JOCUL MUZEI

Este abia născută, s-au trăiește de mult timp
în peșterile ascunse ale sufletului meu ?
Mereu furișându-se prin unghere reci!
Este o vedenie? S-au ceață dansând năucă
în cercuri provocatoare?

S-a născut matură ?
Știe cum să se întoarcă cu spatele,
să se prefacă nepăsătoare.
Nu-i văd naivitate pe față,
nu se cere alintată sau legănată,
nu se vrea purtatâ în cântecul duios.
Îmi poruncește când să poposim
lângă fântânile dătătoare de vise.

Vine doar când socoate ea.
O strig din când în când tânjind după prezența ei.
Gura peșterii pictată în neculoare
mă îngână în cercuri înjumătățite.
Mă sperie când apare cu pas înfundat.
Îi întind smulsă din piept inima, sfâșiată
dar ea MUZA mă privește neclintită.
Parcă cântărindu-mă, parcă cumpănind
închide ermetic ușa peste degetele mele înghețate
zdrobindu-le.

silvia-varvara seman