JEHOVA- JIREH

Ana a primit mașina de spălat haine, cu perechea ei, mașina de uscat, cadou de la părinții ei, în ziua nunții. Sunt mulți ani de atunci. Nu se miră că mașina de spălat nu mai lucrează. A folosit-o zilnic. Cu patru copii, hainele murdare, adunate movilă în fiecare seară, era nespus de mulțumitoare pentru ajutorul prețios. Privind cum grămada se ridica tot mai sus, mai înaltă, nu-și putu abține lacrimile. Să cumpere o mașină nouă este o imposibilitate. Singurul lor automobil, pe care soțul îl folosea să meargă la lucru, este în atelierul de reparații auto, chiar azi trebuia scos și toți banii puși deoparte pentru urgențe vor fi înghițiți, de nevoia aceasta.

    Spălând teancul de vase din chiuvetă, mintea Anei alergă la Dumnezeu. El este Cel care a purtat de grijă în vechime lui Avraam care ca să-i încerce credința a cerut să-l aducă jertfă pe Isac, singurul lui fiu. De ce această cerere? Pentru încercarea credinței. Ca să vadă cine este de importanță primordială în viața lui. Ana își amintește tremurând cum Avram a ridicat cuțitul ca să-l aducă jerfă pe Isac, dar a fost oprit de îngerul lui Dumnezeu. Acesta îi arătă berbecul din tufiș, care va înlocui pe Isac. A fost o coincidență? Un berbec, chiar când este nevoie de o jertfă? Nicidecum. Era purtarea de grijă a Tatălui Ceresc. Avram recunoaște lucrul acesta și pune locului numele; ,,Domnul va purta de grijă”. Iehova -Jireh. Domnul v-a purta de grijă! Este posibil? Nu doar o,,speranță”? Domnul poartă de grijă și în zilele noastre, gândi Ana îngenunchind lângă ghiuvetă cu lacrimi pe obraz. Când a terminat s-a ridicat grăbită. Deja era în criză de timp. Copiii vor întârzia la școală. Nu știa că berbecul ei era pe holul școlii așteptând-o. Acolo a întâlnit-o pe una dintre prietenele ei bune. Aceasta a observat ochii roșii de plâns ai Anei și a întrebat-o blând: Care-i problema? Pentru o secundă Ana a ezitat dacă să-i spună sau nu. Umilitor și neașteptat a izbucnit în lacrimi. Când prietena ei a cuprins-o de umeri  și-a spus focul. Fața prietenei s-a luminat de un zâmbet ,,Ana”! Am să-ți dau mașina mea de spălat. Crezând că nu a auzit bine Ana o privește pe prietena ei cu ochii mari. Nu pot să iau mașina ta! Cu ce vei spăla?
 -Soțul meu a primit un serviciu foarte bun la alt spital și ne mutăm. Casa are mașină de spălat, de uscat, aragaz, frigider, nou nouțe. Nu putem să le luăm pe cele vechi. Ana știa că prietena ei le cumpărase cu doi ani în urmă. Aproape noi! Dacă dorea le putea lua pe amândouă, fără bani. Acolo pe holul școlii Dumnezeu a purtat de grijă. Ana a învățat cât de interesat este Dumnezeu de nevoile ei. Mici sau mari.

silvia-varvara seman