A tăcea

    Sunt unele femei care știu multe dar acoperă ceea ce știu cu mantaua tăcerii. Femei care se supun legi tăcerii de bună voie. Ele ascultă mereu, adună și tac. Pentru ele ascultarea este un act dătător de putere și viață spirituală. Prin natura lor preferă să nu se bage în vorbă. Altele au învățat să tacă după ce au experimentat indiferența. Au avut ceva de spus dar nu au fost auzite. S-a întâmplat o dată ...de câteva ori. Au vorbit la urechi surde. Poate le-a fost vocea slabă. Ele au vorbit ele au auzit. S-au oprit. Unele s-au pierdut în labirintele cuvintelor nerostite adunate în inimă fără să se mai regăsească. Altele au devenit femei cu temperamente aprige. Vocea slabă sa întărit și sa ridicat cu o octavă. Cu speranța că vor fi auzite. Că cineva va auzi ce spun. Cineva va observa că există. Cineva va înțelege. Când nu sa întâmplat au făcut fapte prin care au dorit să capteze atenția. Fapte ca un strigăt în pustiu pentru că doresc să fie auzite, ascultate și înțelese. Ești auzită? Când vocea îți este slabă? Ai învățat să asculți alte voci? Ai învățat să taci, chiar atunci când știi ceva?
    Am prietene care mă ascultă când vorbesc și aud ce vreau să le spun. Când vocea este slabă și gândul încâlcit mă întreabă, purtăm un dialog. Vorbim și ascultăm împreună. Avem interese comune. Iubiri comune. Lucrările lui Dumnezeu, dragostea și minunile Sale. Putem vorbi despre ele fără încetare.
    Ascultarea este un dar prețios. Să-și facă cineva timp să te asculte este un dar prețios. Chiar dacă știe ce ai să spui tace și te ascultă.Cu atenție. Îți daruiește atenția, timpul și inima. Fac aceasta cu respect și dragoste. Prin aceasta îți arată cât de importantă ești pentru ei. Că te văd. Când ești ascultată cu respect și iubire crești emoțional și spiritual. Ascultarea prietenilor este importantă. Înțeleg de ce rîzi când rîzi și de ce plângi când plângi. Înțeleg inima ta și sentimentele tale. Sunt în preajma noastră persoane, cunoștințe colegi de lucru care ascultă cu urechea dar nu cu inima. Cred că dacă ne-au ascultat au drep să ne sfătuiască să ne cicălească. Sfaturile lor cad în inima noastră ca niște bolovani. Nu au înțeles ce am vrut să spunem pentru că au ascultat doar cu urechea nu cu inima. Prietenii în schimb te ascultă cu inima, înțeleg și aud durerea din cuvinte. Te încurajează când ești rănită legându-ți rănile cu balsam vindecător.
    Glasul femeilor de-a lungul istoriei a rămas slab și secundar. Mentalitatea societății nu s-a schimbat semnificativ rămânînd ca acum câteva sute de ani.  Propaganda societății dominantă de bărbați a fost sistematică și adâncă pentru a ține femeia într-o stare de inferioritate încât majoritatea sunt convinse că trebuie să rămână tăcute. Au preluat de la generația trecută ideia că sunt slabe fizic, prea emoționale să aibe opinii solide cu privire la viață, limitate în inteligență ca să se bucure de educație, total dependente de bărbați material. Umile și umilite suferă în tăcere.
    Am mare respect pentru bărbații adevărați. Pentru autoritatea lor în familie și în biserică. Am un soț minunat și am crescut trei băieți excepționali dar în prezența bărbaților mă simt ca o turistă într-o țară îndepărtată a cărei limbă nu o înțeleg. Simt că nu le pasă de ceea ce mie ca femeie îmi pasă. Ce eu consider important ce-mi mișcă inima pe ei îi lasă reci. Bărbații nu au sensibilitatea femeilor și eu nu știu să trăiesc fără sensibilitate. De aceia respectul, admirația pentru femei la mine sunt înalte. Ele au de înfruntat mentalitatea antagonistică a societății purtând jug dublu. Lucrează în comunitatea în care trăiesc din greu ducând responsabilitatea unei afaceri pe umeri,  lucrul casei care este interminabil și menținând  cu inimă sensibilă focul iubirii din cămin. Toate cu înțelepciune și tăcere. Știu multe dar nu întotdeauna ceea ce știu este o binecuvântare în viața lor.  Cultivă în ele spiritualitatea tăcerii și a smereniei. Cînd știu ochii spirituali se deschid și nu mai pot să nu vadă. Ce va crește nivelul spiritual este cum poartă cunoașterea. O vor flutura ca o provocare în fața bărbaților sau ca o eliberarea care le ridică? Eliberarea să cunoască valoarea lor în Domnul Hristos. Cum să acepte locul lor egal cu a bărbaților în trupul lui Hristos. Să cuprindă adevărul acesta și să-l îmbrățișeze. Să-l adune în inimă să-l pipăie  și să-l spună cu glas tare. Cunoașterea aceasta schimbă indentitatea făcând posibilă dăruirea a tot ce este mai bun în ele. Recunoscând că ceea ce sunt nu este o întâmplare ci planul lui Dumnezeu pentru ele vor fi născute din Duh. Vindecate emoțional și spiritual nu vor flutura egalitatea ca o provocare în fața bărbaților spre amărăciune. Cunoașterea o vor purta discret ca un dar duhovnicesc, ceva care vine de sus și cu care nu se pot mândri.
    "Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei. Ilie a zis lui Elisei: "Rămîi aici te rog, căci Domnul mă trimite la Betel". Elisei a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi". Și s-au pogorît la Betel. Fii proorocilor, cari erau la Betel, au ieșit la Elisei și i-au zis: "Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpînul tău deasupra capului tău"? Și el a răspuns: "Știu și eu, dar tăceți" (2 Împărați 2:1-3) Acest lucru s-a repetat și la Ierihon, Elisei  cerînd din nou tăcerea celor care știau ca și el ce avea să se întâmple.
   De câte ori știm și noi ceva dar tăcem . Alegem tăcerea. Este înțelepciune în lucrul aceasta care îți va permite să ceri îndoită putere spirituală. Vei merge umăr lângă umăr cu un Ilie, un bărbat pe care îl vei respecta pentru că știi.Tăcând vei vedea cum cerul se deschide și în urma revelației vei primi haina cunoașterii. Este importantă cunoașterea. La fel de importantă este și tăcerea. În viața ta de femeie v-a fi necesar de multe ori să acoperi cunoașterea cu mantaua tăcerii și vei descoperi o mare libertate în acest lucru.

silvia-varvara seman