DEGETUL

Degetul Tău m-a format
mai modelat tainic
m-ai chemat femeie.
Sunt luată din coastă
zvîcnesc în mine curenți de durere.
Degetele tale
nu au bâjbâit în întuneric
când ai sfărâmat omul
și din el m-ai scos.
Mai întins la înălțime ideală
ai lățit, ai rotunjit
ai înfrumusețat
carnea plămădită
plină de măduvă.
Degetele Tale au ales
stropul de carne
însângerată din care
mi-ai modelat inima.
Ai format odăi secrete
le-ai umplut cu sentimente
cu sânge ce zvâcnește viață
în colțuri neimaginate.
Degetele Tale
ele singurele
au atins înlăuntrurile mele
cele mai mici
cele mai ascunse
cele mai sensibile.
mi-e însumi total necunoscute.
De aceea simt
când Tu mă cercetezi
când mâna Ta
îmi mângâie ființa.
Când degetele Tale
ating microscopice
universuri interioare
tresar
vibrez
ființa mea recunoaște
Ești Creatorul.
Când ai aruncat pe boltă
galaxiile și constelațiile.
Când Ți-ai întins degetul
și ai scris în ele taine.
Când ai ridicat din nimic
și ai așezat în neant
pământul
conținând în el însuși
lutul din care ai format pe om
Ți-a tremurat degetul?
S-a deșteptat în Tine durerea
a ceea ce avea să vie?
Ți-a căzut o lacrimă tăcută
din ochiul ce urmărește în caldă noapte
căprioarele născându-și tainic puii?


silvia-varvara seman