Lacrima

Plutesc
prin colbul de argint al neantului.
Sunt lacrima căzută
din ochiul ce-a văzut veșnicia.
M-am deprins din geană
și alunec pe obrazul pălmuit
în noaptea judecății.
Mă cuprind cu aripi înghețate
planetele împietrite
în clipe de durere infinită.
Plutesc legănată
un fulg de nea.
Mă  topesc în palma fierbinte
sfâșiată de cuiul răstignirii.

silvia-varvara seman