OPERAȚIE DIVINĂ

       Am fost create pentru eternitate și nimic nu poate să schimbe acest fapt. Trecerea prin lumea aceasta este temporară. Un preludiu, la ceea ce Dumnezeu a pregătit în veșnicie pentru noi. El este cel care cheamă în ființă și tot El este cel care chiamă în neființă. Nici unul din cei care au tras oxigenul în nări nu este scutit de încercări. Dumnezeu a pregătit tot ce este între punctul A- naștere și punctul B - moartea. Tot El ne pregătește pentru orice fel de încercare. Este important să analizăm viața din toate perspectivele. Nu numai cea pământească- viața veșnică de asemenea.Trăim pe un pământ blestemat. Indiferent de filozofia de viață pe care ai adaptat-o, dacă crezi s-au nu în Dumnezeu, vezi în jurul tău tragedii, lucruri ne-explicabile care au loc fără rațiune. Tragedia a însoțit rasa umană de la nașterea ei. Cu fiecare generație parcă se multiplică tragediile. Accidente, crime, violuri, handicapele fizice și emoționale sunt o plagă pentru ființa umană. Din momentul în care Adam și Eva au deschis larg porțile păcatului, tragediile au invadat toate colțurile pământului. Pentru om pedeapsa neascultării a fost moartea. Suntem condamnate la moarte fiecare dintre noi, dar putem să ne punem viața în mâna Domnului Isus și să trecem de la moarte la viață. Dumnezeu a pregătit pentru fiecare dintre noi o cale prin care să ne întoarcem la El. Știe cum să ne facă total dependenți de El. Ne duce pe cărările vieții, tot mai întortochiate și mai complicate unde nu avem posibilitatea de întoarcere. Unde anotimpurile ne sunt vitrege. Dorim să ne ascundem de ploile înghețate, de vânturile mușcătoare, dar aripile Sale nu se întind să ne acopere, dimpotrivă parcă ne împinge în experiențe pe care nu le-am mai avut și în care nu știm cum să reacționăm. Ne trezim cufundate până peste cap în vâltoarea vieții și El care este Tatăl nostru ne lasă să fim aruncate din val în val, dintr-o parte în cealaltă! El face toate aceste lucruri pentru-că ne iubește foarte mult. Nici o clipă nu ne pierde din ochii, nici o clipă nu ne lasă singure, stă în umbră, gata să ne sară în ajutor, dar vrea să ne zbatem, să realizăm cât de slabe și cât de dependente suntem de El. Fiecare zi plină de sănătate să o prețuim ca un dar venit de sus. În fiecare dimineață să ridicăm glasul și inima spre Cel Prea Înalt și să-i mulțumim că suntem sănătoase.

,, Binecuvintează suflete pe Domnul și nu uita nici una din binefacerile Lui. El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale (Ps 103,2-3)".
   În general omenirea este sănătoasă. Puține dintre noi avem boli incurabile, debilitante, puține dintre noi trăim de ani de zile cu boli cronice. Unele boli vin mînă în mână cu înaintarea în vârstă. La vârsta mea trecerea timpului, alunecarea lui prin mine și pe lângă lasă urme și imposibilități. Plătesc tribut blestemului adamic, deși nu este normal. În planul lui Dumnezeu omul a fost făcut pentru plăcerea și desfătarea Sa. Normal ar fi fost să trăim veșnic, într-o părtășie zilnică cu Creatorul nostru. Fără boli, fără dureri, fără suferință, fără tragedii.
    Ieremia spune în cap 17 cu v 14 ,,Vindecă-mă Tu Doamne și voi fi vindecat! Mântuiește-mă și voi fi mântuit căci Tu ești slava mea." Ieremia a trăit majoritatea vieții sale în umbra dezamăgirilor, respingerii și durerilor necontenite. Cu toate acestea a știut că Dumnezeu este conștient prin ce trece. Domnul Isus a vindecat pe un orb scuipând în țărână și făcând noroi, creând ochiul care lipsea. Pe femeia cu scurgere de sânge, doar la atingerea hainei sale, pe Lazăr l-a înviat din morți după patru zile. Domnul vindecă boli trupești, vindecă și boli sufletești. Ființe umane au fost vindecate pe căi extraordinare, la clipeala ochiului. Este de o importanță primordială să ne amintim, să nu scăpăm din vedere că Domnul nostru este plin de milă și de îndurare pentru rasa umană. El a coborât la noi și ,,Suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui... era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și prin rănile Lui noi suntem tămăduiți (Isaia 53.4.5)" Din motive ne-nțelese câteodată Dumnezeu nu vindecă. În ciuda rugăciunilor stăruitoare, în ciuda mărturisirii păcatelor, nu se produce vindecarea mult dorită. Câteodată Domnul alege să nu facă vindecarea și unele ființe nu primesc darul acesta. De ce Dumnezeu vindecă pe unii și nu pe alții este o întrebare fără răspuns. Cine suntem noi, ca El Atotputernicul să ne dea socoteală de planurile Sale? Eu una știu că Dumnezeu este plin de bunătate. Iubirea este esența Sa. Ne iubește cum noi nu înțelegem. Putem să ne punem încrederea în El, căci nu vom fi date de rușine. Dumnezeu se va bucura de credința noastră, cum un tată se bucură de încrederea totală a copilului său.
     Multe femei se luptă cu diferite dificultăți. Unele pe perioade scurte, altele pe perioade mai lungi. Nimeni nu este scutit de durere. Poate ne întrebăm; Dacă Dumnezeu mă iubește de ce copilul sau soțul meu este bolnav? Dacă mă iubește de ce trăiesc în durere de atâta timp? Întrebările acestea sunt puse de femei care-l cunosc pe Dumnezeu puțin sau nu-l cunosc defel! Femei care-l cunosc pe Dumnezeu de-aproape, de multe ori sunt sub plaga auto-condamnării. Cred că tot ce li se întâmplă, bolile, durerile sunt rezultatul trăirii lor, a unui păcat. Aș vrea să vadă brațele iubitoare ale Domnului, întinzându-se spre ele. Să audă vocea care le cheamă la viață și iertare și nu vocea celui rău care le condamnă, apăsându-le sub povara grea. Am întâlnit persoane a căror boală, durere și suferință mi se pare inexplicabilă. Una dintre persoane îmi este apropiată. Nu înțeleg nici acum după atâția ani, de ce verișoara mea Lidia - Lidiuța, cum o alintam noi și-a pierdut vederea la doi ani? Vede doar umbre cu un ochii... Ce este fantastică este atitudinea ei. Pentru că vede umbre are grijă de prietena ei, Laura, care nu vede deloc. "Mă uit la Domnul" este unul din cîntecele lor preferate. Cântă împreună pe două voci. Ele văd prin credință! Pavel spune corintenilor: "Acum vedem ca într-o oglindă în chip întunecos, dar  atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin. Atunci ! Când vom fi cu Domnul nostru în cerul Său, multe mistere vor fi dezlegate. La multe întrebări vom primi răspuns. Atunci.
       Mama Lidiuței, mătușa mea nu a încetat să se roage pentru vindecarea fetiței ei. La un control oftalmologic doctorul a hotărât să o opereze. Lidiuța avea 3 ani. Verdictul a fost că operația era singura metodă de vindecare. Dumnezeu folosește și El operația. Este de altfel invenția Sa. Știe când este singura metodă care aduce vindecare. Știe când să taie adânc. Știe când ceva trebuie extirpat.
Primul pacient pe care Dumnezeu a făcut operație a fost Adam. Diagnosticul: singurătatea. Domnul Dumnezeu a zis ,,Nu este bine ca omul să fie singur, am să-i fac un ajutor potrivit pentru el. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om și omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om!( genesa 2:18 și 21).
Este prima menționare a anesteziei, a operației. Dacă ai fost vreodată sub anestezie nu-ți amintești decât pregătirea pentru operație. Apoi recuperarea. Timpul operației este îmbrăcat în întunecime.

    Regele babilonian Nebucadențar a fost în întuneric total timp de aproape șapte ani deși Daniel l-a rugat: ,, Placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de cel nenorocit și poate că ți se v-a prelungi fericirea”!(Daniel 4:27). Dar regele a refuzat să asculte, să primească sfatul și să se schimbe. În ciuda încăpățânării sale, Dumnezeu l-a iubit pe acest rege arogant și a folosit o tehnică surgicală radicală și neobișnuită. Ca să-i extirpeze mândria l-a transportat de urgență în sala de operație a cerului, unde Medicul Suprem i-a făcut anestezia și imediat operația. Apoi timp de șapte ani a trăit cu animalele, a fost ca un animal, a fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile ca ghiarele păsărilor. De ce oare a fost nevoie de un timp așa de lung? Pentru că după operație a avut nevoie de șapte ani să se închidă și cicatrizeze rana. Au fost nevoie de șapte ani de recuperare și reabilitare. În timpul acestor ani întunecați Dumnezeu a lucrat intens la inima acestui împărat. ,, După trecerea vremii sorocite eu Nebucadențar am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat și am slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui împărăție dăinuiește din neam în neam” (Daniel 4:34). Împăratul babilonian și-a primit înapoi mintea liberă de mândrie și a putut să vadă ce înainte nu a văzut. Dumnezeu este adevăratul Rege și Împăratul Suprem! El face ce vrea să facă și nimeni nu poate să stea împotriva Lui. Sunt bolile o pedeapsă? Durerile și necazurile? Știm că toate încercările loviturile și bolile au venit peste ființa umană în urma căderii . Bolile și moartea ca niște animale de pradă hămesite, urmăresc umanitatea de la începuturile ei.
       Reacția noastră, felul în care răspundem este cel mai important. Să ne plecăm genunchii cu umilință, să predăm viața, boala, durerile, planurile noastre, frica de viitor la piciorul crucii. Să ne punem încrederea în Dumnezeul Cel Prea Înalt, fără rezerve.

Când simțim durerea anesteziei, când sabia cu două tăișuri a Cuvântului Lui Dumnezeu taie adânc în cancerul spiritual, în cele mai întunecate vremi, în cele mai fierbinți încercări, să ne amintim că Dumnezeu este cel care operează ființa noastră. Prin intervenția Sa ne salvează viața, îndepărtând răul. Ne dă o altă perspectivă cu privire la viitor și tot El ne vindecă rana. Pune-ți încrederea în Medicul Suprem care cunoaște fișa ta medicală, trecutul tău. Bate la ușa cabinetului Său. El este întotdeauna la lucru. Face vizite și la domiciliu. Intervențiile Sale sunt întotdeauna de succes. Bolile și moartea sunt parte integrală a acestei planete. Să nu le lăsăm să ne zdruncine confidența în iubirea Tatălui Ceresc. În mentalitatea noastră, boala și moartea sunt soarta nemiloasă, starea cea mai de plâns, dar Dumnezeu știe că despărțirea veșnică de El este cea mai dureroasă stare.
     Încerc să pricep, ce scop au bolile și lucruri dureroase care vin peste mine și peste cei din jurul meu. Dumnezeu le folosește în diferite forme și scopuri. (Ps 119:67) ,, este spre binele meu că m-ai smerit ca să învăț orânduirile Tale”. Pentru că este un Tată iubitor vede când ne lipsește smerenia. Vede cum de multe ori suntem cuprinse de o stare de somnolență spirituală. Știe că de multe ori suntem indiferente sau total împietrite. Dumnezeu folosește bolile și durerile ca să ne trezim, ca un avertisment.  ,, Poate dacă va auzi(tu și eu) tot răul pe care am de gând să îl fac se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul”.
   Domnul ISUS în timpul lucrării sale pământești a petrecut o bună parte din timp, vindecând boli. Plăcerea Sa a fost să transforme tragediile umane în biruințe. S-a folosit de boli ca să atragă privirea unei persoane, a unui grup spre persoana Sa glorioasă. El ne-a arătat în urmă cu două milenii cum va fi ,,când se va șterge lacrima din ochii, când nu va mai fi nici moarte, nici plâns, nici durere, nici tânguire, nici țipăt (Apoc 21:4)."

silvia-varvara seman