Prințesă

    Cu ochi ca două petale de cicoare mă privește. Zâmbetul ei îmi topește inima. Toată promisiunea viitorului se ascunde în trupușorul ei mic. Povestește. Cuvinte neînțelese. Dintre ele unul se repetă. PINCES. Oh! În sfârșit un cuvânt pe care îl înțeleg. Prințesă. Se repetă ciclul. Ca în toate fetițele este și în ea o cenușăreasă. Îmbrăcată în zdrențe. Prinsă în circumstanțele nașterii ei. Cu inimă visătoare. Aștepând. Un palat. O caleașcă. O rochie de vis. Un prinț. Prințul ei. Care de la prima privire să vadă dincolo de zdrențe. Dincolo de funinginea de pe obraji. Dincolo de mâinile crăpate. Care să o vadă ca pe o prințesă. Care să o facă fericită. Ce fetiță nu visează fericirea? Chiar dacă este doar un cuvânt. De mici fetițelor li se imprimă în suflet acest vis ireal. Legat de un prinț. Fericirea lor, valoarea lor este legată de un om.  Când am ajuns la anii adolescenței mama, mi-a spus de câteva ori în circumstanțe diferite:" Nu vei fi fricită decât atunci când vei iubi pe cineva cu adevărat. Când te vei căsători." Am crezut tot ce mi-a spus. Am fost convinsă că are dreptate. Cuvintele ei mi-au adus multă durere și nefericire. Fire romantică am idealizat iubirea. Am privit la cel pe care l-am iubit cu ochi de vis. Am așteptat ca dintr-o dată să plutesc pe nori, păsările să izbucnească în simfonii, florile să-și scuture petalele care să se presare singure pe drumul vieții. Am visat idealul. Mă privea în față realul. Dezamăgire. Soțului nici nu-i trecea prin cap ce visam eu. Iar eu așteptam ca el să știe. Să-mi citească gândurile. Eram sclava firii mele romantice. Am devenit liberă când m-am descătușat de vise. Ireale. Când am început să accept că viața mea este binecuvântată. Că fericirea este în mine și ca o floare trebuie udată, cultivată. Îngrijită. Iubirea izvorăște dintr-o inimă mulțumită. Fericită. În lucruri mărunte. În lucruri mari.
     Tu unde cauți fericirea? Te-ai gândit vreodată că poți fi sclava acestei căutări? Dacă ești sclavă nu poți fi liberă. Te-ai gândit la acest concept? Cum privești libertatea? Pare ciudat termenul de sclav în vremurile în care trăim dar sunt locuri în care se practică sclavia. Este de neînchipuit să te faci de bună voie sclavă. Și totuși unele femei o fac. Societatea  ce ne înconjoară scoate mereu în evidență  că fericirea, statutul unei femei este dat de frumusețea fizică. Cu ea  atrage atenția unui bărbat asigurându-și viitorul. Este evident timpul, energia și banii investiți în iluzia acestui vis. Inconștiente se fac sclavele acestui vis. Pun într-un bărbat toate visele. Toate așteptările. Cerând ca el să le împlinească. Te întreb din nou. Ești liberă? Sau ești sclavă? Dacă ești liberă de cine ești liberă? Dacă ești sclavă pe cine slujești?
  Știu o robie care dă libertate! Libertatea în Domnul Isus. Domnul Isus este singurul bărbat în care toate femeile, singure sau căsătorite, tinere sau bătrâne, cu educație sau fără, cu sau fără frumusețe fizică, pot să-și găsească libertatea. Fericirea. Valoarea pe care El a pus-o în fiecare dintre noi. Dacă vrei să ai fericire o poți afla lângă Domnul Isus.

silvia-varvara seman