction. She has a healing heart to mend broken feelings and a sharp mind to help find a new way. She is a remarkable woman of unique style, genuine beauty, and exceptional class. My sister is someone wonderful... and I'm so proud to say that she's mine.(D. Burton-Peddle)

ȚIE ! PENTRU CĂ EXIȘTI !

Cu adevărat
ești, exiști?
Sau ești cel mai frumos vis
pe care l-am țesut în taină
din firele de aur ale lunii?
Ești cumva o nălucă
creată în colțul ochiului
să-mi umple golul din inimă
să-mi aline durerile?
Unde gasești timp să te gândești la mine
să mă asculți când
povești încâlcite
încearcă să se toarcă?
Cum mă înțelegi
când singură
nu-mi înțeleg pornirea?
Tu m-ai făcut să râd
când inima-mi sângera
M-ai făcut să sper din nou
când sufletu-mi murea.
Mi-ai dăruit picaturi de rouă
care la atingere fierbinte
s-au prefăcut în nestemate.
Mi-ai dăruit flori de câmp
dar când le-am cuprins în brațe
erau cele mai parfumate orhidee.
M-ai legănat în pânza de păianjen
ale viselor
mi-ai cântat până corul îngerilor
a izbucnit în refren
m-ai luat de mână și
ființa mea s-a schimbat.
Te iubesc, îți aparțin, îți mulțumesc.

silvia-varvara seman

ATENȚIA LA DETALII

" Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunteți plini de răpire și de necumpătare. Fariseu orb! Curăță întâi partea din lăuntru a paharului și a blidului pentruca și partea de afară să fie curată".( Matei 23: 25-26 )

      În fiecare an luna decembrie și luna ianuarie, de peste 19 ani, sunt luni supraaglomerate pentru mine. Pline de activitate și agitație. Decembrie  datorită sărbătorilor de iarnă iar ianuarie pentru că la începutul lunii februarie vine inspecția pentru reînnoirea licence-ului de business. Două luni de curățenie generală. În care îmi sunt ocupate toate momentele. Totul este făcut minuțios. Se cercetează în timpul inspecției dosarele pagină cu pagină. Se citesc rapoarte de activități zilnice, meniuri, liste de medicamente. Sunt inspectate toate colțurile casei. Sunt purtate discuții. Cu mine. Cu pacienții. În urma inspecției m-i se înmânează râvnitul " license of business" pentru încă un an. În aceste două luni atenția la detalii este maximă. Îmi dau străduința să fie totul perfect. Nu pot altfel, fiind o perfecționistă. Răsuflu ușurată dacă inspectoarea vine într-o zi noroasă. O zi în care razele  soarelui nu pătrund iscoditoare prin colțuri să arate cu degetul praful dansând buclucaș peste tot . Oricât aș aspira prin casă oricât l-aș șterge, praful invadează toate suprafețele. Lucrurile nu sunt perfecte. Sunt lucruri mici, ascunse care-mi dau palpitații și-mi ridică tensiunea arterială.
     Același lucru este valabil și în viața spirituală. Domnul Isus a adus lumii acest mesaj controversat. Curățirea minițioasă. Inspecția inimii. Atenția la detalii. Putem să fim creștini  cu o ținută și un comportament exemplar dar să fim departe de perfecțiunea lui Dumnezeu. De standardele Sale. Dumnezeu nu judeca ca omul după aparențe nici nu se uită la fața omului. El știe că  nu întotdeauna în spatele unui exterior ireproșabil se ascunde un interior frumos. Dumnezeu are cântarele Sale. Nu cântărește nici banii din  acontul bancar, nici debitul cuvintelor, nici măcar greutatea fizică. Greutatea unui suflet cântărită în cântarul cerului este cât de gol ești de tine însuți. Greutatea unei persoane , valoarea sa nu este dată de inteligență chiar dacă o are cu ...carul, nici de frumusețe, nici de slujbă sau afacerile numeroase. Poți să ai o vilă pe deal, în cel mai faimos cartier care ascunde praf. Poți să te prezinți lumii ca o persoană elegantă, sofisticată și să ascunzi urme de praf, slăbiciuni și păcate. Celor din jur le arătăm fața noastră nu inima  în care ascundem lucruri tainice...Numai Dumnezeu vede inima.
    După ce l-a îndepărtat pe Saul ca împărat .... Domnul a zis lui Samuel:"Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat,ca să nu mai domnească peste Israel?  Umple-ți cornul cu untdelemn și du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fii lui Mi l-am ales ca împărat."(1Samuel 16:1). Samuel om fiind s-a uitat la înfățișare și văzândul pe Eliab și-a zis: " Negreșit, unsul Domnului este aici înaintea Lui"( vers 6). Dar Domnul a zis lui Samuel: " Nu te uita la înfățișarea și înălțimea lui, căci l-am lepadat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă". ( vers 7)
      Dumnezeu a ales pe cel pe cel mai mic la înfățișare. Cel considerat de familie bun doar de păscut oile. Cel alungat de frați și batjocorit de ei. Dumnezeu l-a ales pe David, care v-a scrie în (Psalmul 119: 23) " Cercetează-mă Dumnezeule și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!" Ce transparență! Cum se expune David! Iar noi ascundem și păzim inima,  cu atât mai mult gândurile.  Cum ne mai ascundem gândurile noastre. De cei de lângă noi în primul rând. Le păzim cu strășnicie. Nu întotdeauna spunem ce gândim cu adevărat. Nu odată am spus nu ce credeam ci ce era politicos, ce știam că se așteaptă de la noi. Dumnezeu vede gândurile noastre. Știe ce ascundem în inimă, în minte. Cunoaște gândurile înainte ca să ajungă pe limbă. Știe ce arătăm și ce ascundem de lume. Vede luptele noastre interioare vede zbaterea noastră. Dumnezeu cunoaște lupta mea de a curăța totul, de a îndepărta praful și mizeria acestei lumi din inimă, din minte. Vede tânjirea inimii de a trăi o viață curată și sfântă. Vede cum gem de durere. Lumea nu vede deciziile ascunse ale inimii. Dar El vede. Totul. Cercetează cu de-amănuntul, vede tulburarea  la aspectele negative din inimă. Cercetează-mă ! Cunoaște-mi inima! Valoarea vieții nu este dată de lucrurile vizibile. Lucrurile ascunse invizibile sunt importante pentru Tatăl ceresc. Nu este plăcerea Lui să avem o viață prăfuită. Nici să se pună praful pe cererile noastre. El ne cercetează zilnic. Nu trebuie să așteptăm un an de zile să vină în inspecție. Dacă îl chemăm El este disponibil să vină zilnic. Pentru că este Creatorul știe cum sunt, chiar dacă acum nu semăn perfect cu cea pe care a pictat-o și gândit-o. Prin lucrarea Sa de curățire mă transform. El vede! Cercetează cu de-amănuntul, atent la detalii. Lucrează în mine, cu mine. Curăță inima. Citește rapoartele zilnice, cererile, plângerile. Stă de vorbă cu mine. Cere detalii, nu pentru că nu știe ci ca să mă învețe pe mine să fiu atentă la detalii. El, care este lumina, înconjurat de lumină vede totul. Nimic nu este ascuns de El. Nici cel mai mic fir de praf. Sângele Său acoperă toate impuritățile. Sub sângele sfânt totul este alb, curat și desăvârșit. Veghez la curățenia sufletului și a inimii. Vreau să fiu pregătită când Domnul face cercetare. Chiar dacă vine pe neașteptate. Ca să primesc viața veșnică.

silvia-varvara seman
   

I TRUST GOD

"I trust in the steadfast love of God" - Psalm 52:8
      The greatest boost to my own peace of mind comes as I release all my problems and concerns to my Father. With one simple thought...I TRUST YOU, GOD, I open my life to His miracles. Then His power flows through my mind ,through my heart. When I fell powerless in His arms I found refuge.      
I TRUST YOU, FATHER. By daily affirming these words, I remind myself to realese all past or present concerns. Trusting God, I invite the Holy Spirit to move in my life. I no longer feel an urgency about any situation, for my trust in God has soothed my heart and my mind . When I consider all the magnificence God has created and has allowed me to be part of, I am filled with reverence.

silvia-varvara seman

DEGETUL

Degetul Tău m-a format
mai modelat tainic
m-ai chemat femeie.
Sunt luată din coastă
zvîcnesc în mine curenți de durere.
Degetele tale
nu au bâjbâit în întuneric
când ai sfărâmat omul
și din el m-ai scos.
Mai întins la înălțime ideală
ai lățit, ai rotunjit
ai înfrumusețat
carnea plămădită
plină de măduvă.
Degetele Tale au ales
stropul de carne
însângerată din care
mi-ai modelat inima.
Ai format odăi secrete
le-ai umplut cu sentimente
cu sânge ce zvâcnește viață
în colțuri neimaginate.
Degetele Tale
ele singurele
au atins înlăuntrurile mele
cele mai mici
cele mai ascunse
cele mai sensibile.
mi-e însumi total necunoscute.
De aceea simt
când Tu mă cercetezi
când mâna Ta
îmi mângâie ființa.
Când degetele Tale
ating microscopice
universuri interioare
tresar
vibrez
ființa mea recunoaște
Ești Creatorul.
Când ai aruncat pe boltă
galaxiile și constelațiile.
Când Ți-ai întins degetul
și ai scris în ele taine.
Când ai ridicat din nimic
și ai așezat în neant
pământul
conținând în el însuși
lutul din care ai format pe om
Ți-a tremurat degetul?
S-a deșteptat în Tine durerea
a ceea ce avea să vie?
Ți-a căzut o lacrimă tăcută
din ochiul ce urmărește în caldă noapte
căprioarele născându-și tainic puii?


silvia-varvara seman

UNELTE

În luna februarie în America se celebrează Valentine's day. Legenda spune că ziua aceasta a fost religioasă, dar în zilele noastre, 14 februarie este sărbătorită și privită ca ziua îndrăgostiților. Toate magazinele expun și afișează articole care amintesc despre dragoste. Felicitări cu poeme și dedicații pline de afecțiune. Cutii cu ciocolată, de toate mărimile, buchete de trandafiri roșii, cu petale de catifea. Toate ca expresie a afecțiunii. Le primim și le dăruim celor pe care îi iubim, celor care ne înfrumusețează viața.

     Avem însă, lângă noi, mai aproape sau mai departe, persoane care ne irită. Nu le urâm dar îi suportăm cu greu. Prezența lor ne lasă extenuate, cu gândul că am făcut un act de martiraj. Ce facem cu ei? Sunt sigură că aveți și voi o așa persoană în viață. Care înțeapă mereu, care zgârâie finuț doar cât să sângerezi, care este abrazivă, ca glaspapirul, frecând fin, dar neplăcut și dureros. Persoana aceea este poate parte din familie și evitarea este imposibilă, sau este o persoană străină cu care ai contact zilnic datorită activității tale. Se întâmplă ca cei pe care-i iubim să aibe calități iritabile, pe care le acceptăm datorită iubirii, dar am trăi mult mai fericite dacă nu le-ar avea.
    Va-ți gândit că se poate ca noi la rândul nostru să fim cele care irită? Șmirghelul!? Știți ce este? Se folosește pentru a îndepărta părțile colțuroase, denivelările, pentru a netezi și lustrui. La finisarea unei lucrări.
,, Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele." (Efeseni 2:10 )
     Tu și eu suntem o piatră în zidirea, în lucrarea Domnului Hristos, care pusă la locul potrivit, îmbină, ridică și întărește zidirea. De aceea Dumnezeu trimite în viața noastră glaspapir sau șmirghelul. Să îndepărteze colțurile, denivelările și să ne șlefuiască.
În lucrarea Sa de construcție se mai folosește și de alte ,,instrumente”. Ca să ne perfecționeze și să ne prelucreze.
Trimite peresoane care prin atitudinea lor, prin cuvinte ne amintesc mereu că nu suntem la înălțimea lor. Ne măsoară și... sistemul lor este propriu și exclusiv. Sunt la un nivel atât de înalt încât nimeni nu este capabil să mai ajungă atât de sus. Ne scot în evidență lipsurile și scurtimea și nu o fac într-un mod plăcut, ci cu aroganță și dispreț. Am numit această persoană, ruletă sau metru. Ai pe cineva în viață care-ți măsoară defectele? Sau cumva ești tu însuți o astfel de persoană?
   O altă unealtă care este folosită în zidire sau construcție este fierăstrăul, electric sau manual. Rolul lui este de a tăia, de-a scurta. Taie... fie valoarea nostră, fie elanul nostru. Cu zgomot fierăstrăul electric taie cuvintele noastre lasându-ne cu sentimente de inferioritate.
    O altă unealtă - persoană, folosită de Dumnezeu să ne prelucreze este ciocanul. Persoana care mereu ne dă în cap. Care crede că este singura care are dreptate și pe care dacă nu o agreezi, îți va arăta ea puterea și forța de care este capabilă.

    Fără discuție fie recunoști persoana de lângă tine ce fel de unealtă este, fie te recunoști pe tine în una dintre aceste unelte. Așa negative, nu te grăbi să te rogi, ca Dumnezeu să le depărteze. O prietenă dragă, care a trecut printr-o experiență similară s-a rugat înaintea lui Dumnezeu pentru înlăturarea unei femei iritabile din anturajul ei și Domnul a avertizat-o că va face ceea ce a cerut, dar că în locul ei va aduce una și mai iritantă. Răspunsul ei prompt a fost: Atunci las-o aici, cel puțin o cunosc, știu la ce să mă aștept!

    Persoanele - uneltele sunt în viața ta cu un scop bine definit, determinat și doar pentru un timp. Dumnezeu le-a pus acolo pentru că este interesat nu doar de comfortul tău, ci de transformarea ta. Numai persoana cu un caracter transformat, schimbat și desăvârșit se bucură de părtășie cu Dumnezeu. Dacă persoana din viața ta este glaspapir, Dumnezeu o folosește să-ți șlefuiască părțile colțuroase și să strălucești mai tare. Dacă ai în viață o persoană - ruletă, metru, Dumnezeu vrea ca tu să înveți să stai în picioare și să te măsori după ruleta lui Hristos, nu după a oamenilor. Dacă ai pe aproape persoană - ciocan, este pusă în calea ta ca să înveți că trebuie să fii puternic, inflexibil, gata de a ricoșa cu cuvinte de binecuvântare și laudă, mai repede decât să te lași lovit mereu și să te îngropi.
   ,,Ba mai mult ne bucurăm și în necazurile noastre; căci știm bine că necazul aduce răbdarea, răbdarea aduce biruința în încercare și biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat."( Romani 5:3-4)
  ,, Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul și ca un ciocan care sfarmă stânca”? (Ieremia 23:29)
    În Evanghelia lui Ioan la cap 17:20-21 ne este prezentată rugăciunea Domnului Isus înălțată înaintea Tatălui ceresc pentru ucenicii Săi ,,Mă rog, nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor”. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu Tată ești în Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în Noi”.(v 23) "Eu în ei și Tu în Mine, pentru ca și ei să fie în chip desăvârșit una, ca să recunoască lumea că Tu M-ai trimis și că I-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine."
     Tu și eu prelucrate, aduse la desăvârșire prin uneltele de perfecționare ne vom încadra perfect în lucrarea lui Dumnezeu. Unitatea noastră duce la desăvârșirea lucrării. Desăvârșirea sfinților duce la arătarea iubirii perfecte a lui Dumnezeu. Domnul Isus ne chiamă la o părtășie desăvârșită asemănătoare cu părtășia dintre El și Tatăl Ceresc. Unitatea în rugăciune, în luptă, în statornicia Duhului, la sfințirea  gândului, cugetului și trupului. Unitatea și desăvârșirea care vor arăta pe Domnul Isus Hristos, care va arăta că El trăiește în noi. Așa cum Domnul Isus a arătat lumii pe Tatăl. Dacă pentru desăvârșirea noastră va folosi glaspapir, fierăstrău, ciocan sau ruletă să-I mulțumim. Dumnezeu ne desăvârșește pentru Sine, pentru slava viitoare.

silvia-varvara seman

                                                                                           

  MINUNI MICI

Eram la prima mea călătorie cu avionul. Totul era neașteptat și-mi bombarda sistemul emoțional într-un flux continu. De sus priveam marea de lumini. Avionul se apropia de una dintre giganticele metropole ale lumii. New York! Soțul ne-a asteptat pe mine și pe micuțul nostru într-o mașină de care nu văzusem nici în filme. Un Buick sport ,,Regal Turbo” de care ne-am folosit în următorii ani să cunoaștem țara aceasta atât de întinsă.

    Era la începutul anilor 80 și America era în mijlocul unei crize economice. Pentru mine sosită din lagărul comunist era de neînțeles. Când aveam apă caldă din belșug zi și noapte? Când luminile străluceau până în colțurile uitate din deșert,din păduri sau munții? Când o dată pe săptămână mergeam la un magazin să facem aprovizionare și încărcam căruțul și frigiderul de lucruri care nu știusem că există? Când oriunde ne opream, puteam să încărcăm rezervorul mașinii cu benzină până dădea peste? Pentru mine era raiul! Ce criză? Nu simțeam criza economică.
   De ce duceam lipsă și ne era dor, era biserica, prietenii, familia rămase în țară . Făceam parte dintr-o bisericuță mică de aproximativ 50 de persoane. Deși trăiam în mijlocul celei mai numeroase populații române din diaspora biserica era mică. Ca să umplem dorul din noi, participam la convențiile care se țineau odată pe an. Ce bucurii! Ce fericire! Eram pe plan spiritual acasă. Am vizitat Chicago și Detroit la convențiile din anii 80. În anul 1987 am străbătut America ca să participăm la Convenția bisericilor penticostale din Portland, Oregon. Ne-am întors la NY și am fost urmăriți necontenit de amintiri. De frumusețea sălbatică a acestui colț de lume. De fețele prietenilor cu care am crescut de mici în acelasi oraș la a căror vedere vedeam România și de care ne-am despărțit cu greu. Atunci ca și acum la Portland erau un număr mare de hunedoreni. Am hotărât să ne mutăm la Portland, după aproape zece ani de ședere la New York. Nu ne-a fost ușor. Ne zmulgeam rădăcinile din nou lăsând locuri cunoscute, o biserică cu care am trăit momente de părtășie dar mai ales ne despărțeam din nou de frați și surori de sânge de cumnați și cumnate. Unul dintre gândurile care mă mângăiau era gândul la casa pe care o cumpărasem și care ne aștepta. În ea trăim și acum de aproape douăzeci de ani. Copiii s-au acomodat și-au găsit prieteni din familiile fraților români, s-au căsătorit cu timpul cu fete creștine românce. Pentru ei ,,aici” este acasă!
    Nu au fost toate lucrurile pictate în culori trandafirii. Biserica devenise neâncăpătoare așa că s-a hotărât cumpărarea unui teren și înălțarea unei biserici adecvate nevoilor crescânde. Participam în masă bărbații la lucru, femeile pregătind mese zilnice. Soțul meu a participat la lucrarea de construcție zilnic. Era domeniul și expertiza lui. Problema era că tot ce agonisisem pentru zile negre se scurgea repede. Aveam facturi, plăți și cheltuieli. Zilele se arătau tot mai negre, fără ca soțul să găsească o lucrare bine plătită. Nu era plătit de biserică. Munca era voluntară și în numele Domnului.  Începusem și eu businessul meu. Încercam zilnic prin telefoane la unele agenții de plasare să găsesc clienți dar pentru că eram începătoare nu aveam în îngrijire decât o persoană plătită de stat, adică foarte slab. Îmi amintesc zilele acelea, când Dumnezeu m-a învățat că El este în control. Tot ce se întâmplă, fiecare pas de pe calea vieții este sub privirea Sa și tot ce se întâmplă are un scop. Acela de a-mi pune credința deplină doar în El.
   Am pus la poștă factura de plată pentru curent și cu ea ultimii bani. Soțul era la biserică la lucru, copiii la școală. În disperarea mea, m-am aplecat deasupra chiuvetei unde spălam vasele și am strigat, literal cât m-a ținut vocea, spre Dumnezeu. Lacrimile curgeau șiroaie pe obraz. M-am rugat și am spus:"Te rog, Doamne adu-Ți aminte că ai promis că nu ne vei lăsa cu nici un chip. Omul tău a spus în Sfânta Scriptură ,,Nu am văzut pe copiii celui neprihănit cerșindu-și pâinea. Tăticul meu este om neprihănit. De când am deschis ochii a fost o mărturie a iubirii și ascultării de Tine. Doamne îndură-Te în ziua necazului și a nevoilor noastre. Am continuat cu treaba casei, rugându-mă continu. După o oră a sunat telefonul: "Doamnă am primit numărul acesta de la păstorul vostru de la biserica română. Am o lucrare de construcție și soțul dumneavoastră mi-a fost recomandat ca om harnic și priceput. Să mă caute la numărul de telefon...Soțul a luat legătura și chiar de-a doua zi a început lucrarea la familia aceasta. Era vorba de remodelarea unei case. O mătușă de-a lor murise și ei erau moștenitorii. Doreau să aranjeze interiorul și exteriorul și să o pună de vânzare. I-au cerut soțului să arunce tot din casă. Mobilierul era învechit, nefolositor și fără valoare. Casa a rămas goală despuiată de mobilier, de mocheta greu mirositoare. În cele două băi, au cerut să fie schimbat totul. Oglinzi, văni, chiuvete, wc. Totul mergea la gunoi. Sotul lucra intr-o baie. În timp ce se lupta cu oglinda care era lipită de perete, un pachețel mic, învelit într-un ziar îngălbenit a căzut jos. Soțul l-a ridicat, s-a uitat la ziar. Într-un colț a citit august 14, 1946. În pachețel era o sumă mare pentru noi. Când soțul a venit acasă, schimbat la față mi-a întins pachetul cu mână tremurândă. El nu a știut despre rugăciunea ridicata în taină nici despre strigarea către Dumnezeu care în bunătatea Sa, a pregătit încă din anul 1946 august 14 răspunsul la nevoia familiei mele. Nu suma de bani, care a fost binevenită mă face de câte ori îmi amintesc să plâng. Faptul că înainte să mă nasc să exist, Dumnezeu a văzut ziua necazului meu și a pregătit ieșirea din ea. Cine a pus banii înveliți într-un ziar cu data într-un colț, nu știa că este instrumentul lui Dumnezeu. Probabil ca toți oamenii i-a pus bine și a uitat de ei. Dar nu au fost uitați de Dumnezeu. L-a vremea potrivită au căzut jos împachetați frumos un dar neașteptat și nemeritat. Un răspuns la rugăciune. Să nu credeți că dacă suntem în America trăim fără griji sau probleme. Este tot pământ și pământul este sub blestem de la un capăt la celălalt. Și aici ne câștigăm pâinea cu sudoare, muncind din zori până noaptea, câte șase sau șapte zile pe săptămână.
     Promisiunile Domnului,,Preaiubiților Săi le dă pâinea ca în somn”rămân valabile. În ciuda condițiilor rămâne valabilă pentru noi. Mai ales în ultimi patru ani, de când economia americană a căzut la pământ, trăgând după ea economia mondială. Nu a fost zi în care să nu simțim purtarea de grijă a lui Dumnezeu care cu dragostea Sa de Tată ne binecuvinteaza mai mult decât merităm.
Mereu reamintesc celor din jur: "Nu ne va lăsa Dumnezeu! A fost cu Daniel în Babilon. Deși era sclav un prins de război mânca la masa împăratului. Iosif în Egipt nu numai că a avut el din belșug dar a salvat familia tatălui său pe frații lui cu întregile lor familii și întreg poporul Egiptean de la foamete".
    Tatăl nostru cel ceresc ne dă pâinea cea de toate zilele. Atunci când căutăm împărăția cerurilor ne dă toate celelalte lucruri pe deasupra. Toate aceste lucruri în iubirea Sa  nemărginită le-a pregătit pentru noi înainte de întemeierea lumii. Atunci când scria zilele noastre în cartea vieții, când se gândea la ființa noastră și ne număra firele de păr din cap. Dumnezeul meu, este Dumnezeul minunilor. Mari și mici. Pentru toate deopotrivă Îl laud și-L preamăresc. Aștept să pășesc spre cele viitoare, cu inima mulțumitoare și cu privirea ațintită la mâna Sa cea dreaptă, care binecuvintează, ocrotește, călăuzește și sprijinește pe cel în nevoie.

silvia-varvara seman