Friday, December 16, 2011





S-A NASCUT IUBIREA !!!

                                                                      (  I )

     Mai sunt câteva zile până la crăciun. Casele, copacii, în special brazii, tufele, străzile, vitrinele, magazinele sunt decorate festiv. Val dupa val, zi si noapte posturile de radio și televiziune transmit muzică de sărbătoare. Nu s-a terminat bine rugăciunea la masa de Thanksgiving că s-a declanșat campania de definire a sărbătorii crăciunului, cu stabilirea criteriilor pro sau contra, dacă celebrăm sau nu. Totul depinde de colțul de lume în care ne-am născut, crescut și trăit, de religie, de cultură, de tradiție.
     Unele persoane sărbătoresc în luna decembrie...anotimpul, moartea naturii și speranța renașterii ei. În centrul sărbătoririi este pomul de crăciun care simbolizează că rămâne ceva în viață atunci când natura a murit omul de zăpadă și moșul care vine de la Polul Nord într-o sanie trasă de cerbi cu zurgălăi la gât.
  Nu mi-o luați în nume de rău - am dreptul la opinia mea - dar pe mine mă irită celebrarea unui moș jovial și grăsuț care aduce cadouri  celor cuminți. De consumarismul tot mai extravagant nici nu am să comentez. În perioada aceasta sărbătoresc: evreii - Hanuka, crestinii - Crăciunul, africanii-americani -Kwanza. Nu voi comenta decât asupra crăciunului. Celelalte festivități pălesc în comparație cu festivitățile crăciunului.
   Teologii în cel mai mare procent agreează că Domnul Isus, nu s-a născut nici în decembrie, nici în ziua de 25. Unul din argumentele aduse a fost, clima și păstorii cu oile lor în câmpie, altul a fost că era de neauzit să se celebreze ziua de naștere în cultura, religia și tradiția timpului Domnului Isus. Nu a fost menționată în nici una din cele patru evanghelii, nici că ar fi fost celebrată de către apostoli, familie, sau primii creștini. Deși nu cred că s-a întâmplat în decembrie 25, cred din toată inima în nașterea Domnului Isus. Cred că atunci când ceasornicul cerului a indicat ora și timpul stabilit, El , Dumnezeu a îmbrăcat cochilia umanității. El, nemasurabilul, s-a compresat, s-a strâns într-o celulă. Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. Creatorul lucrurilor văzute și nevăzute s-a născut dintr-o fecioară. S-a format în pântecele ei, s-a dezvoltat, s-a născut, a crescut ca orice altă ființă umană.

                                                                         (II )

     In Betleem cu peste 2000 de ani în urmă s-a născut într-o iesle un bebeluș. Iubirea  care este Dumnezeu, a luat forma unui copil și a intrat în lumea noastră. Iubirea necesită două sau mai multe persoane ca să se manifeste. Nu se poate experimenta iubirea la singular ea necesitând  transmitere. Ceea ce Dumnezeu a făcut, a fost făcut ca să reflecteze esența iubirii Sale. Unul în trei. Trei în unul.
     Prin nașterea Domnului Isus a început războiul dintre lumină și întuneric. Cu talpa nou-născută a piciorului gol a zdrobit capul balaurului cel vechi. Sărbătorim nașterea și începutul lucrării de salvare pentru întreaga omenire. Multitudini ca unul. Milioane într-un trup. Trupul lui Hristos.Aceasta a fost  intenția Tatălui. Să se nască Iubirea care să nască iubire în fii oamenilor. Hristos să se nască în noi iar noi să-L reflectăm pe El. Trăind cu iubire, în iubire, răspândind iubire. Multitudine trăind în unitate. Unitate produsă de indentificarea cu Hristos. Trăind  în iubirea lui Dumnezeu, experimentând o relație personală cu El și unii cu alții. Ca să se nască în noi Hristos s-a nascut mai întâi pe pamânt.
    Primul fruct al păcatului adamic a fost separarea. Izolarea. Moartea. După cum moartea fizică este separarea sufletului de trup, moartea spirituală este separarea sufletului de Dumnezeu. Dumnezeu a trimis darul împăcării, al salvării, al eliberării de păcat. Împăcarea cu El dar și cu aproapele. Când un om este împăcat cu alt om sunt împreună, în unitate. O fuziune a sufletelor care este dragostea.
     CĂCI UN COPIL NI S-A NĂSCUT
       UN FIU NI S-A DAT
         ȘI DOMNIA VA FI PE UMERII LUI;
            ÎL VOR NUMI:
                                       MINUNAT
                                  SFETNIC
                              DUMNEZEU TARE
                          PĂRINTELE VEȘNICIILOR
                    DOMN AL PĂCII !( ISAIA 9 : 6 )

                                                                      ( III )

Bebelușul din iesle a crescut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor apropiindu-se cu fiecare zi de împlinirea destinului și misiunii pentru care s-a pogorât din cer. Ca om a trecut prin toate experiențele umane. A cunoscut bucuria și durerea, a cunoscut lipsurile, a simțit foamea și setea.
Deși flămând ca om, a hrănit mulțimea cel urma. Ca Dumnezeu,  El este pâinea vieții. 
Când fost însetat a cerut apă să bea dar i s-a dat fiere. Pentru Cel care a despărțit apele de sus de apele de jos, care a adunat oceanele și mările și le-a pus hotare, care a făcut să țâșnească izvoarele, râurile și fluviile din adâncurile pământului nu s-a găsit o picătură de apă să-i potolească setea.
Ca Dumnezeu, El este Apa Vieții .
Ca om a obosit și s-a odihnit lângă o fântnă. Ca Dumnezeu, El dă odihnă sufletelor noastre.
Ca om s-a rugat. Ca Dumnezeu aude și răspunde rugăciunilor noastre.
Ca om a plâns. Ca Dumnezeu ne șterge lacrimile.
Ca om a fost vândut pentru 30 de arginti. Ca Dumnezeu a răscumprat lumea cu sângele Său.
Ca om a fost dus la moarte ca un miel. Ca Dumnezeu este păstorul oilor.
Ca om a tăcut când a fost interogat. Ca Dumnezeu este Cuvântul.
Ca om a fost plin de răni. Ca Dumnezeu vindecă orice rană .
Ca om și-a dat viața. Ca Dumnezeu este Viața.
Ca om a murit pe cruce. Ca Dumnezeu a distrus puterea morții.
Ca om a fost pus în mormânt. Ca Dumnezeu a înviat. Ca Dumnezeu ne-a dăruit viața veșnică.
Ca nou-născut o stea strălucitoare a împodobit cerul deasupra sa. Ca Dumnezeu , El este lumina lumii.(  Pasajul III , inspirat din - Gregory of Nazianzus Oration 29.20, translation by Rodney A. Whitacre ).
                                                                (IV)


Ca om, s-a născut. Ca Dumnezeu, este fără început și fără sfârșit.
Ca Dumnezeu, ține în existență. Este izvorul vieții.
Viața pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu este în Hristos.
Ca om, a spus numai adevarul, în El nu s-a găsit minciuna.
Hristos este ADEVĂRUL.
Adevărul absolut care ne-a fost dăruit de DUMNEZEU.
Hristos este CALEA.
Calea care duce la Dumnezeu este Hristos.
Hristos este Viața noastră.
Hristos este Adevărul nostru.
Hristos este Calea noastră.
Tot ce este în inima lui Dumnezeu este Fiul Său. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult că ni  L-a dăruit nouă pe Hristos. A-l accepta, a-l cunoaște, a-l primi în inimă este calea adevărului care duce spre viața veșnică. Existența noastră vine din nașterea Iubirii în ieslea din Betleem cu 2000 de ani în urmă. Zămislirea, nașterea, viața, moartea și învierea Domnului Isus ne-au trecut din moarte la viață.Toată vestea bună a evangheliei, toată victoria în numele Domnului Isus Hristos erau în trupul micuț înfășat în scutece. Nu pot să trec nepăsătoare pe lângă nașterea Domnului nostru pentru că unii aleg să o sărbătorească deferit de mine. În timpul acestei sărbători, meditează, celebrează, lăudând și proslăvind nu pe copilul mic din iesle ci întruparea IUBIRII în trup omenesc. Întruparea Iubirii în inima ta.


silvia-varvara seman





No comments:

Post a Comment