IERTARE
         

         Acum știu. Am siguranța că Dumnezeu a decis în mod benevol să nu își mai aducă aminte de păcatele mele. ( Evrei 8:12 și 10: 17) Pasajul din Ieremia 31:34 scoate în evidență acest adevăr "căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor". Nu am știut lucrul acesta când am fost tânără și mă frământa gândul dacă la ziua cea mare a judecății de apoi când se vor deschide cărțile, cum este menționat în Apocalipsa 20:12- câte păcate vor fi scrise în ele. Doar cele mari? S-au le-a aruncat Dumnezeu pe toate în marea uitării?
  Acum știu că Dumnezeu nu a șters din memoria Sa lista cu păcatele mele ci a decis să nu-și mai amintească de ele. A decis să nu se mai gândească la ele. A nu te mai gândi la ceva nu înseamnă a uita definitiv ci este mult mai mult, înseamnă să nu-ți mai readuci în mod repetat și intenționat acel lucru în memorie. Pacatele mele sunt scrise cu negru în arhivele cerului dar peste fiecare dintre ele este scris cu litere mari însângerate IERTARE.
  Deosebirea dintre iertare și amintire este critică. Când am iertat pe cineva care ne-a greșit, ne-a nedreptățit sau ne-a rănit adânc înseamnă că am decis să nu ne mai aducem aminte de păcatul lor împotriva noastră. Este posibil ca amintirea durerii cauzată de nedreptatea ce ni s-a făcut să ne copleșească mereu și mereu- atâta timp cât Dumnezeu nu ne-a vindecat pe deplin gândurile.
       Îmi vine în memorie o experiență personală. O prietenă a hotărât în urma unei circumstanțe triviale să reacționeze disproporțional cu situația, călcând în picioare prietenia rănindu-mă pe mine și familia. Acum știu că a făcut-o din aroganță și invidie. Mult timp m-am luptat cu sentimentele de neiertare. De câte ori o vedeam simțeam o săgeată  intrând și înfingându-se mai adânc în inimă. Am descoperit că a repetat aceeași experiență cu alți prieteni comuni. Acum când apar amintirile în minte de fiecare dată și fără întârziere pronunț ăn gând cuvântul iertare. Am acceptat că doar Dumnezeu poate să îi schimbe caracterul  și să o convingă de greșeala ce a facut-o. Și pe mine să mă elibereze de neiertare. De câte ori dezgropam lucrurile  ce-au trecut satan le condimenta cu amărăciune. Este necesară dezgroparea unor lucruri dureroase din trecut dar doar în scopul vindecării. Dacă-L vom ruga pe Tatăl ceresc El ne v-a da putere să rezistăm ispitei de-a permite gândurilor despre păcatul persoanei respective să rodească amărăciune. Iertarea nu cere ca nedreptatea suferită să fie uitată ci să nu mai aducem intenționat gândurile despre faptă repetându-le mereu și mereu în inimă. Să nu facem din neiertare o povoară pe care să o legăm de noi să o purtăm neîncetat și să cădem sub povoara ei. Iertarea adevărată din adâncul inimii este divină, dătătoare de pace. "A greși este omenește, a ierta este dumnezeiește" (A. Pope). Dacă vrem să înțelegem și să experimentăm iertarea - dând-o și primind-o, trebuie să o privim cum o privește Dumnezeu. Iertarea este hotărârea Sa de a nu mai ține în seamă păcatul. Iertarea lui Dumnezeu nu se bazează pe merite ci pe îndurarea și bunătatea Sa. Vedem iertarea Sa la cruce. Datorită iubirii Sale, Tatăl a trimis pe singurul Său Fiu să sufere chinurile răstignirii. Să sufere cea mai amarnică umilință. "Cristos, de asemenea a suferit odată pentru păcate, El, cel neprihănit pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu"(1Petru3:18). Baza iertării noastre constă în faptul că "... Dumnezeu își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi "(Romani 5:8). Când suntem nedreptățiți de cunoștințe doare dar nu se poate compara nici pe departe cu durerea provocată de unul drag și apropiat. O nedreptate mică, o greșală care poate fi scuzată nu necesită neapărat iertarea. Iertarea înseamnă să iertăm celui care ne-a pricinuit o pagubă sau o durere "cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Cristos"(Efeseni 4:32). Ne rugam mereu "și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștrii"( Matei 6:12). Este posibil când te gândești la iertare să ți se strângă inima, însă Dumnezeu ne v-a ajuta să iertăm când îngăduim acest proces. Chiar luarea hotărârii de a ierta, pune în acțiune puterea lui Dumnezeu care vindecă sentimentele noastre rănite. Apostolul Pavel ne arată că atâta timp cât păstrăm dreptul de răzbunare, nu putem să ne iubim dușmanii (Romani 12;9).Trebuie să dăm la o parte nedreptatea care ni s-a făcut, ca să fim spălați în râul dreptății divine și să nu se poată murdări izvorul curat al inimii. "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine" spune Pavel în vers 21.
    "Cel ce nu poate ierta pe alții distruge puntea, peste care el însuși va trebui să treacă, dacă vrea să intre în cer, întrucât fiecare om are nevoie de iertare" spunea cu secole în urmă G. Herbert. A ierta nu este ușor dar este benefic, este eliberator. A ierta este divin. Iertarea vine dintr-o inimă care a fost iertată. Cu cât ți s-a iertat ție mai mult cu atât mai mult vei ierta și tu altora. Iertați-mă. Iertați-vă. Iertații pe alții. De  7 ori 70. De câte ori este nevoie.