Furtuna

Ziua începe calmă. Zorile se trezesc învinețite. Ceața lăptoasă se ridică în dans deasupra pădurii. Cu ceașca de cafea aburindă în mână închid ochii. Lichidul fierbinte aleargă prin mine trezindu-mă de-a binelea. Ce plăcere să mă scald în liniște. În pace. Să fiu învăluită în lumina zilei. Cerul s-a lăsat jos. Nu-i mulțumit de ceva. Un nor mic se ivește la o margine de orizont. Nu știe dacă să fugă sau să se proptească pe loc. Este negru pe bolta cenușie și nu prezintă nici o amenințare. În locurile de lume în care trăiesc ploaia este obișnuință zilnică. Un nor mic nu mă alarmează. Luată de treaba zilei nu observ până târziu că norul mic a mai adunat în jurul lui alți nori mai întunecați și mai mari. Toate semnele spun că vine furtuna. Se aude departe un bubuit înfundat. Briza răcoritoare începe să-mi piște pielea cu fișcuiri de bici.  Norii aleargă îngrămădindu-se și împingâdu-se până deasupra pădurii. Coboară până aproape de pământ amenințători. Dintr-o dată se sparg. Lumina pulsează orbitoare cu mahramă muiată  în soare. Se dezlănțuie ploaia cu înverșunare. Primele boabe sărută pământul cu buze lacome. Pământul cu buze țuguite îi răspunde fervent. Plouă vijelios. S-a contopit cerul cu pământul și spală totul în cale. Sunt neliniștită. Violența necontrolabilă m-a înfricat dintotdeauna. Ca și lucrurile venite pe neașteptate. Mă confrunt cu o dublă împletire de eveniment. M-am refugiat pe canapea și cu genunchii strînși la piept     
caut liniștea în adâncul meu. S-au tulburat apele în suflet. Liniștea este de negăsit. Minute în șir toarnă cu găleata. Cu câteva scuturări zbârlite furtuna se îngrămădește în ea micindu-se și trece peste deal. Peste pădurea udă leoarcă. Și-a luat cu ea tunetele. Fulgerele. Câteva clipe natura își ține suflarea. Neâncrezătoare că s-a terminat comoția. Cad de pe frunze boabe de cleștar. Florile înecate de apă își scutură fețele. În unison întrega natură izbucnește în aplauze. Păsările își ciripesc aprobarea reluându-și munca. Strălucește natura îmbătată de ploaie. Totul s-a întors la normal. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. 
     Îmi revine în minte acest tablou când privesc în aceeași seară ultimile știri. Văd în cuvintele reporterului adunându-se pe cerul lumii, nori întunecați și amenințători. Se aud pentru cei care recunosc bubuiturile tunetelor. Timpul este propice ca să se dezlănție o furtună cataclismică. Simți în aer mirosul ei? O vezi fierbând? Sau ești în mijlocul furtunii? Norii negrii scutură deasupra ta probleme și necazuri? Bubuie tunetele înfricoșându-ți inima și așa neliniștită? Furtuna este peste tine? Sau în tine? Înafara ta? Sau înăuntru tău? Ești despărțită de cei dragi? Ai fost la doctor, ca mine și doctorul ți-a pus un diagnostic cu care nu știi ce să faci?
   " Domnul umblă în furtună și în vârtej și norii sînt praful picioarelor Lui"(Naum 1:3).
   " M-am uitat,și iată că  a venit de la miază-noapte un vânt năpraznic, un nor gros și un snop de foc care răspândea de jurîmprejur o lumină strălucitoare.( Ezechiel 1:4). " Ca înfățișarea curcubeului care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului"( Ezechiel 1: 28).
   " S-a  stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie așa că mai că se umplea corabia.El s-a sculat, a certat vântul și a zis mării:" Taci! Fără gură!" Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare." (Marcu 4:37-39)
  Aceste cuvinte m-au umplut de speranță. Mi-au liniștit inima înspăimântată. Domul meu , căruia i-am încredințat tot ce am și tot ce sunt este în control. Este în mijlocul furtunii . În vârtej.  În bubuitul tunetului. În lumina orbitoare a fulgerului. Călărește pe valurile mării. O ceartă cînd face prea mult zgomot. El este în liniștea de după furtună. În bucuria păcii. Acest Domn care  s-a sculat, a certat vântul și mugetul mării este stăpân absolut. Peste natură. Peste circumstanțele din viața mea. Furtuna vine. Trece. Este înficoșătoare. Câteodată distructivă. Nu ține mult. În urma ei soarele strălucește mai puternic. Cîntecul este mai dulce. Parfumul victoriei mai îmbătător.

silvia-varvara seman

Prințesă

    Cu ochi ca două petale de cicoare mă privește. Zâmbetul ei îmi topește inima. Toată promisiunea viitorului se ascunde în trupușorul ei mic. Povestește. Cuvinte neînțelese. Dintre ele unul se repetă. PINCES. Oh! În sfârșit un cuvânt pe care îl înțeleg. Prințesă. Se repetă ciclul. Ca în toate fetițele este și în ea o cenușăreasă. Îmbrăcată în zdrențe. Prinsă în circumstanțele nașterii ei. Cu inimă visătoare. Aștepând. Un palat. O caleașcă. O rochie de vis. Un prinț. Prințul ei. Care de la prima privire să vadă dincolo de zdrențe. Dincolo de funinginea de pe obraji. Dincolo de mâinile crăpate. Care să o vadă ca pe o prințesă. Care să o facă fericită. Ce fetiță nu visează fericirea? Chiar dacă este doar un cuvânt. De mici fetițelor li se imprimă în suflet acest vis ireal. Legat de un prinț. Fericirea lor, valoarea lor este legată de un om.  Când am ajuns la anii adolescenței mama, mi-a spus de câteva ori în circumstanțe diferite:" Nu vei fi fricită decât atunci când vei iubi pe cineva cu adevărat. Când te vei căsători." Am crezut tot ce mi-a spus. Am fost convinsă că are dreptate. Cuvintele ei mi-au adus multă durere și nefericire. Fire romantică am idealizat iubirea. Am privit la cel pe care l-am iubit cu ochi de vis. Am așteptat ca dintr-o dată să plutesc pe nori, păsările să izbucnească în simfonii, florile să-și scuture petalele care să se presare singure pe drumul vieții. Am visat idealul. Mă privea în față realul. Dezamăgire. Soțului nici nu-i trecea prin cap ce visam eu. Iar eu așteptam ca el să știe. Să-mi citească gândurile. Eram sclava firii mele romantice. Am devenit liberă când m-am descătușat de vise. Ireale. Când am început să accept că viața mea este binecuvântată. Că fericirea este în mine și ca o floare trebuie udată, cultivată. Îngrijită. Iubirea izvorăște dintr-o inimă mulțumită. Fericită. În lucruri mărunte. În lucruri mari.
     Tu unde cauți fericirea? Te-ai gândit vreodată că poți fi sclava acestei căutări? Dacă ești sclavă nu poți fi liberă. Te-ai gândit la acest concept? Cum privești libertatea? Pare ciudat termenul de sclav în vremurile în care trăim dar sunt locuri în care se practică sclavia. Este de neînchipuit să te faci de bună voie sclavă. Și totuși unele femei o fac. Societatea  ce ne înconjoară scoate mereu în evidență  că fericirea, statutul unei femei este dat de frumusețea fizică. Cu ea  atrage atenția unui bărbat asigurându-și viitorul. Este evident timpul, energia și banii investiți în iluzia acestui vis. Inconștiente se fac sclavele acestui vis. Pun într-un bărbat toate visele. Toate așteptările. Cerând ca el să le împlinească. Te întreb din nou. Ești liberă? Sau ești sclavă? Dacă ești liberă de cine ești liberă? Dacă ești sclavă pe cine slujești?
  Știu o robie care dă libertate! Libertatea în Domnul Isus. Domnul Isus este singurul bărbat în care toate femeile, singure sau căsătorite, tinere sau bătrâne, cu educație sau fără, cu sau fără frumusețe fizică, pot să-și găsească libertatea. Fericirea. Valoarea pe care El a pus-o în fiecare dintre noi. Dacă vrei să ai fericire o poți afla lângă Domnul Isus.

silvia-varvara seman

Sisters Are Forever

So many things in this life
change as time passes by
but one thing that will never change
is my love for my sister
The bond between our hearts
will grow stronger with every
new memory we share
When we are old women
will talk about our childhood
We will laugh over things
we used to cry over
and we will remember the days
when life stretched out before us
like a glittering road to our dreams
We will think of pillow fights
and dandelion wishes
and secrets whispered
under deep blue skies
We will remember days of shopping
and hours of talking
and years of changing and growing-
together, always together-
and we will know that forever
still has a meaning
as long as we have each other ( C. Thomas)

AȚIPIRE

Tu mi-ai îngrădit hotarele
de jur împrejur
și niciodată n-am fost
mai slobodă
mai dezrobită de mine
să zbor spre viitor.
Mă caut la hotarul dintre
cuvânt și tăcere
zonă interferentă dintre somn și trezire
unde cuvintele se spală de praful zilei 
unde devin bolboroseli incoerente.
Unde zâmbetul 
deschide larg stavila
lacrimilor nenăscute din umbra bucuriei.
Unde pupila închide fereastra
rănită de întuneric.
Mă caut în locul din inimă
unde am pus vise din alte sfere
și găsesc cuvinte înșiruite
șlefuite ca perlele în curenții durerilor
lipsite de tranparență.
Nu mă găsesc niciunde.
Mă voi trezi din somnolență
și din grâul copt
sub soarele credinței 
voi frământa pâinea jertfirii
pe altarul frânt al vieții.

silvia-varvara seman

     GALAXII


Trec prin mine zbătându-se
lacrimi neplânse
bucurii îmblânzite, 
fără să le pot opri.
Parcă cineva frământat din țărână
poate opri călătoria bătrânului pământ?
Uităm că țărâna în țărână
se preface
când cuminți culcăm 
capul pe pieptu-i prăfuit.
Se strâng lacrimile omenirii
în lacul de cleștar
din care se ridică curcubeul
rezemându-și scara 
de cerul tulburat 
ce-și stoarce haina udă.
În potopul de întuneric
ochii se adapă cu  ploi de meteori
pătrunzând căile nestăvilite
ale galaxiilor
care au uitat de unde vin și unde pleacă.

silvia-varvara seman

       

                                  ÎNTRUPARE   


Am vizitat Israelul cu câțiva ani în urmă și am avut câteva experiențe minunate dar nici una nu a fost într-unul din locurile comercializate aglomerate, cu oameni alergând în toate direcțiile, încărcate de strigăte și zgomote ce-mi asaltau simțurile. O astfel de experiență am avut-o pe drumul ce coboară dinspre Ierusalim spre Betleem unde dealurile se coboară în terase spre văi lipsite de verdeață și de copaci. Unde solitudinea locului m-a in vitat la visare și imaginația mea a putut să se joace liberă și să atingă cu degetele credinței și inimii piesajul dezolant rămas ca mărturie. Acolo unde am putut să mă dezleg de realitatea imediată de istoria reprezentată prin tot felul de clădiri și monumente,  acolo am gustat cu adevărat cuvintele Bibliei. Deși prin pietrele stând ca martore credincioase am auzit strigătele istoriei , de multe ori căutam  să trăiesc  o experiență similară cu cele trăite cînd ascultam pe tăticu citind din Biblie și eram transpusă în Betleem cu două mii de ani în urmă. Priveam dealurile golașe și auzeam cuvintele profetului Mica din cap.4 cu vers 8 " Iar la tine, turn al turmei, deal al ficei Sionului, la tine va veni și la tine va ajunge vechea stăpânire împărăția ficei Ierusalimului." Parcă vedeam turnul spre orizont și eram îndreptățită să cred că păstorii aceștia de care vorbesc evangheliștii nu erau orice fel de păstori care pășteau orice fel de oi. Oile acestea erau destinate  jertfelor din Templu nu erau tăiate pentru consumul general ci erau sacrificate pe altar ca jertfe de ispășire a păcatelor.                     
         Privi-ți cu mine cum soarele își aruncă ultima privire de rămas bun înainte să coboare după deal și lumina începe să se schimbe din galben auriu în vinețiu ca în final să se strângă toată în ea lăsând întunericul și frigul să-i ia locul. Ici-colo se aprind lumini tremurânde în sat și pe bolta de catifea neagră. Păstorii iscodesc cu ochii mijiți- întunericul gros care scoate în relief  strălucirea  stelelor- ca să prindă orice mișcare neașteptată și nejustificată. Nu duc doar turma la adăpat și la păscut ei o păzesc de animale răpitoare și de hoți ziua și noapte. Nimic neobișnuit și periculos în vecinătate. Se reazămă de toiege cufunda-ți în gânduri.
      Dintr-o dată întunericul se trage deoparte în fața gloriei cerești care s-a coborât deasupra oilor ghemuite unele în altele
...." un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat tare. Dar îngerul le-a zis: " Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un  MÎNTUITOR care este HRISTOS, DOMNUL(Luca 2: 8-11)".
        Pentru mine acesta înseamnă CRĂCIUN. Ziua când a coborât pe pământ celui ce îngerii îi conferă titlul de Mântuitorul Hristos  Domnul.
        MÂNTUITORUL, căci este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele mele. "Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.(Luca 2:21). Rădăcina numelui Isus este Iosua care înseamnă "Dumnezeu este mântuitorul" sau "Cel ce împlinește lucrările Domnului".
        HRISTOS, unsul care se coboară din seminția lui David despre care au vorbit profeții cu sute de ani înainte de nașterea Sa. "El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt și Domnul îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și împărăția Lui nu va avea sfârșit(Luca1:32-33)".
        DOMN, ultimul nume din titlu care încoronează nașterea. Pruncul nu a avut o zămislire normală ca a celorlalți oameni făcând-o pe Maria să întrebe: "Cum se va face lucrul acesta?" "Îngerul i-a răspuns:"Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
     Pruncul născut în ieslea Betleemului a existat din etern iar eternitatea știu că este atributul lui Dumnezeu." Și tu Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda , totuș din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veciniciei.( Mica 5:2)" Eu în loc de naștere am văzut coborârea lui Dumnezeu în lumea mea. Am văzut prin credință cerul deschizându-se și aducându-mi vestea răscumpărătoare când coboram spre Betleem. Prin credință am văzut păstorii cu turmele lor ascultând îngerii cântând osanale.
MÂNTUITORUL meu, HRISTOSUL meu, DOMNUL meu! Mesajul care a umplut inima lor de dorința de-al căuta nu oricum ci în grabă mi-a umplut inima și mie. Acolo pe dealul gol ce coboară  la Betleem am auzit  mulțimea de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu, și zicând: "Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!"
  silvia-varvara seman 2012

Portrete de femei- Lidia


Am avut tendința firească ca femeie să mă compar, să mă măsor după alte femei. Mă măsuram cu cât sunt mai scundă sau mai înaltă decât alte femei. Cu cât sunt mai grasă sau mai slabă decât unele femeii. Cum mă îmbrăcam mereu raportat la femeii pe care le admiram. Bineînțeles că eram geloasă dar le admiram. Am depășit unele dintre aceste măsurători care în timp și-au pierdut semnificația pentru mine. Acum mă măsor și mă cântăresc după alte valori. Acum îmi  măsor înălțimea spirituală, cât de crescută sunt în omul dinlăuntru și îmi cântăresc greutatea valorii spirituale nu cea a corpului. Iar modelele de măsurat nu sunt femeile înalte, slabe îmbrăcate elegant ci femeile-erou! Titanii credinței care mă obligă la creștere spirituală la creșterea în greutate și valoare a omului dinăuntru.
     Una dintre aceste femei este Lidia O. Am cunoscut-o pentru prima dată în holul bisericii. Cu chip frumos , de statură micuță propulsată de energie atomică s-a apropiat de mine numai zâmbet și voie bună, vorbindu-mi ca și cum am fi crescut împreună. Fire suspicioasă cum sunt m-am adunat în mine ca un arici măsurând-o și cântărind-o întrebându-mă ce dorea cu mine. Când însă în fața la sute de femei a început să împărtășească povestea familie ei afectată de handicap m-a captivat cu totul. Când ne-a vorbit de credința întinsă la limită, de lucrarea pe care Dumnezeu o are cu fiecare dintre noi am început să mă văd tot mai mică. Când a afirmat convinsă toată că în jurul scaunului cu rotile s-a îmbrăcat în voia lui Dumnezeu și a experimentat speranța ancorată direct în ceruri iar scopul vieții ei a devenit cu fiecare durere tot mai limpede Lidia a devenit în ochii mei  un far înălțat pe o stâncă înaltă care arată calea spre un liman ocrotitor. Am apucat să o cunosc pe îndelete și la un pahar de suc să aud cum lucrează Dumnezeu în fiecare situație  cu mult înainte să știm că este situație.
     Lidia este prima născută dintre cei cinci copii ai familiei Hușanu din Cluj. Viața ei este similară cu a altor tinere creștine care s-au născut, au crescut și s-au căsătorit în timpul dictaturii comuniste. Deși similară Lidia are povestea proprie a vieții care a pregătit-o de mică pentru rolul cel joacă acum. Deși săraci tatăl care a fost păstor  a avut o viziune de avangardă și a insistat ca Lidia să înceapă să studieze limba engleză cu un profesor privat. El dorea să studieze scrierile marilor evangheliști dar era împiedicat de bariera lingvistică. Visul lui era ca Lidia să-i traducă din engleză în românește lucrările lui Spurgeon, lui Moody, lui Tylor, etc. Deși a însemnat sacrificiu financiar tatăl o încuraja spunându-i că sunt banii care într-o zi vor aduce o roadă mare. La vremea aceea Lidia era elevă în clasa a treia. An de an îi creșteau cunoștințele lingvistice spre bucuria tatălui. Ce dar minunat când la începutul liceeului i-a cazut limba engleză ca limbă străină. Pentru Lidia însă era foarte familiară și lecțiile erau gratuite. În liceu  a încolțit în inima ei visul de a urma facultatea de filologie secția engleză și continuarea visului tatălui ei. Dar a intervenit factorul religios. Ca fică de păstor ușa aceea i s-a închis în față iar visul s-a spulberat. Dorea să urmeze o facultate fiind fire determinată și ambițioasă dar nu știa unde să se îndrepte. Mama i-a îndreptat atenția către facultatea de Horticultură chiar acolo în oraș unde ea lucra. Deși inima ei nu vedea un viitor în acest domeniu a dat examen, a intrat și a devenit o elevă exemplară. Mama care îi vedea inima a invitat-o într-o zi la Grădina Botanică unde pe aleile însorite i-a spus
- Fiecare floare, fiecare copac poartă în el legea dătătoare de viață ieșită din gura lui Dumnezeu cu mii de ani în urmă. Fiecare și-a păstrat intacte calitățile și proprietățile supunându-se legii divine. Dumnezeu a pus în ele comori pentru sănătatea omului. Biblia ne spune că Dumnezeu ne-a dat iarba câmpului ca hrană. Referirea include plante și copaci și este datoria noastră să descoperim beneficiile lor. 
    Ochii Lidiei s-au deschis și a văzut în alegerea facultății mâna lui Dumnezeu. El o pregătea pentru viitor. Treptat a descoperit lumea fascinantă a plantelor și s-a îndrăgostit de acest domeniu. Acum abia aștepta să meargă la cursuri.
    În al doilea an de facultate subit și misterios Lidia s-a îmbolnăvit grav. Săptămână după săptămână doctorii  schimbau tratamentul sperând o ameliorare dacă nu vindecarea. În vremea aceea circula în România o carte religioasă  considerată  propagandă împotriva comunismului deși nu conținea nici măcar un cuvânt politic. JONI-descria viața unei fete creștine care în urma unui accident de înot a rămas paralizată de la gât în jos și lupta ei  fizică , emoțională și spirituală și în final acceptarea condiției ca voia lui Dumnezeu pentru viața ei. În cele trei luni petrecute în spital Lidia a citit cartea  de nenumărate ori de multe ori cu glas tare pentru celelalte paciente care erau mișcate ca și ea până la indentificarea durerii cu lacrimi amare. Viața acelei tinere din altă țară i-a devenit cunoscută ca viața proprie.
   Lidia  a terminat facultatea s-a căsătorit a avut un băiețel și se considera fericită. Până într-o zi când circumstanțele i-au împins să i-a o hotărâre chinuitoare. Imigrarea în America. Când a ajuns pe pământul american Lidia era însărcinată cu al doilea copil și v-a începe capitolul cel mai dureros și lung  al vieții. 
  Spina Bifida a devenit cuvântul cel mai des rostit de Lidia.  Coloana terminală neîncheiată. Între a doua și a treia  vertebră lombară vertebra era desfăcută lăsând lichidul cefalorahidian să se acumuleze în zona capului lichid care trebuia drenat. Pînă la cinci ani fetița a suferit numărate operații una mai dureroasă ca alta pentru inima și așa zdrobită a mamei. Timp îndelungat a fost moartă emoțional și spiritual. Încet a ieșit de cealaltă parte a cuptorului o persoană diferită. Femeia care la naștere a dorit moartea ei și a fetiței acum spune cu zâmbet cald
 - Becky este îngerul lui Dumnezeu în viața mea.
 Limba engleză pe care Lidia a învățat-o de mică este la fel de cursivă ca și limba părinților ei. Când Dumnezeu a stârnit în tatăl ei gândul că fetița lui trebuie să învețe limba engleză nu a știut că Lidia o v-a folosi în viața nouă din America. Nu doar să comunice cu doctorii despre tratamentele medicale ci în misiunea pe care o
face împreună cu Becky. "Wheels for the world"a cărei fondatoare este Joni. Da. Joni din cartea pe care Lidia a citit-o în spital în zilele lungi de boală este prietenă de familie și parteneră în lucrarea cu cei handicapați din România. Lidia își amintește un moment dintr-o biserică plină când Joni și Becky amândouă în căruțele cu rotile și-au unit glasurile lăudînd pe Creatorul care le-a plămădit pe amândouă ființe minunate și le-a pus pe buze o cântare de mărire.
   Becky are acum 25 de ani. Ani, zile, mii de clipe în care ea a fost prezență constantă nu doar ca  mamă ci ca prietena și confidentă. Împreună râd, împreună plâng, împreună se roagă.
   Una dintre minunile că Becky nu a mai avut nici o intervenție de la vârsta de cinci ani și trăiește ducând mesajul iubirii lui Hristos este tratamentul cu uleiuri obținute din plante naturale. Cunoștințele adunate în anii de facultate Lidia le folosește  spre binele și sănătatea tinerei Becky. 
    Trei sămânțe din trecutul ei au încolțit și au adus rod din belșug. Limba engleză, timpul din spital când a citit despre Joni și anii de facultate de la Horticultură. Limba engeză o folosește zilnic în interacțiile cu cei din jur. Joni a introdus-o în lumea slujirii aproapelui cu mijloacele prin care Dumnezeu a prelucrat-o iar uleiurile pentru sănătate fizică. Lidia a scris o carte intitulată BECKY în care povestește lupta și victoria vieții ei care este la
a doua ediție la editura RISOPRINT . Am citit-o printre lacrimi. Dorind să am calitățile acestei femeii dar temându-mă teribil de durere. Poate de aceea unele femeii devin titani. Eroi ai credinței!

                          silvia-varvara seman 
     

Captivitatea gândului străin.

La început
un gând nevinovat
privindu-mă cu ochi naivi
mi-a luat mintea captivă cu
zâmbetul inocent.
Ca apoi lăsând dulce venin
picur după picur
adunându-se
un pârâiaș
grăbindu-se săltat
un râu....
un fluviu
în mine un ocean adunându-se
ridicându-se amărăciunea
înșelătoare otravă.
Mă înec în gândurile
croncănitoare
ca ciorile flămânde
în zorile posomorâte
de iarnă  înghețată.
Gândurile  mă biciuiesc
în spini și pălămidă
răni mărunte, usturătoare
una peste alta
cu greu găsești un loc
să pui vârful acului.
M-a inselat gândul
îmbrăcând mantaua albă
a nevinovăției
încingându-se cu fire răsucite
de mătase
de altă minciună mai mare
ce ascunsă în umbră îmi urmărea
fiecare nuanță a feței
trădătoare.
Mi-a dat cu buze înmuiate
în minciuna dogoritoare sărutul
Iudei trădătoare.

silvia-varvara seman

Scara Universului Ceresc

 A închis ochii strâns
ca să nu cadă în întunericul lor
sticla spartă a cerului.
Nu s-a așteptat
ca Tu să cobori
scara universului ceresc
să o proptești de capul lui
cerbice
framântat din pulberea pietrei
cremene întărită de firea
mincinoasă de om.
Te-ai coborât
și în îmbrățișarea
exuberantă a bunului găsit
L-ai plesnit peste șold
ca în joacă.
I s-a învinețit fața cu toate
păcatele izvorâte din minciună.
În zorii zilei
cu ochii îngreunați de luptă
a început târguiala
cerând pâine zilnică
și cea mai frumoasă femeie
care-i v-a împrăștia întunericul
din ochi și inimă.
Cu un hohot de descătușare
L-ai binecuvântat cu de toate.
Chiar și cu o viață
șchiopătată...

silvia-seman varvara

Am hotărât să public eseuri ca ecou la unele pagini de blog așa cum au trecut ele prin inima și gândurile mele. Nu degeaba am numit acest personal blog- KIND ECHOES.

Gânduri

   Trec în zbor lent cercetând locurile. Au răbdare și așteaptă momentele propice. Pentru că sunt parte din procesul gândirii se află într-o mișcare perpetuuă. Apar si dispar cu subtilitate. Momentele sunt intermitente. Nu știu unde se nasc, nu știu pe ce adieri de vânt călătoresc dar neașteptat mă trezesc sub controlul lor. Mici și temătoare la început izbucnesc din idei înșelătoare dintr-o crâmpeie de vorbă și apoi cresc. Se conectează la energia mea și ca niște paraziți  sug toată încrederea, tot ce este original, toată capacitatea mea de discernământ hrănindu-se și crescând înmulțindu-se cu repeziciune ca apoi să-și facă cuib. Vor să rămână permanent. 
    Am învățat că liniștea sufletului depinde cât de rapid le analizez  și cât de rapid decid dacă mi se potrivesc dacă sunt constructive sau distructive, dacă le păstrez sau  le trimit de unde au venit. Din neant , din nimic. Pe cele pe care le izgonesc le-am recunoscut de la început. Sunt cunoștințe vechi care îmi dau târcoale din când în când, adulmecând gata să dea navală. Chiar dacă le cunosc năravul și nici măcar nu le mai deschid poarta minți stau afară bătându-și aripile  ritmic, așteptând momentul de neatenție de dezechilibru ca să intre. Atunci încep momentul de meditație. Închid ermetic ușa inimii și cuvintele de mulțumire se ridică pe altarul gândurilor. Duhul mi-a atras atenția și datorită sensibilizării sale am obținut o victorie.
 Nu-mi pare rău când le văd ridicându-se ca stolol de păsări. Dacă le-aș fi scăpat să intre ar fi rămas cu obraznicia  lor și ar fi scormonit peste tot cu întrebări insinuitoare, suspicioase. În trecut când au dat năvală- intrând cu prefăcătorie, cu compătimire - după ce s-au acomodat, au început să se simtă ca acasă și au început să mă judece aspru, să mă învinovățească, să mă acuze. La început nu am avut nici experiența și nici discernământul necesar dar cu trecerea timpului am învățat să le recunosc după zbaterea aripilor și zborul de păsări prădătoare. Am învățat că nu tot ce zboară se mănâncă. Unele gânduri vin ușoare dar încep să se hrănească din semințele îngrijorării devenind pietre grele în suflet. Sunt poveri grele  de purtat zi de zi. Mă trezesc la realitatea Adevărului, care cu compasiune îmi spune: Nu te îngrijora de ziua de mâine ajunge zilei îngrijorarea ei.
   Gândurile vin răzlețe . Unul singur. Prefăcut. Vin în stoluri gălăgioase de numai auzi șoapta minții. Plutesc mereu în jurul nostru. Unele par nevinovate. Unele poarta măști și nu le recunoaștem. Bat la ușa minții necontenit. Se mai întâmplă să deschidem ușa unui gând bun, prietenos nevinovat și nu observăm că se strecoară în umbra lui unul prefăcut, până ne privește în față cu zâmbet viclean.
    Unele gânduri se nasc în noi. Gânduri de strălucire cerească. Gânduri de iubire, de pace, de bucurie, de bunătate. Gânduri născute din contopirea cu Domnul Isus. Gânduri copleșitoare prin apartenența lor spirituală. Gânduri care ne umplu de fericire și de recunoștiță. Pe acestea le îngrijesc cum își îngrijește o cloșcă puii. Îi ține sub aripile ei la caldură și-i ocrotește de orice amenințare dușmănoasș. Ei recunosc sunetele scurte de chemare sau avertizare. Recunosc chemarea la hrănire. O cloșcă își ține puii aproape  pe lângă ea. Tot timpul.
   Vreau să păstrez în mintea mea numai gânduri frumoase, bune. Care vor creste și mă vor însoți până în veșnicie.

....kind words can be short and easy to speak, but their echoes are truly endless (Mother Teresa)......
               
                DRAGOSTEA CEA MAI MARE.

În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica. Pentru că frica are cu ea pedeapsa și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.( 1Ioan 4:18)
                                  
                             O femeie proscrisă
     Nu a mai simțit niciodată ce simte acum. Crede că este dragoste. Valul  acela de fierbințeală. Amețeala când din greșeală li s-au atins degetele. Citește în privirile lui fățișe tot ce buzele nu i-au mărturisit încă. Dar este imposibil... datoria ei este să fugă de temptație nu să-și urmeze inima trădătoare. Și de ce nu? Ce tânăr chipeș! Ce fericită se simte doar gândindu-se la el! Ce v-a zice familia? Mama a privit-o întrebătoare aseară. Bănuiește ceva? Povestea aceast este mai complicată ca alte povești de iubire. Înainte de a intra în tagma femeilor a fost promisă în căsătorie unui om bogat din cetate. Un fruntaș. Sunt căsătoriți de doi ani și bătrânul ei soț nu trezește în ea nici un sentiment. Pe când tânărul acesta....tremură doar gândindu-se la zâmbetul lui.
  Nimeni și nimic nu au putut să-i schimbe gândul. Nici lacrimile soțului. Nici cearta tatălui. Nici strigătele și bestemul mamei..Nici nu s- a uitat în urmă. Și-a părăsit familia și-s părăsit soțul și a plecat cu cel pe care-l iubea. Care o iubea l-a fel de mult. Sau cel puțin așa a crezut. L-a câteva luni noul ei soț a început să vină acasă tot mai târziu. Este furios cu ea zi și noapte. I-a tras o palmă și nici măcar nu a regretat. S-a schimbat cu totul. A dispărut dragostea. Din vorbele lui a înțeles că nu a iubit-o niciodată. A vrut doar banii pe care soțul ei i-a plătit la divorț. Pe care ea i-a refuzat crezând că gestul ei v-a fi apreciat. Iubirea lor nu avea nevoie de bani. S-a înșelat amar! Nu știe cum s-a întâmplat- sau poate este blestemul mamei ei- dar căutând iubirea, pe cineva care să-i dea indentitate, trăiește cu al șaselea bărbat. Care nu-i este soț. A fost căsătorită de cinci ori. De fiecare dată cu speranță reînoită.De data asta v-a fi bine. Diferit. Ultimii doi soți au fost  oameni buni dar au murit subit.  Au fost momente bune dar niciodată bine. O căsătorie implică emoții, situații. Implică familii. Rudenii. Femei. Soacre. Cumnate, mătuși. Bărbați.Socri. Cumnați.Unchi. Multiplicate de 5 ori. Femeile sunt suspicioase nu au încredere în ea. Bărbații fac glume pe seama ei. Bat apropouri. Sunt batjocoritori. Câtă durere. Câte răni. Un suflet uscat din lipsa înțelegerii. Nu are încredere nici în femei nici în bărbați. A căutat identitate în iubire. A fost iubită. A fost disprețuită. Acum este proscrisă.
                        
                             O întâlnire ciudată
     Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar.... Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al șaselea.( Ioan 4:4-6)
    Trebuia să treacă! Trebuia? Intenționat? În ciuda tabuurilor vremii -călcând peste datini și obiceiuri- pentru era scris în cărțile cerului ora și locul Domnul Isus  se prezintă la întâlnirea divină. A venit să aducă iubirea desăvârșită unui suflet gol însetat de iubire. Să pună fericirea la îndemâna celor căzuți, apăsați, goi. Ești gol ?
  Un suflet gol și nefericit este un dezastru în mișcare. Omul a fost creat să primească binecuvântare după binecuvântare. Când nu este umplut de Domnul Isus va căuta alte lucruri cu care să-și umple inima și ființa. Frica va umple mintea iar satan le va alimenta.
    Dumnezeu ne permite să aruncăm o privire în adâncul inimii sale. Prin Domnul Isus. El creatorul lucrurilor văzute și nevăzute, Regele regilor, Domnul domnilor, Fiul lui Dumnezeu. Stă singur, obosit de mersul lung. Plin de praf, flămând, însetat stă, în așteptare unui suflet care are toate simptomele unei inimii nefericite. Isus stă și acum și așteaptă la fântână pe toți cei însetați. Te-ai gândit că dimineața devreme când te apleci în rugăciune și meditare ai o întâlnire divină? Dacă am realiza că ne întâlnim cu Isus, că El ne așteaptă și vrea să ne întâlnească cu ce bucurie și grăbire am alerga la întâlnire. El știe secretele cele mai mici ale inimii tale. Visele nespuse. Sentimentele amare ale trecutului. Frica paralizantă de viitor. Bucuriile și durerile. Plăcerile și rănile. El știe trecutul, prezentul și viitorul. Recunoaște simptomele inimii goale. Cine nu are o relație personală zilnică cu Domnul Isus are o inimă goală. 
  Imaginează-ți ziua de vară. Cădura amiezii.Nimic nu mișcă. Doar Isus stă lângă fântână. Așteptând. Dintr-o dată un zâmbet îi luminează fața obosită. Ochii urmăresc cu milă femeia care încet se apropie de fântână. Este singură. Tradiția vremii era ca femeile  dis-de-dimineață sau la amurg să meargă la fântână în grup dar ea nu are nici o prietenă. Nici o persoană în fața căreia să-și deschidă inima. Să râdă, să plângă, să-și spună durerea sau bucuria. 
  Un bărbat? La fântînă? De ce oare o privește ciudat? O privește și vede ce este în inimă. Ce se ascunde în suflet. Vorbește cu ea. Lucruri interesante. Care contează. Politică. Religie. Viață socială. Este dornică de discuții. Să fie tratată ca egală. Isus pătrunde în suflet trecând dincolo de mantia culturală, de obârșie de apartenență religioasă.  
                                 
                                       Apa vieții
    " Dă-mi să beau, i-a zis Isus".Femeia Samariteancă I-a zis: " Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă? Drept răspuns, Isus i-a zis:" Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: "Dă-mi să beau!"  tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie"( Ioan 4: 7,9,10)
     Apa. Un element necesar corpului omenesc.Scoasă din fântână potolește setea. Temporar. Apa vie este spirituală.  Veșnică. Pentru a beneficia cineva de ea este imperativ să bea.Acest act nu este singular ci progresiv și repetat. A bea din apa vieții presupune comuniune continuă cu izvorul vieții. Isus Cristos. Atunci apa  se va transforma în adâncul ființei noastre transformându-ne în izvoare dătătoare de viață.
   "Oricine va bea din apa, pe care I-o voi da eu, în veac nu-i va mai fi sete ba încă apa, pe care I-o voi da eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică(Ioan 4:14).
   Fără să înțeleagă pe deplin oferta Domnului Isus umilă cere această apă. Înainte de a umple vasul Domnul Isus o confruntă:  
  "- Du-te i-a zis Isus, de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.
    - N-am bărbat.
    - Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum, nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul( Ioan 4:16-18)".
 Ce dar minunat i-a făcut Domnul Isus confruntând-o. Viața ei. Alegerile ei păcătoase. Durerile ei. I-a făcut de cunoscut că nu este nimic în ea de care el să nu aibe cunoștință. Nu i-a oferit apa vieții fără să-i arate că știe totul. Cele mai mici amănunte. A iubit-o destul ca să-i arate că știe totul, cunoaște totul și în ciuda a tot ce știe, să-i ofere ceea ce El este. Dacă nu ar fi făcut-o mai tirziu într-un moment de îndoială ar fi gândit:"Dacă ar fi știut!" El știa. A ales să-i dăruiască apa vieții. O viață nouă. O nștere nouă. Născută din cuvântul său. Ea era condamnată. Se condamna singură. Isus i-a deschis ochii să se vadă cum o vede el. O păcătoasă iertată. Curățită. Pregătită să primească apa vieții.
"Știu" i-a zis femeia "că are să vină Mesia( căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile."(Ioan4:25) Cu o privire blândă Domnul Isus îi deschide ochii spirituali. "Eu, Cel care vorbește cu tine sunt acela!". Îi trebuie o secundă ca să realizeze cine stă în fața ei. Toate speranțele ei.Toate visele ei. Sunt în bărbatul din fața ei. De la început a știut totul. A recunoscut ignoranța ei religioasă. Nesinceritatea ei.
                         
                                Veniți și vedeți un om
Inima îi fuge mai repede decât picioarele.Cu fiecare inspirație înghițea fericire.Știe totul și totuși mă iubește! Găleata goală rămasă lângă fântână era simbolul vieții ei vechi și goale. Este transformată total. Fericirea strălucește pe fața ei. Este plină acum. Plină de apa vieții. De iubirea pentru Isus. Este gata să dea peste. Femeia care trăia în singurătate bate cu pumnii în porți. Revoluționează satul ei:
- Veniți și vedeți. Mesia! Veni-ți și vede-ți omul care știe totul despre mine. Care mă acceptă așa cum sunt. Cu ce am făcut. Cu tot trecutul meu murdar. Care mă iubește. 
Gusta pentru prima dată, un alt fel de iubire. Iubirea sinceră. Fără ascunzișuri. De ea. De alți oameni. Veniți și vedeți.
   Bate din poartă în poartă. Bărbați, femei, copii o înconjoară. Văd cu mirare ce nu au văzut înainte. Ascultă cuvintele ei din nou și din nou. Iubirea a transformat-o. Parcă nici nu mai este ea. Femeia Samariteancă care în durerea ei se îmbrăcase în haina singurătății și a aroganței în fața lor o aruncă jos și se îmbracă în haina iubirii. Pentru prima dată ei văd adevăratul ei chip.  Văd fața iubirii. Pentru că a băut din apa vieții răspândește viață. Pentru că înțelege ce este iubirea răspândește iubirea. Femeia fără nume, o femeie samariteancă,  este prima evanghelistă. Ea alergă să spună celor din jur vestea bună a venirii Salvatorului. Mântuitorului. Mesia.Abia născută în viața veșnică , ea seamănă sămânța adevărului în satul ei.
" Mulți Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: " Mi-a spus tot ce am făcut". Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mult au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Și ziceau femeii:   "Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine, și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mîntuitorul lumii."( Ioan 4:39-42)
 Prietene.
 Ești plin de durere? Fără bucurie sufletească? Ai făcut din mersul la biserică o experiență religioasă în loc să faci din el un loc de întâlnire personală cu Dumnezeu? Ascunzi rănile inimii de frica de a fi rănit și mai adânc? Îți este inima goală? Însetată după ceva? Ai experimentat deziluzia iubirii?  Deziluzia credinței?Alergi după fericire? Împlinire? Cauți un scop și un sens pentru viață? Îți târăști zilele în singurătate? Ai obosit pe drumul vieții? Soluția este Domnul Isus. Acceptă-L în inima ta. El este Apa Vieții. Vei vedea cum vor țâșni din ea izvoare de apă vie.

silvia-varvara seman

Nu poți pleca

Nu pleca!

Nu acum după ce-ai suprapus

lumea ta peste lumea mea și

ne-am contopit în marea de culori.

Nu acum când fiecare lacrimă

se prelinge în dâre de curcubeu

pe fața timpului.

Nu acum când tot cea fost vechi

am aruncat pe altarul viitorului

și praful l-am amestecat în apa vieții

stingând jarul galaxiilor abia născute.

Nu acum când fiecare infiorare

a gândului

mă face să tresar

căci recunosc prezența ta.

Nu acum când ai stăpânirea.

A ceea ce sunt

ce gândesc

ce simt

și ca să mă desprind de tine

ar însemna sinucidere.

Cum să trăiesc fără inimă?

silvia-varvara seman

Învieri

Prima înviere....
Mai mult o trezire din somn
o venire în fire
un suflu în nări
din gura Creatorului.
Curenți fierbinți căutând
pipăind
trecând prin încheieturi
prin sisteme
musculare
cardiovasculare
nervoase
despărțind
așezând
curățind
purificând molecula prafului.
Singura dată când omul a simțit
pe limbă gustul propriu
leșia și cenușa.
Când i s-a întipărit pe retină
toata lungimea și îngustimea
limanurilor sale.
Al doilea Adam.
Prima
adevarata înviere
Trezirea în victorie.
Strigată de două guri dumnezeiești
unindu-se în centrul existenței pure.
Scuturând divinul
pământul lumii
depus pe suflete
din picătura de cenușă și leșie
care a încercat să subjuge
trupul.
Prima înviere
a adus viață omului.
A doua inviere
trăire veșnică.
Explozie cosmica de fericire.

silvia-varvara seman

LIMANURILE MELE

M-am dat bătută.
Nu mai caut limanurile
omului interior.
Sunt prea mișcătoare schimbăndu-și
necontenit tărmurile.
Cunosc deplin pe cele exterioare
lățimea
perpendicularitatea
înălțimea deloc amețitoare
din crestetul capului
la talpa piciorului
două pălmi  jumate.
Extremitățile cu care ating
colburile de pe cărările întortochiate ale viselor
și cele cu care adulmec adânc
începutul ploii de vară
parfumul florii de tei
fulgul de nea legănându-se în dans beat.
Limanurile rămân în ordinea cosmică
stabilită de la facerea lumii.
Recunosc ca parte din exteriorul meu
umbra care mă însoțește credincioasă peste tot.
Dar palpabil niciodată nu pot
cuprinde gândul schimbător
ce își ițește capul
dintr-o margine de inimă,
mă cuprinde de mână
și înconjoară fără să-mi dea răgaz
să-mi trag suflarea
universul
întorcându-l pe dos.
La cunoașterea
limanurilor inimii
am renunțat.
M-a înșelat de câteva ori cu răutatea ei
și nu ne mai vorbim.

silvia-varvara seman

Nesemnificație


Mi-am întors pielea pe dos
am pieptănat fiecare celulă
dorind să îndepărtez
pînă la rană sângerândă
tot ce este străin în mine.
M-am cernut prin sita de aur
a timpului neirtător
căutând adâncimea
căutând tăria nesemnificației.
M-am întins într-o expansiune
între cele patru puncte cardinale
și dureros am devenit punct.
Lepăd ca frunza de vie
sub soarele arzând neiertător
fiecare frunză fiecare mladiță
mustind viață deșartă
fără rodul pe care-L aștepți.

silvia-varvara seman

CONTOPIRE


Mai aproape decât pielea
întinsă pe scheletul timpului
din începutul începuturilor
cuprins între minusul minusului
și plusul plusului
contopindu-se cu prezentul prezentului
privind clipa în oglinda momentului
văzând viitorul viitorului
și veșnicia veșniciilor
și tot ce mai urmează după ele.
Mai aproape decât mine
mai aproape decât inima mea
decât firele de păr
pe care le piepteni cu degetele Tale
numărându-le unul câte unul
în cotinuitatea continului
nu este loc în care să nu pătrunzi.
ești totul
în toate
peste tot.
În mine.

silvia-varvara seman

Dușmani


Nu înțelegea vremea
că timpul îmi dădea târcoale?
Îngrămădind cercul din departe
mai aproape și mai aproape
tot mai strâns
gata să mă apuce de mână?
Străpunsă de zâmbetul sinistru
Nu am avut putere să-mi acopăr ochii
cu palma golită de nisipul de aur
al clepsidrei timpului,
am pierdut ritmul
nu am avut răgaz să-mi arunc visele în marea uitării.
S-a întors împotriva mea
s-a unit vremea ademenită de șoaptele  timpului
și-au dat mâna și-au unit puterea
mă fugăresc acum pe cărările întortochiate
ale clipei.

silvia-varvara seman

Mă vezi !


Fața Ta se reflectă în mine.
Ochiul din irisul stelei
își flutură pleoapa
clipocind bătăi de inimă
ce se nasc în tunelul timpului.
Privești, acumul
ce se prelinge bob cu bob în
clepsidra de aur a trecutului.
Eu visez hipnotizată de adâncul
misterios al stelei viitorului,
picurând zilele
culoare în cuvinte fermecate
suflet în fapte neașteptate
vibrare în trăire extaordinară.
Se îngrămădesc în temporar
momente tainice
momente sublime
atunci când pășim prin roua dimineții.
Eu adunând istorie.
Tu ținând în palmă veșnicia.

silvia-varvara seman

Beloved Sister,

I know that I can trust you with my most cherished tresures, with my heart and soul and with every secret I hold. I know that you will listen without criticizing me for my mistakes.You hear what I am trying to say, even when I fail to express myself clearly. I know that I can believe you without worrying that you will mislead me because you are honest with me even when honesty means disagreement. I know that you will accept me, despite every wrong turn I've taken and every bad decision I've made. You simply love who I am. I know that our hearts are connected on the deepest level. You know me so well; your insight and your view of me make me feel complete. I'm proud of the strength we have together and I am honored to call you my sister(R Hill). You and I can talk about things that no one would ever understanted. we were part of each other's childhood, are a vital part of each other's present and will be an important part of each other's future. No matter the physical distance between us, we're never far apart. There is a bond of love and trust that no distance could ever break. You are more than my sister...you are the person I can't wait to tell when something good happens and the one who understands me during the most difficult times as well. We can share anything with each other-good, bad, and ridiculous. We are always honest and ready to help each other if needed.Through simple conversation, we share every emotion and feeling. And those emotions we share are part of the strength of our bond. Strong, durable and enriching, our relationship means more to me than you'll ever know. You have always been there for me and deep inside, I know you always will be...just as I will always be there for you.(D.Gephart)
          
              "HAPPY BIRTHDAY MY LITTLE SISTER"

                Rugăciune de dimineață

Tatăl meu ceresc. Doamne, Dumnezeule atotputernic. Doar Tu cunoști inima fiecărui om cu tot ce este în ea. Te rog în această dimineață să-mi cercetezi inima. Să mă  mângâi în mijlocul durerii mele și a încercării prin care trec. Iartă-mi păcatele și greșelile făcute conștient sau din neștiință prin cuvintele mele, prin faptele mele prin tot ce-am făcut sau neglijat să fac. Iartă-mi, Tată ceresc păcatele mari și mici și nu mă pedepsi după cum merit. Din adâncul sufletului mă căiesc și-mi cer iertare. Arată-Ți mila și îndurarea. Cum se îndură un tată de copii săi te rog să Te înduri și Tu față de mine. Dă-mi înțelepciune să caut cuvântul tău sfânt și dătător de viață ca să nu mai greșesc împotriva Ta. Te rog să-mi dai credință adevarată, nădejde și dragoste. Numai la tine este mântuirea. Doar în tine sufletul meu își găsește răscumpărare. Tu cunoști adâncul sufletului meu, dă-mi putere și pune-mi piciorul pe stânca mântuirii. Dă-mi putere Tată ceresc în slăbiciunile mele și vindecă-mi trupul și sufletul. Acum când încep ziua am nevoie de armura tăriei Tale divine ca să pot rezista atacurilor înșelătoare, a săgeților arzătoare ale celui rău. Dă-mi te rog scutul adevărului și învrednicește-mă să biruiesc tot ce împiedică trăirea mea ăn sfințenie și neprihănire. Tu asculți glasul și cererea copiilor Tăi. Ai ascultat pe proorocii Tăi, ai ascultat pe leproși. Ai ascultat pe cel ce a alergat în pustiu căutând singurătatea și ai luat cu puterea Ta pe Noe din mijlocul oamenilor  într-o arcă . L-ai inchis în ea salvându-i viața. Închide-mă și pe mine în Tine.  Hrănește-mă cu pâinea vie din ceruri a cuvântului Sfânt. Astâmpără-mi setea cu apă din izvorul vieții. Umple-mă de Duhul Tău cel sfint. Petrece ziua aceasta cu mine.Amin.

silvia-varvara seman

           


              Lacrima

Plutesc
prin colbul de argint al neantului.
Sunt lacrima căzută
din ochiul ce-a văzut veșnicia.
M-am deprins din geană
și alunec pe obrazul pălmuit
în noaptea judecății.
Mă cuprind cu aripi înghețate
planetele împietrite
în clipe de durere infinită.
Plutesc legănată
un fulg de nea.
Mă  topesc în palma fierbinte
sfâșiată de cuiul răstignirii.

silvia-varvara seman

                                                                    IERTARE
         

         Acum știu. Am siguranța că Dumnezeu a decis în mod benevol să nu își mai aducă aminte de păcatele mele. ( Evrei 8:12 și 10: 17) Pasajul din Ieremia 31:34 scoate în evidență acest adevăr "căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor". Nu am știut lucrul acesta când am fost tânără și mă frământa gândul dacă la ziua cea mare a judecății de apoi când se vor deschide cărțile, cum este menționat în Apocalipsa 20:12- câte păcate vor fi scrise în ele. Doar cele mari? S-au le-a aruncat Dumnezeu pe toate în marea uitării?
  Acum știu că Dumnezeu nu a șters din memoria Sa lista cu păcatele mele ci a decis să nu-și mai amintească de ele. A decis să nu se mai gândească la ele. A nu te mai gândi la ceva nu înseamnă a uita definitiv ci este mult mai mult, înseamnă să nu-ți mai readuci în mod repetat și intenționat acel lucru în memorie. Pacatele mele sunt scrise cu negru în arhivele cerului dar peste fiecare dintre ele este scris cu litere mari însângerate IERTARE.
  Deosebirea dintre iertare și amintire este critică. Când am iertat pe cineva care ne-a greșit, ne-a nedreptățit sau ne-a rănit adânc înseamnă că am decis să nu ne mai aducem aminte de păcatul lor împotriva noastră. Este posibil ca amintirea durerii cauzată de nedreptatea ce ni s-a făcut să ne copleșească mereu și mereu- atâta timp cât Dumnezeu nu ne-a vindecat pe deplin gândurile.
       Îmi vine în memorie o experiență personală. O prietenă a hotărât în urma unei circumstanțe triviale să reacționeze disproporțional cu situația, călcând în picioare prietenia rănindu-mă pe mine și familia. Acum știu că a făcut-o din aroganță și invidie. Mult timp m-am luptat cu sentimentele de neiertare. De câte ori o vedeam simțeam o săgeată  intrând și înfingându-se mai adânc în inimă. Am descoperit că a repetat aceeași experiență cu alți prieteni comuni. Acum când apar amintirile în minte de fiecare dată și fără întârziere pronunț ăn gând cuvântul iertare. Am acceptat că doar Dumnezeu poate să îi schimbe caracterul  și să o convingă de greșeala ce a facut-o. Și pe mine să mă elibereze de neiertare. De câte ori dezgropam lucrurile  ce-au trecut satan le condimenta cu amărăciune. Este necesară dezgroparea unor lucruri dureroase din trecut dar doar în scopul vindecării. Dacă-L vom ruga pe Tatăl ceresc El ne v-a da putere să rezistăm ispitei de-a permite gândurilor despre păcatul persoanei respective să rodească amărăciune. Iertarea nu cere ca nedreptatea suferită să fie uitată ci să nu mai aducem intenționat gândurile despre faptă repetându-le mereu și mereu în inimă. Să nu facem din neiertare o povoară pe care să o legăm de noi să o purtăm neîncetat și să cădem sub povoara ei. Iertarea adevărată din adâncul inimii este divină, dătătoare de pace. "A greși este omenește, a ierta este dumnezeiește" (A. Pope). Dacă vrem să înțelegem și să experimentăm iertarea - dând-o și primind-o, trebuie să o privim cum o privește Dumnezeu. Iertarea este hotărârea Sa de a nu mai ține în seamă păcatul. Iertarea lui Dumnezeu nu se bazează pe merite ci pe îndurarea și bunătatea Sa. Vedem iertarea Sa la cruce. Datorită iubirii Sale, Tatăl a trimis pe singurul Său Fiu să sufere chinurile răstignirii. Să sufere cea mai amarnică umilință. "Cristos, de asemenea a suferit odată pentru păcate, El, cel neprihănit pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu"(1Petru3:18). Baza iertării noastre constă în faptul că "... Dumnezeu își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi "(Romani 5:8). Când suntem nedreptățiți de cunoștințe doare dar nu se poate compara nici pe departe cu durerea provocată de unul drag și apropiat. O nedreptate mică, o greșală care poate fi scuzată nu necesită neapărat iertarea. Iertarea înseamnă să iertăm celui care ne-a pricinuit o pagubă sau o durere "cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Cristos"(Efeseni 4:32). Ne rugam mereu "și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștrii"( Matei 6:12). Este posibil când te gândești la iertare să ți se strângă inima, însă Dumnezeu ne v-a ajuta să iertăm când îngăduim acest proces. Chiar luarea hotărârii de a ierta, pune în acțiune puterea lui Dumnezeu care vindecă sentimentele noastre rănite. Apostolul Pavel ne arată că atâta timp cât păstrăm dreptul de răzbunare, nu putem să ne iubim dușmanii (Romani 12;9).Trebuie să dăm la o parte nedreptatea care ni s-a făcut, ca să fim spălați în râul dreptății divine și să nu se poată murdări izvorul curat al inimii. "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine" spune Pavel în vers 21.
    "Cel ce nu poate ierta pe alții distruge puntea, peste care el însuși va trebui să treacă, dacă vrea să intre în cer, întrucât fiecare om are nevoie de iertare" spunea cu secole în urmă G. Herbert. A ierta nu este ușor dar este benefic, este eliberator. A ierta este divin. Iertarea vine dintr-o inimă care a fost iertată. Cu cât ți s-a iertat ție mai mult cu atât mai mult vei ierta și tu altora. Iertați-mă. Iertați-vă. Iertații pe alții. De  7 ori 70. De câte ori este nevoie.

Odă iubitului

La mijirea zorilor
îmi murmură cuvinte muiate în farmecul și
beatitudinea neașteptatului.
Ajutor ce ridică sarcina de pe umeri
când mă amenință cu strivirea.
Prietenul care-mi cunoaște inima
după zâmbetul care fie îmi inundă fața
sau doar ridică subtil colțul gurii
sau zâmbetul oglindit în împărtășirea bucuriei.
Este vântul de sub aripi ce-mi ține zborul liniștit.
Încurajarea fiecărui vis ce s-a aninat
de cupola cerului ca un măr verde de ram.
Este degetul ce-mi culege lacrima la fiecare grijă
la fiecare amintire tristă, la durerea adâncă și rece.
Speranța viselor împlinite sau doar bănuite
stări muiate în farmec și desfătare.
Toate acestea și mai mult au îmbrăcat forma cărnii sale.
Îmi dăruiește împlinire când mă desfată
cu vorbe mincinoase care-mi spun că sunt tânără
când oglinda credincioasă scoate limba si-mi arata  obraznica
adevărul-pânza de păianjen a ridurilor țesute de trecerea timpului.
Este mângăierea din întunericul furtunii
brațele tandre ce mă strâng la piept dându-mi putere
când nu mai pot face un pas.
Nu este nimic neobișnuit nici nou
totul a început când eram copii
ne-am luat de gât și am pornit râzând pe cărarea vieții.
Îmbătați de iubirea ce-a rămas și acum
după ani la fel de dulce și îmbietoare.

silvis-varvara seman

Tu și Eu

Tu și cu mine putem vorbi
despre orice.
Lucruri pe care alții nu le-ar înțelege.
Suntem parte a trecutului inocent
a schimbătorului prezent
A elusivului viitor.
Oricât de mare depărtarea dintre noi
sufetele noastre nu se despart
rămân împreuna ca o fortăreață
a viselor inocente.
Ești partea din mine căreia
ard să-i spun lucrurile miraculoase,
Care înțelege durerea
pe care o ascund de ochi dușmani.
Cu tine  împart bucata de pâine
uscată și lingura de miere.
Cu tine pot să râd cu lacrimi de durere.
Pe tine te-am iubit de la început ai fost maestru ce
mi-ai pictat viitorul în liliachiu.
Cu tine uitându-ne  la cineva
putem râde, avem aceeași imagine
tipărită pe retină,
sunt vorbe care pictează
cascade  vesele în lumină.
Cu tine la fel de bine îmi este
să visez cu ochii deschiși în miez de zi
ca și atunci când legănată de cântecul duios
mă plimbi prin sferele cerești.
Cu tine alături îmi împlinesc destinul
și-l anin de-o stea cu coadă
ce duce cu ea în praf de argint
trecutul, prezentul, viitorul

silvia-varvara seman.

SPECIAL

You are something-and someone- very special. YOU really are. You're a one-of-a-kind treasure, uniquely here in this space and time. You are here to shine in your own amazing way, sharing your smile and making a beautiful contribution to this world. You have qualities that so many people would love to have, and those who know you are so glad that they do. You've got a big heart and a good and sensitive soul and a way of seeing things that only special people know. You are kind and wise and wonderful. You are strong and caring and giving. You have so many gifts within- those you're only beginning to discover, and all the ones you're already aware of. Never forget what a treasure you are.That special person in the mirror may not always get to hear all the complements you so sweetly deserve, but you are so worthy of such an abundance... of friendship, joy, and love.( D. Pagels)

SISTERS CARRY EACH OTHER IN THEIR HEARTS FOREVER AND ALWAYS

Whether they live near each other or far apart, sisters walk through life together. They're there for each other no matter what... sharing everything. Sisters are connected at the heart and in their blood, and theyr loyalty to one another is permanent. No one can ever break that bond. They don't give up on each other easily. They have the utmost sensitivity and compassion for one another because they were born into the same family. Sisters aren't afraid to break rules for each other. They defend each other; they take chances for each other. They've cried together and laughed together. They know each other's secrets. They forgive each other when they make mistakes, and they can almost read each other's mind. Sisters teach each other lessons as they stand by each other in life, and they are there for each other through everything that matters. No one can ever take the place of a sister. Thank you for being mine. I carry you in my heart forever and always.

THANK YOU SO VERY MUCH FOR BEING YOU

There are so many things that go into making you who you are. Your kindness and caring come straight from your heart, and your smile can light up an entire room. You have this incredible way of bringing comfort and understanding to any situation, and your laughter is truly contagious. I really admire you for all the wonderful ways you make this world a better place to be. Spending time with you is like a huge hug for both my heart and soul that leaves me feeling happy all day long. I don't know if I could ever really find the words to express to you how very much you mean to me. So far now I will just say," THANK YOU SO VERY MUCH FOR BEING YOU"(E. Mastro).

Singurătate

Te temi de singurătate sau cauți singurătatea? Ce este de fapt singurătatea? Este o stare sufletească? Este un spațiu? Absența cuiva?.......Iubesc singurătatea!

TRĂIRI

Nu în ani, luni sau ore
nici în efemere clipe
număr timpul.
Număr timpul în fiecare respirație
în sentimentele de durere
si cu cele de bucurie îl opresc.
Număr timpul cu zvîcniri de inimă
de prea multă fericire.
Cu fiecare strângere dureroasă
când țipătul îngheță pe buze
căci am trecut în neființă.
Număr timpul cu fiecare
înghițitură de aer ce-mi despică
trupul de suflet și de duh.
Număr timpul cu fiecare
revenire la normal, la banalitate
Număr timpul cu fiecare trăire adevărată.

silvia-varvara seman

My Sister

My sister has eyes that sparkle and a smile that shines. She is filled with generosity and kindness: always giving, always caring. My sister lightens dark moods in the most effortless fashion. She can grab a lonely hand and touch it with warmth and love. Caring and compassion grace those who came her way. trust and loyalty are fine virtues she possesses. Her intentions are sincere; her love is unconditional. She's there for strength and support and she keeps a promise to its end. She stands true to herself in commitment and conviction. She has a healing heart to mend broken feelings and a sharp mind to help find a new way. She is a remarkable woman of unique style, genuine beauty, and exceptional class. My sister is someone wonderful... and I'm so proud to say that she's mine.(D. Burton-Peddle)

ȚIE ! PENTRU CĂ EXIȘTI !

Cu adevărat
ești? Exiști?
Sau ești cel mai frumos vis
pe care l-am țesut în taină
din firele de aur ale lunii?
Ești cumva o nălucă
creată în colțul ochiului
să-mi umple golul din inimă
să-mi aline durerile?
Unde găsești timp să te gândești la mine
să mă asculți când
povești încâlcite
încearcă să se toarcă?
Cum mă înțelegi
când singură
nu-mi înțeleg pornirea?
Tu m-ai făcut să râd
când inima-mi sângera
M-ai făcut să sper din nou
când sufletu-mi murea.
Mi-ai dăruit picaturi de rouă
care la atingere fierbinte
s-au prefăcut în nestemate.
Mi-ai dăruit flori de câmp
dar când le-am cuprins în brațe
erau cele mai parfumate orhidee.
M-ai legănat în pânza de păianjen
ale viselor
mi-ai cântat până corul îngerilor
a izbucnit în refren
m-ai luat de mână și
ființa mea s-a schimbat.
Te iubesc, îți aparțin, îți mulțumesc.

silvia-varvara seman

ATENȚIA LA DETALII

" Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunteți plini de răpire și de necumpătare. Fariseu orb! Curăță întâi partea din lăuntru a paharului și a blidului pentruca și partea de afară să fie curată".( Matei 23: 25-26 )

      În fiecare an luna decembrie și luna ianuarie, de peste 19 ani, sunt luni supraaglomerate pentru mine. Pline de activitate și agitație. Decembrie  datorită sărbătorilor de iarnă iar ianuarie pentru că la începutul lunii februarie vine inspecția pentru reînnoirea licence-ului de business. Două luni de curățenie generală. În care îmi sunt ocupate toate momentele. Totul este făcut minuțios. Se cercetează în timpul inspecției dosarele pagină cu pagină. Se citesc rapoarte de activități zilnice, meniuri, liste de medicamente. Sunt inspectate toate colțurile casei. Sunt purtate discuții. Cu mine. Cu pacienții. În urma inspecției m-i se înmânează râvnitul " license of business" pentru încă un an. În aceste două luni atenția la detalii este maximă. Îmi dau străduința să fie totul perfect. Nu pot altfel, fiind o perfecționistă. Răsuflu ușurată dacă inspectoarea vine într-o zi noroasă. O zi în care razele  soarelui nu pătrund iscoditoare prin colțuri să arate cu degetul praful dansând buclucaș peste tot . Oricât aș aspira prin casă oricât l-aș șterge, praful invadează toate suprafețele. Lucrurile nu sunt perfecte. Sunt lucruri mici, ascunse care-mi dau palpitații și-mi ridică tensiunea arterială.
     Același lucru este valabil și în viața spirituală. Domnul Isus a adus lumii acest mesaj controversat. Curățirea minițioasă. Inspecția inimii. Atenția la detalii. Putem să fim creștini  cu o ținută și un comportament exemplar dar să fim departe de perfecțiunea lui Dumnezeu. De standardele Sale. Dumnezeu nu judeca ca omul după aparențe nici nu se uită la fața omului. El știe că  nu întotdeauna în spatele unui exterior ireproșabil se ascunde un interior frumos. Dumnezeu are cântarele Sale. Nu cântărește nici banii din  acontul bancar, nici debitul cuvintelor, nici măcar greutatea fizică. Greutatea unui suflet cântărită în cântarul cerului este cât de gol ești de tine însuți. Greutatea unei persoane , valoarea sa nu este dată de inteligență chiar dacă o are cu ...carul, nici de frumusețe, nici de slujbă sau afacerile numeroase. Poți să ai o vilă pe deal, în cel mai faimos cartier care ascunde praf. Poți să te prezinți lumii ca o persoană elegantă, sofisticată și să ascunzi urme de praf, slăbiciuni și păcate. Celor din jur le arătăm fața noastră nu inima  în care ascundem lucruri tainice...Numai Dumnezeu vede inima.
    După ce l-a îndepărtat pe Saul ca împărat .... Domnul a zis lui Samuel:"Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat,ca să nu mai domnească peste Israel?  Umple-ți cornul cu untdelemn și du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fii lui Mi l-am ales ca împărat."(1Samuel 16:1). Samuel om fiind s-a uitat la înfățișare și văzândul pe Eliab și-a zis: " Negreșit, unsul Domnului este aici înaintea Lui"( vers 6). Dar Domnul a zis lui Samuel: " Nu te uita la înfățișarea și înălțimea lui, căci l-am lepadat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă". ( vers 7)
      Dumnezeu a ales pe cel pe cel mai mic la înfățișare. Cel considerat de familie bun doar de păscut oile. Cel alungat de frați și batjocorit de ei. Dumnezeu l-a ales pe David, care v-a scrie în (Psalmul 119: 23) " Cercetează-mă Dumnezeule și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!" Ce transparență! Cum se expune David! Iar noi ascundem și păzim inima,  cu atât mai mult gândurile.  Cum ne mai ascundem gândurile noastre. De cei de lângă noi în primul rând. Le păzim cu strășnicie. Nu întotdeauna spunem ce gândim cu adevărat. Nu odată am spus nu ce credeam ci ce era politicos, ce știam că se așteaptă de la noi. Dumnezeu vede gândurile noastre. Știe ce ascundem în inimă, în minte. Cunoaște gândurile înainte ca să ajungă pe limbă. Știe ce arătăm și ce ascundem de lume. Vede luptele noastre interioare vede zbaterea noastră. Dumnezeu cunoaște lupta mea de a curăța totul, de a îndepărta praful și mizeria acestei lumi din inimă, din minte. Vede tânjirea inimii de a trăi o viață curată și sfântă. Vede cum gem de durere. Lumea nu vede deciziile ascunse ale inimii. Dar El vede. Totul. Cercetează cu de-amănuntul, vede tulburarea  la aspectele negative din inimă. Cercetează-mă ! Cunoaște-mi inima! Valoarea vieții nu este dată de lucrurile vizibile. Lucrurile ascunse invizibile sunt importante pentru Tatăl ceresc. Nu este plăcerea Lui să avem o viață prăfuită. Nici să se pună praful pe cererile noastre. El ne cercetează zilnic. Nu trebuie să așteptăm un an de zile să vină în inspecție. Dacă îl chemăm El este disponibil să vină zilnic. Pentru că este Creatorul știe cum sunt, chiar dacă acum nu semăn perfect cu cea pe care a pictat-o și gândit-o. Prin lucrarea Sa de curățire mă transform. El vede! Cercetează cu de-amănuntul, atent la detalii. Lucrează în mine, cu mine. Curăță inima. Citește rapoartele zilnice, cererile, plângerile. Stă de vorbă cu mine. Cere detalii, nu pentru că nu știe ci ca să mă învețe pe mine să fiu atentă la detalii. El, care este lumina, înconjurat de lumină vede totul. Nimic nu este ascuns de El. Nici cel mai mic fir de praf. Sângele Său acoperă toate impuritățile. Sub sângele sfânt totul este alb, curat și desăvârșit. Veghez la curățenia sufletului și a inimii. Vreau să fiu pregătită când Domnul face cercetare. Chiar dacă vine pe neașteptate. Ca să primesc viața veșnică.

silvia-varvara seman
   

I TRUST GOD

"I trust in the steadfast love of God" - Psalm 52:8
      The greatest boost to my own peace of mind comes as I release all my problems and concerns to my Father. With one simple thought...I TRUST YOU, GOD, I open my life to His miracles. Then His power flows through my mind ,through my heart. When I fell powerless in His arms I found refuge.      
I TRUST YOU, FATHER. By daily affirming these words, I remind myself to realese all past or present concerns. Trusting God, I invite the Holy Spirit to move in my life. I no longer feel an urgency about any situation, for my trust in God has soothed my heart and my mind . When I consider all the magnificence God has created and has allowed me to be part of, I am filled with reverence.

silvia-varvara seman

DEGETUL

Degetul Tău m-a format
mai modelat tainic
m-ai chemat femeie.
Sunt luată din coastă
zvîcnesc în mine curenți de durere.
Degetele tale
nu au bâjbâit în întuneric
când ai sfărâmat omul
și din el m-ai scos.
Mai întins la înălțime ideală
ai lățit, ai rotunjit
ai înfrumusețat
carnea plămădită
plină de măduvă.
Degetele Tale au ales
stropul de carne
însângerată din care
mi-ai modelat inima.
Ai format odăi secrete
le-ai umplut cu sentimente
cu sânge ce zvâcnește viață
în colțuri neimaginate.
Degetele Tale
ele singurele
au atins înlăuntrurile mele
cele mai mici
cele mai ascunse
cele mai sensibile.
mi-e însumi total necunoscute.
De aceea simt
când Tu mă cercetezi
când mâna Ta
îmi mângâie ființa.
Când degetele Tale
ating microscopice
universuri interioare
tresar
vibrez
ființa mea recunoaște
Ești Creatorul.
Când ai aruncat pe boltă
galaxiile și constelațiile.
Când Ți-ai întins degetul
și ai scris în ele taine.
Când ai ridicat din nimic
și ai așezat în neant
pământul
conținând în el însuși
lutul din care ai format pe om
Ți-a tremurat degetul?
S-a deșteptat în Tine durerea
a ceea ce avea să vie?
Ți-a căzut o lacrimă tăcută
din ochiul ce urmărește în caldă noapte
căprioarele născându-și tainic puii?


silvia-varvara seman

UNELTE

În luna februarie în America se celebrează Valentine's day. Legenda spune că ziua aceasta a fost religioasă, dar în zilele noastre, 14 februarie este sărbătorită și privită ca ziua îndrăgostiților. Toate magazinele expun și afișează articole care amintesc despre dragoste. Felicitări cu poeme și dedicații pline de afecțiune. Cutii cu ciocolată, de toate mărimile, buchete de trandafiri roșii, cu petale de catifea. Toate ca expresie a afecțiunii. Le primim și le dăruim celor pe care îi iubim, celor care ne înfrumusețează viața.

     Avem însă, lângă noi, mai aproape sau mai departe, persoane care ne irită. Nu le urâm dar îi suportăm cu greu. Prezența lor ne lasă extenuate, cu gândul că am făcut un act de martiraj. Ce facem cu ei? Sunt sigură că aveți și voi o așa persoană în viață. Care înțeapă mereu, care zgârâie finuț doar cât să sângerezi, care este abrazivă, ca glaspapirul, frecând fin, dar neplăcut și dureros. Persoana aceea este poate parte din familie și evitarea este imposibilă, sau este o persoană străină cu care ai contact zilnic datorită activității tale. Se întâmplă ca cei pe care-i iubim să aibe calități iritabile, pe care le acceptăm datorită iubirii, dar am trăi mult mai fericite dacă nu le-ar avea.
    Va-ți gândit că se poate ca noi la rândul nostru să fim cele care irită? Șmirghelul!? Știți ce este? Se folosește pentru a îndepărta părțile colțuroase, denivelările, pentru a netezi și lustrui. La finisarea unei lucrări.
,, Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele." (Efeseni 2:10 )
     Tu și eu suntem o piatră în zidirea, în lucrarea Domnului Hristos, care pusă la locul potrivit, îmbină, ridică și întărește zidirea. De aceea Dumnezeu trimite în viața noastră glaspapir sau șmirghelul. Să îndepărteze colțurile, denivelările și să ne șlefuiască.
În lucrarea Sa de construcție se mai folosește și de alte ,,instrumente”. Ca să ne perfecționeze și să ne prelucreze.
Trimite peresoane care prin atitudinea lor, prin cuvinte ne amintesc mereu că nu suntem la înălțimea lor. Ne măsoară și... sistemul lor este propriu și exclusiv. Sunt la un nivel atât de înalt încât nimeni nu este capabil să mai ajungă atât de sus. Ne scot în evidență lipsurile și scurtimea și nu o fac într-un mod plăcut, ci cu aroganță și dispreț. Am numit această persoană, ruletă sau metru. Ai pe cineva în viață care-ți măsoară defectele? Sau cumva ești tu însuți o astfel de persoană?
   O altă unealtă care este folosită în zidire sau construcție este fierăstrăul, electric sau manual. Rolul lui este de a tăia, de-a scurta. Taie... fie valoarea nostră, fie elanul nostru. Cu zgomot fierăstrăul electric taie cuvintele noastre lasându-ne cu sentimente de inferioritate.
    O altă unealtă - persoană, folosită de Dumnezeu să ne prelucreze este ciocanul. Persoana care mereu ne dă în cap. Care crede că este singura care are dreptate și pe care dacă nu o agreezi, îți va arăta ea puterea și forța de care este capabilă.

    Fără discuție fie recunoști persoana de lângă tine ce fel de unealtă este, fie te recunoști pe tine în una dintre aceste unelte. Așa negative, nu te grăbi să te rogi, ca Dumnezeu să le depărteze. O prietenă dragă, care a trecut printr-o experiență similară s-a rugat înaintea lui Dumnezeu pentru înlăturarea unei femei iritabile din anturajul ei și Domnul a avertizat-o că va face ceea ce a cerut, dar că în locul ei va aduce una și mai iritantă. Răspunsul ei prompt a fost: Atunci las-o aici, cel puțin o cunosc, știu la ce să mă aștept!

    Persoanele - uneltele sunt în viața ta cu un scop bine definit, determinat și doar pentru un timp. Dumnezeu le-a pus acolo pentru că este interesat nu doar de comfortul tău, ci de transformarea ta. Numai persoana cu un caracter transformat, schimbat și desăvârșit se bucură de părtășie cu Dumnezeu. Dacă persoana din viața ta este glaspapir, Dumnezeu o folosește să-ți șlefuiască părțile colțuroase și să strălucești mai tare. Dacă ai în viață o persoană - ruletă, metru, Dumnezeu vrea ca tu să înveți să stai în picioare și să te măsori după ruleta lui Hristos, nu după a oamenilor. Dacă ai pe aproape persoană - ciocan, este pusă în calea ta ca să înveți că trebuie să fii puternic, inflexibil, gata de a ricoșa cu cuvinte de binecuvântare și laudă, mai repede decât să te lași lovit mereu și să te îngropi.
   ,,Ba mai mult ne bucurăm și în necazurile noastre; căci știm bine că necazul aduce răbdarea, răbdarea aduce biruința în încercare și biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat."( Romani 5:3-4)
  ,, Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul și ca un ciocan care sfarmă stânca”? (Ieremia 23:29)
    În Evanghelia lui Ioan la cap 17:20-21 ne este prezentată rugăciunea Domnului Isus înălțată înaintea Tatălui ceresc pentru ucenicii Săi ,,Mă rog, nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor”. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu Tată ești în Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în Noi”.(v 23) "Eu în ei și Tu în Mine, pentru ca și ei să fie în chip desăvârșit una, ca să recunoască lumea că Tu M-ai trimis și că I-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine."
     Tu și eu prelucrate, aduse la desăvârșire prin uneltele de perfecționare ne vom încadra perfect în lucrarea lui Dumnezeu. Unitatea noastră duce la desăvârșirea lucrării. Desăvârșirea sfinților duce la arătarea iubirii perfecte a lui Dumnezeu. Domnul Isus ne chiamă la o părtășie desăvârșită asemănătoare cu părtășia dintre El și Tatăl Ceresc. Unitatea în rugăciune, în luptă, în statornicia Duhului, la sfințirea  gândului, cugetului și trupului. Unitatea și desăvârșirea care vor arăta pe Domnul Isus Hristos, care va arăta că El trăiește în noi. Așa cum Domnul Isus a arătat lumii pe Tatăl. Dacă pentru desăvârșirea noastră va folosi glaspapir, fierăstrău, ciocan sau ruletă să-I mulțumim. Dumnezeu ne desăvârșește pentru Sine, pentru slava viitoare.

silvia-varvara seman