SCRISOAREA TOAMNEI

A scris pădurea
un răvaș lung
de despărțire
Fiecare literă
pe o altă frunză.

 Atinse de cuvintele
amare
s-au deprins frunzele
s-au împrăștiat
roșii
galbene
uscate .

Alerg scoțând aburi
să le adun
să pun literele
cap la cap
să formez
un cuvânt
o frază.

Este dincolo de puteri
să mă desfac
din iureșul
din îmbrățișarea
dansului
vântului.
Să-mi șterg obrajii
de lacrimile
cerului
vânăt de supărare.

Lipite de talpă
port frunzele
galbene
roșii
uscate
pe coclauri
neumblate.

 Noiembrie 20, 2011