SCHIMBUL DE NOAPTE

    Eram adolescentă pe la sfârșitul anilor șaptezeci. După terminarea școlii generale am dat examen la un liceu de profil industrial. Orașul natal era puternic industrializat și locurile de muncă pentru femei erau limitate. La combinatul siderurgic din oraș posturile pentru femei erau mai mult anexe, care serveau pe muncitori. După câteva luni de practică la locul de muncă, deși era o secție de muncă ușoară- electrotehnică, fiind înconjurată numai de bărbați, mi-am schimbat profilul. Am lucrat timp de doi ani la o fabrică de industrie ușoară, unde procentul muncitoarelor - femei era de 99%. Am făcut o greșeală enormă. Am descoperit că femeile au limba mai ascuțită, vocabularul mai murdar, ghiare mai lungi, care știu să lovească mai adânc decât bărbații de care fugisem. Lucrul care a agravat lucrurile pentru mine au fost schimburile. În special cel de noapte. Din cauza lui am gustat emoțiile echilibrului nebalansat. Stăteam alertă și atentă noaptea și trebuia să dorm ziua. Ochii mei urmăreau mișcările sacadate, repetate ale mașinilor, când normal alți ochi se închideau legănați de vise. Nu eram singură în hala mare ci înconjurată de alte femei.

    Nu eram singurele care lucram noaptea. Ca noi erau sute. Brutari  în miezul nopții frământând aluatul, dând formă pâinii, care în zori va fi scoasă aburindă din cuptor satisfăcând nevoii primordiale.
Cadre medicale, călcând grăbite pe holurile spitalelor spre saloane, cu ochii lor alerți cercetând fețe crispate de dureri ascunse, schimbând pungi intravenoase, aducând alinare temporară. Soldați tineri, care zgribuliți sub hainele aspre schimbă arma de pe un umăr pe altul, căutând în depărtare să deslușească umbre neexplicabile. Să-și odihnească ochii măcar pentru un minut este inadmisibil. Viața camarazilor a celor de același neam depinde de vigilența.
      Odată cu plecarea din țară am lăsat în urmă orașul, fabrica și schimbul de noapte, sau așa am crezut, naiva de mine. 
    După nașterea copiilor mei schimbul de noapte a devenit o rutină. Involuntar mă trezeam la cel mai mic scrâncet și a rămas peste ani întipărit în sistemul meu nervos, somnul vegheator. Dormind pe jumătate. Alertă.
"Cel ce te păzește nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel (Ps 121; 3b-4)".
Ce gând mângăietor! Ce promisiune liniștitoare! Dumnezeu este ocupat veghind. Ocupat cu lucruri care depășesc înțelegerea mea. Nu neaparat ocupat cu supranove, cu galaxiile îndepărtate, cu oștirile stelelor cerurilor, cu armatele îngerilor. Dumnezeu este ocupat cu mine. Nu dormitează, nu doarme, stă treaz, veghind la căpătâiul meu, gândindu-Se la mine, făcând planuri. Când este vorba de ființa mea, de ființa ta, Dumnezeu nu-și închide ochii nici chiar pentru o secundă. Eu depind de aceasta. Mă încred în El, în planurile Lui pentru mine.
,,Eu știu gândurile pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și-o nădejde."(Iermia 29:12) Primul lucru când deschid dimineața ochii îmi amintesc și îi mulțumesc pentru că a stat treaz toată noaptea, veghind la capul meu. ,,Mă culc, adorm și mă deștept iarăși căci Domnul este sprijinul meu( Ps 3:15). "Eu mă culc și adorm în pace căci numai Tu Doamne îmi dai liniște deplină în locuința mea" ( Ps 4:8). De multe ori repet cuvintele regelui-poet David care s-a agățat în timpurile tumultoase, în anii tulburi, de versetele acestea. Când nu pot dormi noaptea îmi sunt sprijin capului. Când adorm mă însoțesc pe cărările viselor. Sunt încredințată că Domnul veghează. Mă culc și mă scol. De multe ori când viața nu-mi este plină de pace, când mă clatin și îmi pierd echilibru, întind mâinile să găsesc un sprijin. Să fiu sinceră am avut clipe în viață când nu L-am simțit aproape. Am căutat în întunericul din jurul meu, în durerea mea și nu am văzut nimic. Nici măcar iluzia unei umbre mișcându-se, nici măcar adierea unei atingeri ușoare.
       Cu inimă grea priveam în jur și vedeam viața altora, o aventură necontenită, auzeam cum vorbeau despre adevăruri adânci pe care Dumnezeu i-a învățat, cântări de mângăiere șoptite de Duhul lui Dumnezeu, cuvinte înțelepte. Inima în mine ardea de gelozie. De ce în viața lor, Doamne? De ce nu lucrezi în viața mea? Care este planul Tău pentru mine? Dacă Dumnezeu lucra în mine nu vedeam, nu simțeam. Lucrarea se făcea prea subtil pentru percepția mea, prea încet pentru așteptarea nerăbdătoare. Ce fac în situații ca  aceasta? Mă voi îndoii de promisiunile ce Mi le-a făcut? Nu este El credincios în toate? Nu a promis El (Iosua 1:5b și 6 a). ,, Eu voi fi cu tine... nu Te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.... Întărește-te. Înbărbătează-te”.
   Mă zbat în întuneric. Ca bobul de grâu de sub glie să mor față de ce este vechi să încolțesc o nouă roadă. Mă zbat să cresc să mă maturizez spiritual.
    Poate ești în aceiași situație. Poate și mai greu. Aștepți o  schimbare dinafară. Să vezi ceva diferit în viața ta, în circumstanțele tale. Poate ești prinsă de o adicție. Ceri printre hohotele de plâns în tăcerea nopții udându-ți perina de lacrimi, eliberarea care nu vine. Poate te rogi pentru reântregirea familiei tale. Dorești să te întorci la prima dragoste atunci când totul părea și era posibil alături de cel ales. Poate aștepți de ani întoarcerea unui fiu sau a unei fice risipitoare. Te rogi cu lacrimi amare dar locul la masă rămâne gol. Poate ai lucrat din greu și circumstanțele vitrege au făcut să pierzi ceea ce ai adunat cu transpirație și muncă istovitoare. Poate te afli într-un loc și situație deplorabilă unde nu dorești nici dușmanilor să ajungă. Ai cerut cu inimă uscată o re-înviorare un început nou dar ești înconjurată de tăcere și întuneric.
Chiar dacă nu se vede nimic în întuneric chiar dacă nu simți adierea vântului de libertate ridică-ți ochii ,,căci ajutorul vine de la Domnul" ( Ps 120:2). Așteptarea aceasta în tăcere în întuneric lucrează în mine și în tine răbdare. ,,Stim că necazul aduce răbdare iar răbdarea aduce biruința în încercare" (Romani 5:3-4).
Temperamentul meu este impulsiv și m-am rugat pentru răbdare. Crezând și așteptând ca Dumnezeu să mi-o toarne în mine peste noapte. Au trecut încercări multe peste mine ca să pot spune, am răbdare,să crească în mine răbdarea, să aștept împlinirea promisiunilor sale chiar în întuneric chiar în miezul nopții.
      Dumnezeu lucrează și în circumstanțele tale. Dumnezeu simte durerea ta și-L doare cum te doare pe tine. Știe sentimentele de singurătate prin care treci și-ți spune că este prietenul tău cel mai apropiat. El poate să umple golul din tine. Dumnezeu vede rănile tale sângerânde sau cicatrizate. Nu doar pe cele din trupul tău. El vede și rănile ascunse ale sufletului. El poate să le vindece. Dumnezeu este ocupat zi și noapte împlinind planurile sale pentru noi. Chiar dacă nu simțim nimic Dumnezeu nu doarme, El veghează. Clipă de clipă lângă mine. Lângă tine.