....kind words can be short and easy to speak, but their echoes are truly endless (Mother Teresa)......
               
                DRAGOSTEA CEA MAI MARE.

În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica. Pentru că frica are cu ea pedeapsa și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.( 1Ioan 4:18)
                                  
                             O femeie proscrisă
     Nu a mai simțit niciodată ce simte acum. Crede că este dragoste. Valul  acela de fierbințeală. Amețeala când din greșeală li s-au atins degetele. Citește în privirile lui fățișe tot ce buzele nu i-au mărturisit încă. Dar este imposibil... datoria ei este să fugă de temptație nu să-și urmeze inima trădătoare. Și de ce nu? Ce tânăr chipeș! Ce fericită se simte doar gândindu-se la el! Ce v-a zice familia? Mama a privit-o întrebătoare aseară. Bănuiește ceva? Povestea aceast este mai complicată ca alte povești de iubire. Înainte de a intra în tagma femeilor a fost promisă în căsătorie unui om bogat din cetate. Un fruntaș. Sunt căsătoriți de doi ani și bătrânul ei soț nu trezește în ea nici un sentiment. Pe când tânărul acesta....tremură doar gândindu-se la zâmbetul lui.
  Nimeni și nimic nu au putut să-i schimbe gândul. Nici lacrimile soțului. Nici cearta tatălui. Nici strigătele și bestemul mamei..Nici nu s- a uitat în urmă. Și-a părăsit familia și-s părăsit soțul și a plecat cu cel pe care-l iubea. Care o iubea l-a fel de mult. Sau cel puțin așa a crezut. L-a câteva luni noul ei soț a început să vină acasă tot mai târziu. Este furios cu ea zi și noapte. I-a tras o palmă și nici măcar nu a regretat. S-a schimbat cu totul. A dispărut dragostea. Din vorbele lui a înțeles că nu a iubit-o niciodată. A vrut doar banii pe care soțul ei i-a plătit la divorț. Pe care ea i-a refuzat crezând că gestul ei v-a fi apreciat. Iubirea lor nu avea nevoie de bani. S-a înșelat amar! Nu știe cum s-a întâmplat- sau poate este blestemul mamei ei- dar căutând iubirea, pe cineva care să-i dea indentitate, trăiește cu al șaselea bărbat. Care nu-i este soț. A fost căsătorită de cinci ori. De fiecare dată cu speranță reînoită.De data asta v-a fi bine. Diferit. Ultimii doi soți au fost  oameni buni dar au murit subit.  Au fost momente bune dar niciodată bine. O căsătorie implică emoții, situații. Implică familii. Rudenii. Femei. Soacre. Cumnate, mătuși. Bărbați.Socri. Cumnați.Unchi. Multiplicate de 5 ori. Femeile sunt suspicioase nu au încredere în ea. Bărbații fac glume pe seama ei. Bat apropouri. Sunt batjocoritori. Câtă durere. Câte răni. Un suflet uscat din lipsa înțelegerii. Nu are încredere nici în femei nici în bărbați. A căutat identitate în iubire. A fost iubită. A fost disprețuită. Acum este proscrisă.
                        
                             O întâlnire ciudată
     Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar.... Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al șaselea.( Ioan 4:4-6)
    Trebuia să treacă! Trebuia? Intenționat? În ciuda tabuurilor vremii -călcând peste datini și obiceiuri- pentru era scris în cărțile cerului ora și locul Domnul Isus  se prezintă la întâlnirea divină. A venit să aducă iubirea desăvârșită unui suflet gol însetat de iubire. Să pună fericirea la îndemâna celor căzuți, apăsați, goi. Ești gol ?
  Un suflet gol și nefericit este un dezastru în mișcare. Omul a fost creat să primească binecuvântare după binecuvântare. Când nu este umplut de Domnul Isus va căuta alte lucruri cu care să-și umple inima și ființa. Frica va umple mintea iar satan le va alimenta.
    Dumnezeu ne permite să aruncăm o privire în adâncul inimii sale. Prin Domnul Isus. El creatorul lucrurilor văzute și nevăzute, Regele regilor, Domnul domnilor, Fiul lui Dumnezeu. Stă singur, obosit de mersul lung. Plin de praf, flămând, însetat stă, în așteptare unui suflet care are toate simptomele unei inimii nefericite. Isus stă și acum și așteaptă la fântână pe toți cei însetați. Te-ai gândit că dimineața devreme când te apleci în rugăciune și meditare ai o întâlnire divină? Dacă am realiza că ne întâlnim cu Isus, că El ne așteaptă și vrea să ne întâlnească cu ce bucurie și grăbire am alerga la întâlnire. El știe secretele cele mai mici ale inimii tale. Visele nespuse. Sentimentele amare ale trecutului. Frica paralizantă de viitor. Bucuriile și durerile. Plăcerile și rănile. El știe trecutul, prezentul și viitorul. Recunoaște simptomele inimii goale. Cine nu are o relație personală zilnică cu Domnul Isus are o inimă goală. 
  Imaginează-ți ziua de vară. Cădura amiezii.Nimic nu mișcă. Doar Isus stă lângă fântână. Așteptând. Dintr-o dată un zâmbet îi luminează fața obosită. Ochii urmăresc cu milă femeia care încet se apropie de fântână. Este singură. Tradiția vremii era ca femeile  dis-de-dimineață sau la amurg să meargă la fântână în grup dar ea nu are nici o prietenă. Nici o persoană în fața căreia să-și deschidă inima. Să râdă, să plângă, să-și spună durerea sau bucuria. 
  Un bărbat? La fântînă? De ce oare o privește ciudat? O privește și vede ce este în inimă. Ce se ascunde în suflet. Vorbește cu ea. Lucruri interesante. Care contează. Politică. Religie. Viață socială. Este dornică de discuții. Să fie tratată ca egală. Isus pătrunde în suflet trecând dincolo de mantia culturală, de obârșie de apartenență religioasă.  
                                 
                                       Apa vieții
    " Dă-mi să beau, i-a zis Isus".Femeia Samariteancă I-a zis: " Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă? Drept răspuns, Isus i-a zis:" Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: "Dă-mi să beau!"  tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie"( Ioan 4: 7,9,10)
     Apa. Un element necesar corpului omenesc.Scoasă din fântână potolește setea. Temporar. Apa vie este spirituală.  Veșnică. Pentru a beneficia cineva de ea este imperativ să bea.Acest act nu este singular ci progresiv și repetat. A bea din apa vieții presupune comuniune continuă cu izvorul vieții. Isus Cristos. Atunci apa  se va transforma în adâncul ființei noastre transformându-ne în izvoare dătătoare de viață.
   "Oricine va bea din apa, pe care I-o voi da eu, în veac nu-i va mai fi sete ba încă apa, pe care I-o voi da eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică(Ioan 4:14).
   Fără să înțeleagă pe deplin oferta Domnului Isus umilă cere această apă. Înainte de a umple vasul Domnul Isus o confruntă:  
  "- Du-te i-a zis Isus, de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.
    - N-am bărbat.
    - Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum, nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul( Ioan 4:16-18)".
 Ce dar minunat i-a făcut Domnul Isus confruntând-o. Viața ei. Alegerile ei păcătoase. Durerile ei. I-a făcut de cunoscut că nu este nimic în ea de care el să nu aibe cunoștință. Nu i-a oferit apa vieții fără să-i arate că știe totul. Cele mai mici amănunte. A iubit-o destul ca să-i arate că știe totul, cunoaște totul și în ciuda a tot ce știe, să-i ofere ceea ce El este. Dacă nu ar fi făcut-o mai tirziu într-un moment de îndoială ar fi gândit:"Dacă ar fi știut!" El știa. A ales să-i dăruiască apa vieții. O viață nouă. O nștere nouă. Născută din cuvântul său. Ea era condamnată. Se condamna singură. Isus i-a deschis ochii să se vadă cum o vede el. O păcătoasă iertată. Curățită. Pregătită să primească apa vieții.
"Știu" i-a zis femeia "că are să vină Mesia( căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile."(Ioan4:25) Cu o privire blândă Domnul Isus îi deschide ochii spirituali. "Eu, Cel care vorbește cu tine sunt acela!". Îi trebuie o secundă ca să realizeze cine stă în fața ei. Toate speranțele ei.Toate visele ei. Sunt în bărbatul din fața ei. De la început a știut totul. A recunoscut ignoranța ei religioasă. Nesinceritatea ei.
                         
                                Veniți și vedeți un om
Inima îi fuge mai repede decât picioarele.Cu fiecare inspirație înghițea fericire.Știe totul și totuși mă iubește! Găleata goală rămasă lângă fântână era simbolul vieții ei vechi și goale. Este transformată total. Fericirea strălucește pe fața ei. Este plină acum. Plină de apa vieții. De iubirea pentru Isus. Este gata să dea peste. Femeia care trăia în singurătate bate cu pumnii în porți. Revoluționează satul ei:
- Veniți și vedeți. Mesia! Veni-ți și vede-ți omul care știe totul despre mine. Care mă acceptă așa cum sunt. Cu ce am făcut. Cu tot trecutul meu murdar. Care mă iubește. 
Gusta pentru prima dată, un alt fel de iubire. Iubirea sinceră. Fără ascunzișuri. De ea. De alți oameni. Veniți și vedeți.
   Bate din poartă în poartă. Bărbați, femei, copii o înconjoară. Văd cu mirare ce nu au văzut înainte. Ascultă cuvintele ei din nou și din nou. Iubirea a transformat-o. Parcă nici nu mai este ea. Femeia Samariteancă care în durerea ei se îmbrăcase în haina singurătății și a aroganței în fața lor o aruncă jos și se îmbracă în haina iubirii. Pentru prima dată ei văd adevăratul ei chip.  Văd fața iubirii. Pentru că a băut din apa vieții răspândește viață. Pentru că înțelege ce este iubirea răspândește iubirea. Femeia fără nume, o femeie samariteancă,  este prima evanghelistă. Ea alergă să spună celor din jur vestea bună a venirii Salvatorului. Mântuitorului. Mesia.Abia născută în viața veșnică , ea seamănă sămânța adevărului în satul ei.
" Mulți Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: " Mi-a spus tot ce am făcut". Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mult au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Și ziceau femeii:   "Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine, și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mîntuitorul lumii."( Ioan 4:39-42)
 Prietene.
 Ești plin de durere? Fără bucurie sufletească? Ai făcut din mersul la biserică o experiență religioasă în loc să faci din el un loc de întâlnire personală cu Dumnezeu? Ascunzi rănile inimii de frica de a fi rănit și mai adânc? Îți este inima goală? Însetată după ceva? Ai experimentat deziluzia iubirii?  Deziluzia credinței?Alergi după fericire? Împlinire? Cauți un scop și un sens pentru viață? Îți târăști zilele în singurătate? Ai obosit pe drumul vieții? Soluția este Domnul Isus. Acceptă-L în inima ta. El este Apa Vieții. Vei vedea cum vor țâșni din ea izvoare de apă vie.

silvia-varvara seman