O MARIE !


Plâng! Spăl picioarele prăfuite cu
lacrimile recunoștinței,
cu lacrimile adorării,
cu lacrimile frângerii.
Le alint cu mătasea părului.
Scot inima din piept,
calcă cu piciorul gol pe ea
zdrobește-o! Devin-o Domnul ei,
regele ei, stăpânul ei!

Simt privirile fierbinți
cum mă ard de sus în jos.
Li s-au întipărit pe față
gândurile acuzatoare.
Lasă-i să mă judece.
Lasă-i să mă acuze.
Nu-mi pasă!
Atingerea Ta m-a umplut de eternitate.
M-a umplut de iubirea extravagantă
care  infinit iartă .

Eu mă închin căutând fața Ta,
mă proștern la picioarele Tale,
îmi ridic inima.
Tu intrii în ea
cum ai intrat în cortul întâlnirii
umplându-l de gloria Ta.
Ce transformare dulce
Ce trăiri neașteptate.

Vasul de lut s-a spart
sub călcâiul perfectei iubiri,
mireasma nardului
este jertfa mea adusă
pe altarul jertfei Tale.
Primește-o Doamne
căci este amestecat
cu și mai prețioase lacrimi.

silvia-varvara seman