Nesemnificație


Mi-am întors pielea pe dos
am pieptănat fiecare celulă
dorind să îndepărtez
pînă la rană sângerândă
tot ce este străin în mine.
M-am cernut prin sita de aur
a timpului neirtător
căutând adâncimea
căutând tăria nesemnificației.
M-am întins într-o expansiune
între cele patru puncte cardinale
și dureros am devenit punct.
Lepăd ca frunza de vie
sub soarele arzând neiertător
fiecare frunză fiecare mladiță
mustind viață deșartă
fără rodul pe care-L aștepți.

silvia-varvara seman

CONTOPIRE


Mai aproape decât pielea
întinsă pe scheletul timpului
din începutul începuturilor
cuprins între minusul minusului
și plusul plusului
contopindu-se cu prezentul prezentului
privind clipa în oglinda momentului
văzând viitorul viitorului
și veșnicia veșniciilor
și tot ce mai urmează după ele.
Mai aproape decât mine
mai aproape decât inima mea
decât firele de păr
pe care le piepteni cu degetele Tale
numărându-le unul câte unul
în cotinuitatea continului
nu este loc în care să nu pătrunzi.
ești totul
în toate
peste tot.
În mine.

silvia-varvara seman

Dușmani


Nu înțelegea vremea
că timpul îmi dădea târcoale?
Îngrămădind cercul din departe
mai aproape și mai aproape
tot mai strâns
gata să mă apuce de mână?
Străpunsă de zâmbetul sinistru
Nu am avut putere să-mi acopăr ochii
cu palma golită de nisipul de aur
al clepsidrei timpului,
am pierdut ritmul
nu am avut răgaz să-mi arunc visele în marea uitării.
S-a întors împotriva mea
s-a unit vremea ademenită de șoaptele  timpului
și-au dat mâna și-au unit puterea
mă fugăresc acum pe cărările întortochiate
ale clipei.

silvia-varvara seman

Mă vezi !


Fața Ta se reflectă în mine.
Ochiul din irisul stelei
își flutură pleoapa
clipocind bătăi de inimă
ce se nasc în tunelul timpului.
Privești, acumul
ce se prelinge bob cu bob în
clepsidra de aur a trecutului.
Eu visez hipnotizată de adâncul
misterios al stelei viitorului,
picurând zilele
culoare în cuvinte fermecate
suflet în fapte neașteptate
vibrare în trăire extaordinară.
Se îngrămădesc în temporar
momente tainice
momente sublime
atunci când pășim prin roua dimineții.
Eu adunând istorie.
Tu ținând în palmă veșnicia.

silvia-varvara seman