ATUNCI CÂND....


Atunci când vei recunoaște diferența subtilă
dintre degetele împletite și împletirea sufletelor.
Atunci când vei accepta că prezența cuiva
nu înseamnă neapărat siguranță.
Atunci când vei accepta că florile nu sunt
păreri de rău adânci ci doar părelnice.
Atunci când vei realiza că visările
sunt și rămân visări, suflări de baloane de spumă
ridicate din zbaterea sufletului
dornic să se elibereze de încătușarea prezentului.
Atunci când vei accepta realitatea
destorsionată și hidoasă cum este.
Atunci când vei picta momentele în culorile fericirii.
Atunci când vei înțelege că deși mărșăluiești
umăr lângă umâr în marea de oameni ești solitară.
Atunci când singură pe poteca vieții
vei urca piscurile munților fericirii,
sau te vei târî printre  umbrele văii morții.
Atunci când vei învăța să nu mai hohotești
rătăcită din nou pe cărările trecutului.
Atunci când vei înțelege că nu este primordială
calea desenată pe harta timpului
ci tu, experimentând trupul uman, tu suflet ceresc
temporar îmbrăcat în haina țărânii,
tu pășind zilnic spre finalul
tremurând ascuns în cufărul ființei tale.
Atunci când vei face următorul pas șovăitor
descoperind o lume tainică
ce-și va deschide ferestrele dezvăluind
comori prețioase ascunse în dureri înfocate.
Atunci când vei înțelege că zborurile
oricât de joase și placide necesită echilibru.
 Atunci când fiecare pas v-a imprima tiparul unic
de necopiat al sumei trăirilor intese
în tăcerea cămărilor inimii recunoscătoare.
Atunci când vei înțelege că fiecare pas
naște pe calea vieții comori nepieritoare.
Atunci când fiecare gând îți va fi un imn
fredonat în surdină de o inimă plină.
Atunci să știi prietenă.... ai devenit cu adevarat femeie!

silvia-varvara seman