Furtuna

Ziua începe calmă. Zorile se trezesc învinețite. Ceața lăptoasă se ridică în dans deasupra pădurii. Cu ceașca de cafea aburindă în mână închid ochii. Lichidul fierbinte aleargă prin mine trezindu-mă de-a binelea. Ce plăcere să mă scald în liniște. În pace. Să fiu învăluită în lumina zilei. Cerul s-a lăsat jos. Nu-i mulțumit de ceva. Un nor mic se ivește la o margine de orizont. Nu știe dacă să fugă sau să se proptească pe loc. Este negru pe bolta cenușie și nu prezintă nici o amenințare. În locurile de lume în care trăiesc ploaia este obișnuință zilnică. Un nor mic nu mă alarmează. Luată de treaba zilei nu observ până târziu că norul mic a mai adunat în jurul lui alți nori mai întunecați și mai mari. Toate semnele spun că vine furtuna. Se aude departe un bubuit înfundat. Briza răcoritoare începe să-mi piște pielea cu fișcuiri de bici.  Norii aleargă îngrămădindu-se și împingâdu-se până deasupra pădurii. Coboară până aproape de pământ amenințători. Dintr-o dată se sparg. Lumina pulsează orbitoare cu mahramă muiată  în soare. Se dezlănțuie ploaia cu înverșunare. Primele boabe sărută pământul cu buze lacome. Pământul cu buze țuguite îi răspunde fervent. Plouă vijelios. S-a contopit cerul cu pământul și spală totul în cale. Sunt neliniștită. Violența necontrolabilă m-a înfricat dintotdeauna. Ca și lucrurile venite pe neașteptate. Mă confrunt cu o dublă împletire de eveniment. M-am refugiat pe canapea și cu genunchii strînși la piept     
caut liniștea în adâncul meu. S-au tulburat apele în suflet. Liniștea este de negăsit. Minute în șir toarnă cu găleata. Cu câteva scuturări zbârlite furtuna se îngrămădește în ea micindu-se și trece peste deal. Peste pădurea udă leoarcă. Și-a luat cu ea tunetele. Fulgerele. Câteva clipe natura își ține suflarea. Neâncrezătoare că s-a terminat comoția. Cad de pe frunze boabe de cleștar. Florile înecate de apă își scutură fețele. În unison întrega natură izbucnește în aplauze. Păsările își ciripesc aprobarea reluându-și munca. Strălucește natura îmbătată de ploaie. Totul s-a întors la normal. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. 
     Îmi revine în minte acest tablou când privesc în aceeași seară ultimile știri. Văd în cuvintele reporterului adunându-se pe cerul lumii, nori întunecați și amenințători. Se aud pentru cei care recunosc bubuiturile tunetelor. Timpul este propice ca să se dezlănție o furtună cataclismică. Simți în aer mirosul ei? O vezi fierbând? Sau ești în mijlocul furtunii? Norii negrii scutură deasupra ta probleme și necazuri? Bubuie tunetele înfricoșându-ți inima și așa neliniștită? Furtuna este peste tine? Sau în tine? Înafara ta? Sau înăuntru tău? Ești despărțită de cei dragi? Ai fost la doctor, ca mine și doctorul ți-a pus un diagnostic cu care nu știi ce să faci?
   " Domnul umblă în furtună și în vârtej și norii sînt praful picioarelor Lui"(Naum 1:3).
   " M-am uitat,și iată că  a venit de la miază-noapte un vânt năpraznic, un nor gros și un snop de foc care răspândea de jurîmprejur o lumină strălucitoare.( Ezechiel 1:4). " Ca înfățișarea curcubeului care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului"( Ezechiel 1: 28).
   " S-a  stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie așa că mai că se umplea corabia.El s-a sculat, a certat vântul și a zis mării:" Taci! Fără gură!" Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare." (Marcu 4:37-39)
  Aceste cuvinte m-au umplut de speranță. Mi-au liniștit inima înspăimântată. Domul meu , căruia i-am încredințat tot ce am și tot ce sunt este în control. Este în mijlocul furtunii . În vârtej.  În bubuitul tunetului. În lumina orbitoare a fulgerului. Călărește pe valurile mării. O ceartă cînd face prea mult zgomot. El este în liniștea de după furtună. În bucuria păcii. Acest Domn care  s-a sculat, a certat vântul și mugetul mării este stăpân absolut. Peste natură. Peste circumstanțele din viața mea. Furtuna vine. Trece. Este înficoșătoare. Câteodată distructivă. Nu ține mult. În urma ei soarele strălucește mai puternic. Cîntecul este mai dulce. Parfumul victoriei mai îmbătător.

silvia-varvara seman