ASTĂZI , ACUM, NU LA ANU !

    Dumnezeu dorește ca noi să-L căutăm mereu.  Fiecare an al vieții noastre să fie o experiență de trăire cu El.  Așa cum fiecare inspirare a aerului dă viață trupului, fiecare zi cu Dumnezeu dă viață sufletului nostru.  Doresc ca ziua aceasta să fie saturată de prezența lui Dumnezeu, acolo unde ești. Fie că ești la servici, fie că ești la școală, fie că ești pe drum, sau închisă între patru ziduri, ești în prezența lui Dumnuzeu. Nu este nevoie să aștepți până la sfârșitul anului ca să mergi la biserică să-L întâlnești și să iei noi hotărâri. Dumnezeu este prezent, acum și acolo unde ești.

    Tu și eu, putem să anulăm prezența și experiența cu Dumnezeu, sau să le strângem în suflet ca pe comorile care sunt. ( Exod 8: 1-10).” Domnul a zis lui Moise: „ Du-te la Faraon, și spune-i:  ”Așa vorbește Domnul: „ Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. Dacă nu vrei să-l lași să plece am să aduc broaște  pe toată întinderea țării tale. Râul va mișuna de broaște; ele se vor sui, și vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit și în patul tău, în casa slujitorilor tăi și în casele poporului tău, în cuptoarele și postăvile de frământat pânea.  Ba încă broaștele se vor sui și pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi.  Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ” Întinde-ți mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie și peste iazuri, și scoate broaștele din ele peste țara Egiptului! “  Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului; și au ieșit broaștele și au acoperit țara Egiptului.  Dar și vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor; au scos și ei broaște peste toată țara Egiptului.  Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și a zis; “Rugați-vă Domnului, să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu; și am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.  Moise a zis lui Faraon: „ Hotărăște-mi,  când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău ca să se îndepărteze broaștele de la tine și din casele tale?  Nu vor mai rămânea decât în râu.”  El a răspuns:” Mâine.” Și  Moise a zis: “ Așa va fi, ca să știi că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.”

    Broaște!  Unde te întorceai.  În toate camerele. În dormitor, în pat. Să doarmă cine poate! În bucătărie, în farfurii, alături de mâncare. Să mănânce cine poate.  La fiecare pas broaște.  Pe toate drumurile broaște.  Și dacă nu erau destule, vrăjitorii au avut grijă să scoată mai multe broaște peste țară.

    Parcă-l văd pe Moise, rezemându-se în toiag și cu politețe exagerată, sarcastică îl întrebă pe Faraon,  când?

    Nu vă lasă perplexi răspunsul Faraonului?  Când patul este plin de broaște?  Când bucătăria îți este plină de broaște?  Spui  mâine?!

    Câtă aroganță!  Câtă iraționalitate!  Mintea Faraonului a fost umbrită și a reacționat prostește. De fapt iraționalitatea este definită ca și capacitatea sau alegerea ființelor umane de a se implica în mod repetat în acte care nu numai că le fac rău altora dar îi distrug și pe ei însăși.

    Cât de irațional este să spui mâine!  Faraon a învățat să trăiască alături de broaște. A ajuns să tolereze viața saturată de broaște ca să supraviețuiască. A prefera broaștele în locul schimbării, la care s-ar fi supus dacă accepta să se predea în mâna lui Dumnezeu. Mâine cere, acceptând că nu este pregătit să renunțe la felul de viață de până acum. Dacă totuși dispar broaștele până măine?  Cu speranța aceasta va mai petrece încă o noapte în compania lor .

    De câte ori în problemele noastre, de serviciu, de viață, de relații familiare, de stare materială și financiară, vine Dumnezeu și  întreabă... când? El ne oferă eliberare, dar pentru că cere schimbarea vieții, răspunsul nostru este... mâine! Dumnezeu este aici, acum oferindu-ne ajutor, eliberare și binecuvântare. Bine-nțeles că nu vom spune nu. Noi spunem... mâine! Asteptam un nou răsărit ca să luăm hotărâri noi.

    (Evrei 3; 7-8a) „ De aceea cum zice Duhul Sfânt; Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.”  Astăzi.  Acum.  Momentul prezent este cel mai important moment din viața noastră.  Nu ziua când a început totul,  ziua în care am văzut,  prima dată lumina zilei, când nu înțelegeam  și nu știam ce este. Nici ziua când am făcut primii pași din milioanele de  pași ce îi vom face de-a lungul anilor.  Nici ziua când cu primul cuvânt am deschis zăgazul vorbei.  Nici ziua când am încheiat legământul de căsătorie. Nici ziua când am strâns la piept primul născut sau pe al doilea sau pe al treilea.

    Deși fiecare eveniment luat separat au schimbat cine sunt, au schimbat ființa mea și cursul vieții mele.  Cea mai importantă  zi este ,,Astăzi”,,Acum”. Momentul acesta, care va trece cum au trecut toate zilele și irevocabil se vor contopi în ceața trecutului fără să se mai întoarcă înapoi. Nu este posibil să oprim timpul, nici să-l întoarcem înapoi. Chiar dacă o cerem în versuri de slogane. Fenomenul acesta nu ne aparține. Doar Dumnezeu oprește timpul. El dă înapoi clipele. S-a întâmplat în istoria omenirii de două ori.

     (Iosua 10;12)

    „ Atunci Iosua a vorbit Domnului în ziua când a dat Domnul pe Amoriți în mâinile copiilor lui Israel și a zis în fața întregului Israel; „Oprește-te soare, asupra Gabaonului și tu lună asupra văii Aialonului”.  Și soarele s-a oprit și luna și-a întrerupt mersul până ce poporul s-a răzbunat pe vrăjmașii lui.”

    A doua oară pe vremea împăratului Ezechia (2 Regi 20;9-11)” Și Isaia a zis; ,,Iată din partea Domnului semnul după care vei cunoaște că Domnul va împlinii cuvântul pe care l-a rostit”: Cum vrei să treacă umbra; peste zece trepte înainte, sau să de-a înapoi cu zece trepte.  Ezechia a răspuns; „ Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte; ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte.” Atunci Isaia, prorocul s-a rugat Domnului și Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care se pogora pe cadranul lui Ahaz.”

    Viitorul?  Dacă amânăm așteptând să vedem ce aduce, vom fi surprinși și de multe ori dezamăgiți să descoperim  ce lucruri neașteptate  aduce el chiar și când  ne îngrijorăm de ziua de mâine. ( Ps 118;24) ,,Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim în ea”.

    De multe ori amânăm până mâine decizia noastră, crezând că se v-a întâmpla ceva. Se vor schimba circumstanțele. Dumnezeu lucreză în și prin toate circumstanțele. Dumnezeu vrea să ne schimbăm noi, iar noi spunem că ne vom apropia de Cuvânt, îl vom căuta pe Domnul... mâine. Dumnezeu este aici, acum, astăzi. Timpul este materialul în care ne este țesută viața.  Chipul lui Dumnezeu se reflectă în timp.  Suntem prizonierii timpului.  Dacă am putea ieși în afara timpului, dincolo de hotarele lui, ne-am trezi în prezența lui Dumnezeu.  El singur, este dincolo de timp.  Acum timpul aleargă nepăsător dar știu că într-o zi se va îmbrăca în mantaua eternității și nu va mai domni peste noi.

    Jean- Pierre de Caussade - ,, Momentul prezent conține bogății infinite, care întrec cu mult și cele mai îndrăznețe vise ale tale, dar te vei bucura de ele numai pe măsura credinței și iubirii tale. A-L descoperi pe Dumnezeu în lucrurile cele mai mărunte, în lucrurile obișnuite, la fel ca în cele mai mărețe înseamnă a avea o credință superioară și sublimă”.

    Dumnezeu este aici.  Mereu prezent.  Când mă trezesc și când lucrez.  Când mă pun jos și când mă ridic.  Când plec și când vin.  Chiar când pun capul pe perină să mă culc, El rămâne prezent . Așteaptă să mă trezesc, să-I vorbesc, să-mi vorbească.

    În calendarul lui Dumnezeu ritmul zilei este diferit de cum îl măsurăm noi. A fost o seară. A fost o dimineață. Ziua începe seara. El știe când mă culc și când mă scol. Mereu prezent prin Duhul Său, prin Fiul Său.

    Astăzi recunoaște-ți dependența de Domnul, spune-I că nu vrei să ajungi la sfârșitul zilei, la sfârșitul anului  bazându-te pe puterea ta.  Astăzi mărturisește-I orice teamă din sufletul tău. Astăzi roagă-L să vină să petreacă ziua cu tine. Anul cu tine. Restul vieții cu tine.

    Dumnezeu stă deasupra oricărei zi pentru că El a creat zilele. Orice neliniște, orice îngrijorare, orice indoială, fug dinaintea Lui. Fiecare zi să o primim ca pe o taină sfântă.  Să învățăm să facem ceea ce facem într-un mod nou, împreună cu Dumnezeu. Un început nou. Astăzi. Să nu amânăm până mâine. Chiar dacă în calendarul nostru  este sfârșitul unui alt an și începutul unui an nou.

                                                        *******

    SILVIA- VARVARA SEMAN