Portrete de femei- Lidia


Am avut tendința firească ca femeie să mă compar, să mă măsor după alte femei. Mă măsuram cu cât sunt mai scundă sau mai înaltă decât alte femei. Cu cât sunt mai grasă sau mai slabă decât unele femeii. Cum mă îmbrăcam mereu raportat la femeii pe care le admiram. Bineînțeles că eram geloasă dar le admiram. Am depășit unele dintre aceste măsurători care în timp și-au pierdut semnificația pentru mine. Acum mă măsor și mă cântăresc după alte valori. Acum îmi  măsor înălțimea spirituală, cât de crescută sunt în omul dinlăuntru și îmi cântăresc greutatea valorii spirituale nu cea a corpului. Iar modelele de măsurat nu sunt femeile înalte, slabe îmbrăcate elegant ci femeile-erou! Titanii credinței care mă obligă la creștere spirituală la creșterea în greutate și valoare a omului dinăuntru.
     Una dintre aceste femei este Lidia O. Am cunoscut-o pentru prima dată în holul bisericii. Cu chip frumos , de statură micuță propulsată de energie atomică s-a apropiat de mine numai zâmbet și voie bună, vorbindu-mi ca și cum am fi crescut împreună. Fire suspicioasă cum sunt m-am adunat în mine ca un arici măsurând-o și cântărind-o întrebându-mă ce dorea cu mine. Când însă în fața la sute de femei a început să împărtășească povestea familie ei afectată de handicap m-a captivat cu totul. Când ne-a vorbit de credința întinsă la limită, de lucrarea pe care Dumnezeu o are cu fiecare dintre noi am început să mă văd tot mai mică. Când a afirmat convinsă toată că în jurul scaunului cu rotile s-a îmbrăcat în voia lui Dumnezeu și a experimentat speranța ancorată direct în ceruri iar scopul vieții ei a devenit cu fiecare durere tot mai limpede Lidia a devenit în ochii mei  un far înălțat pe o stâncă înaltă care arată calea spre un liman ocrotitor. Am apucat să o cunosc pe îndelete și la un pahar de suc să aud cum lucrează Dumnezeu în fiecare situație  cu mult înainte să știm că este situație.
     Lidia este prima născută dintre cei cinci copii ai familiei Hușanu din Cluj. Viața ei este similară cu a altor tinere creștine care s-au născut, au crescut și s-au căsătorit în timpul dictaturii comuniste. Deși similară Lidia are povestea proprie a vieții care a pregătit-o de mică pentru rolul cel joacă acum. Deși săraci tatăl care a fost păstor  a avut o viziune de avangardă și a insistat ca Lidia să înceapă să studieze limba engleză cu un profesor privat. El dorea să studieze scrierile marilor evangheliști dar era împiedicat de bariera lingvistică. Visul lui era ca Lidia să-i traducă din engleză în românește lucrările lui Spurgeon, lui Moody, lui Tylor, etc. Deși a însemnat sacrificiu financiar tatăl o încuraja spunându-i că sunt banii care într-o zi vor aduce o roadă mare. La vremea aceea Lidia era elevă în clasa a treia. An de an îi creșteau cunoștințele lingvistice spre bucuria tatălui. Ce dar minunat când la începutul liceeului i-a cazut limba engleză ca limbă străină. Pentru Lidia însă era foarte familiară și lecțiile erau gratuite. În liceu  a încolțit în inima ei visul de a urma facultatea de filologie secția engleză și continuarea visului tatălui ei. Dar a intervenit factorul religios. Ca fică de păstor ușa aceea i s-a închis în față iar visul s-a spulberat. Dorea să urmeze o facultate fiind fire determinată și ambițioasă dar nu știa unde să se îndrepte. Mama i-a îndreptat atenția către facultatea de Horticultură chiar acolo în oraș unde ea lucra. Deși inima ei nu vedea un viitor în acest domeniu a dat examen, a intrat și a devenit o elevă exemplară. Mama care îi vedea inima a invitat-o într-o zi la Grădina Botanică unde pe aleile însorite i-a spus
- Fiecare floare, fiecare copac poartă în el legea dătătoare de viață ieșită din gura lui Dumnezeu cu mii de ani în urmă. Fiecare și-a păstrat intacte calitățile și proprietățile supunându-se legii divine. Dumnezeu a pus în ele comori pentru sănătatea omului. Biblia ne spune că Dumnezeu ne-a dat iarba câmpului ca hrană. Referirea include plante și copaci și este datoria noastră să descoperim beneficiile lor. 
    Ochii Lidiei s-au deschis și a văzut în alegerea facultății mâna lui Dumnezeu. El o pregătea pentru viitor. Treptat a descoperit lumea fascinantă a plantelor și s-a îndrăgostit de acest domeniu. Acum abia aștepta să meargă la cursuri.
    În al doilea an de facultate subit și misterios Lidia s-a îmbolnăvit grav. Săptămână după săptămână doctorii  schimbau tratamentul sperând o ameliorare dacă nu vindecarea. În vremea aceea circula în România o carte religioasă  considerată  propagandă împotriva comunismului deși nu conținea nici măcar un cuvânt politic. JONI-descria viața unei fete creștine care în urma unui accident de înot a rămas paralizată de la gât în jos și lupta ei  fizică , emoțională și spirituală și în final acceptarea condiției ca voia lui Dumnezeu pentru viața ei. În cele trei luni petrecute în spital Lidia a citit cartea  de nenumărate ori de multe ori cu glas tare pentru celelalte paciente care erau mișcate ca și ea până la indentificarea durerii cu lacrimi amare. Viața acelei tinere din altă țară i-a devenit cunoscută ca viața proprie.
   Lidia  a terminat facultatea s-a căsătorit a avut un băiețel și se considera fericită. Până într-o zi când circumstanțele i-au împins să i-a o hotărâre chinuitoare. Imigrarea în America. Când a ajuns pe pământul american Lidia era însărcinată cu al doilea copil și v-a începe capitolul cel mai dureros și lung  al vieții. 
  Spina Bifida a devenit cuvântul cel mai des rostit de Lidia.  Coloana terminală neîncheiată. Între a doua și a treia  vertebră lombară vertebra era desfăcută lăsând lichidul cefalorahidian să se acumuleze în zona capului lichid care trebuia drenat. Pînă la cinci ani fetița a suferit numărate operații una mai dureroasă ca alta pentru inima și așa zdrobită a mamei. Timp îndelungat a fost moartă emoțional și spiritual. Încet a ieșit de cealaltă parte a cuptorului o persoană diferită. Femeia care la naștere a dorit moartea ei și a fetiței acum spune cu zâmbet cald
 - Becky este îngerul lui Dumnezeu în viața mea.
 Limba engleză pe care Lidia a învățat-o de mică este la fel de cursivă ca și limba părinților ei. Când Dumnezeu a stârnit în tatăl ei gândul că fetița lui trebuie să învețe limba engleză nu a știut că Lidia o v-a folosi în viața nouă din America. Nu doar să comunice cu doctorii despre tratamentele medicale ci în misiunea pe care o
face împreună cu Becky. "Wheels for the world"a cărei fondatoare este Joni. Da. Joni din cartea pe care Lidia a citit-o în spital în zilele lungi de boală este prietenă de familie și parteneră în lucrarea cu cei handicapați din România. Lidia își amintește un moment dintr-o biserică plină când Joni și Becky amândouă în căruțele cu rotile și-au unit glasurile lăudînd pe Creatorul care le-a plămădit pe amândouă ființe minunate și le-a pus pe buze o cântare de mărire.
   Becky are acum 25 de ani. Ani, zile, mii de clipe în care ea a fost prezență constantă nu doar ca  mamă ci ca prietena și confidentă. Împreună râd, împreună plâng, împreună se roagă.
   Una dintre minunile că Becky nu a mai avut nici o intervenție de la vârsta de cinci ani și trăiește ducând mesajul iubirii lui Hristos este tratamentul cu uleiuri obținute din plante naturale. Cunoștințele adunate în anii de facultate Lidia le folosește  spre binele și sănătatea tinerei Becky. 
    Trei sămânțe din trecutul ei au încolțit și au adus rod din belșug. Limba engleză, timpul din spital când a citit despre Joni și anii de facultate de la Horticultură. Limba engeză o folosește zilnic în interacțiile cu cei din jur. Joni a introdus-o în lumea slujirii aproapelui cu mijloacele prin care Dumnezeu a prelucrat-o iar uleiurile pentru sănătate fizică. Lidia a scris o carte intitulată BECKY în care povestește lupta și victoria vieții ei care este la
a doua ediție la editura RISOPRINT . Am citit-o printre lacrimi. Dorind să am calitățile acestei femeii dar temându-mă teribil de durere. Poate de aceea unele femeii devin titani. Eroi ai credinței!

                          silvia-varvara seman