Ray of Sunshine

A sister is a silver lining when all you see are clouds;
She is a real original- someone you know you can trust.
She's a warm and open-hearted friend
full of shared laughter, smiles
and memories given and received.
She is always there to gentle nudge you forward;
she is full of strength and courage.
A sister is a loving hug that works its wonders on your soul.
She grabs life by its ribbons
and unties each day as it comes
She is aray of sunshine when you most need it.
She is memories crafted from the heart.
She is a blessing to count and a thousnd more to come.
A sister is a latte for your spirit, a little espresso
and cappucino for life's journey - a first-class act.

Libertate



Să fii liber. Este năzuința fiecărei ființe umane. Ne naștem cu dorința de a fi liberi. Chiar dacă nu putem să o definim o simțim în suflet ca o sămânță care așteaptă momentul definitoriu să-și lepede găoacea și să explodeze spre viață.De cum ni s-au întărit picioarele și am pornit pe drumul vieții începem să luptăm să scăpăm de îngrădiri. La început ne zbatem să scăpăm de mâna ocrotitoare care ne ține strâns. Vedem persoana ce se înalță lângă noi cu statură autoritară ca pe columna infinitului. Instinctiv la orice cere răspundem cu negativism. Un nu categoric înfipt cu rădăcini adânci în răzvrătire. Repetăm nu... la orice ni s-ar cere, la orice ni se spune să facem s-au să nu facem. Se naște în noi credința că dacă vom crește mari vom intra în posesia libertății. Vrem să fim liberi să facem ce vrem, cum vrem fără să realizăm că în jurul nostru se ridică încet dar sigur gratiile sociale ale civilizației. Noi însă ne continuăm cu ardoare căutare utopică însoțiți de bombăneala ca un cântec sacadat- când am să cresc mare!... când am să cresc mare.
   Creștem și devenim suspicioși. Simțim că libertatea cum noi ne-am imaginat-o nu există. Suntem prizonierii societății în care trăim. Acționăm după regulile bunei-purtări a bunului-simț, a respectului și lepădăm curiozitatea căutării a miilor de întrebări teribilistice , curioase. Ne mulțumim cu ce ni se oferă. Am intrat într-o lume în care am fost învățați și am acceptat să jucăm un rol. Nu ni se dă un script dar suntem obligați să știm și să urmăm rolul fără fluctuații. Ne punem nesiguri și înfricoșați o mască care devine parte din noi și pe care o purtăm toată viața. Nu mai avem încăpățânarea copilărească să întrebăm...de ce? nici puterea și curajul să ni le smulgem. Dacă am face-o ne-ar privi în față cu zâmbet bun cea mai autentică și frumoasă ființă umană. O ființă care a descoperit libertatea din ea care a trecut-o prin viață cu visele ascunse și crescute în ascunzișul inimii. O persoană care a înțeles că s-a înșelat. Care s-a coborât în ea însăși până la nisipul măcinat de zbuciumul mării. Care a găsit libertatea în ea. 

silvia-varvara seman

Cădere

Cad.
Nu o cădere bruscă
cerută de gravitația pământului.
Ci o cădere ca a frunzei
când toamna îi cântă o doină de despărțire.
Simt albastru luminii
închizându-se în ea
în amurg violet
tremurând și vibrând.
Cu încetul se liniștește
devine sigură și pătrunzătoare.
Se lipește de mine ca o a doua piele.
Mă pipăie.
îmi intră prin nări
se suie pe limbă
dilată pupila și se tipărește pe ea.
Devine palpabilă ca durerea.
Cu fiecare alunecare se îmbunează
Cu fiecare pulsare deschide
porți încuiate.
Devine albă și srălucitoare.
A pătruns peste tot
nu mai este loc în mine de luminat.
Mă prăbușesc
în greutatea ei
i-au strălucirea ei
și grăuntele de înțelepciune.

silvia-varvara seman

Lumi

Mă zbat...

între constrângerea humii

și misterul jertfirii.

Între pulberea modelată

de degetele iertării

și grădinile iubirii

suspendate în al treilea cer.

Se războiesc în mine două lumi

care-și cer împăcarea și împlinirea.

silvia-varvara seman