A VENIT ÎNCERCAREA


A bătut orologiul cerului
s-au deschis cărțile...
s-a pronunțat hotărârea
A venit încercarea!
Timpul încercării mele!
Încercarea  credinței!
Nu prin suferință...
Ce diferență mai face un strop
la marea suferinței din mine?
Nici prin dificultăți...
îmi sunt partenere de viață.
Nici prin confuzie...
din totdeauna am avut-o cu mine
m-am zbătut dintotdeauna
cu nelămuririle despre toate lucrurile
natură curioasă cum m-am nascut
mereu iscodind ca să împrăștii ceața confuziei.
Am aflat că în ceruri s-a hotărît
să mi se încerce inima, viața, credința
prin procesul lungii așteptări.
S-a oprit viața înaintea mea
cu fața sternă m-a avertizat
Așteptare ! Răbdare !
răbdare? Am șoptit pierdută.
Din nou mi-a spus apăsat
răbdare. A repetat răbdare.
De ce oare nu mi s-a cerut să fac ceva?
Oricât de greu... aș fi făcut!
Să fi avut un scop, aș fi lucrat!
Să aștept mi-e nespus de greu
așa sunt eu mereu făcând ceva.
Să nu fac nimic...Nimic?
În așteptarea mea nerăbdătoare
mi se pare că nici cerul nu face nimic.
Sau mă înșel, lucrează în mine îndelunga răbdare!
Puțin câte puțin mă transformă,
mă ridică, mă atrage spre Sine!

silvia-varvara seman