Scara Universului Ceresc

 A închis ochii strâns
ca să nu cadă în întunericul lor
sticla spartă a cerului.
Nu s-a așteptat
ca Tu să cobori
scara universului ceresc
să o proptești de capul lui
cerbice
framântat din pulberea pietrei
cremene întărită de firea
mincinoasă de om.
Te-ai coborât
și în îmbrățișarea
exuberantă a bunului găsit
L-ai plesnit peste șold
ca în joacă.
I s-a învinețit fața cu toate
păcatele izvorâte din minciună.
În zorii zilei
cu ochii îngreunați de luptă
a început târguiala
cerând pâine zilnică
și cea mai frumoasă femeie
care-i v-a împrăștia întunericul
din ochi și inimă.
Cu un hohot de descătușare
L-ai binecuvântat cu de toate.
Chiar și cu o viață
șchiopătată...

silvia-seman varvara