CÂND SĂ MULȚUMIM ?


        Când viața nu este dreaptă  unde te întorci să cauți răspuns la întrebările grele?  Încearcă rugăciunea! Rugăciunea este o practică universală. Ființa umană prin natura ei este spirituală și tânjește să cuprindă cu brațele sufletului adevărul. Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu de aceea suntem născuți iremediabili spiritual. Chiar și cei care nu au fost expuși doctrinelor religioase sau învățați despre supranatural simt impulsul natural în pieptul lor care îi cheamă în prezența lui Dumnezeu. Să comunice cu El! "Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrările facute de El !" ( Romani 1:19-20 ).
      Indiferent de trecutul tău fie el religios sau mai puțin religios, când viața este nedreaptă, încearcă să te rogi. Prin cuvinte puține, prin suspine și gemete, rugăciunea este cheia care deschide o forța vindecatoare în tine și în cei din jurul tău. Nu te îngrijora de cuvintele ce le vei spune ,spune-le din inimă. Am văzut în jur și am experimentat personal vindecare. Vindecarea aceasta poate fi spirituală, fizică sau emoțională. Cea mai scurtă rugăciune are în ea putere de schimbare. Rugăciunea și procesul ei este o declarație de credință "...fără credința este cu neputință să fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplatește pe cei cel caută." (Evrei 11:6 ).

        Primul pas

       Ai făcut primul pas ! Ai deschis ușa credinței! Crezi acum că Dumnezeu poate să te asculte dar te temi să-L rogi. Te gândești că este egoism să te rogi pentru tine insuți. Nu te teme, vorbește cu El, întreabă-L. El înțelege! Îți cunoaște dorința inimii și chiar așteaptă ca tu să-i spui că nu mai poți. Că ai nevoie de ajutorul Său ! " Nu ave-ți pentru că nu cere-ți " ( Iacov 4:2 ) . "Cere-ți și vi se va da ! " ( Matei 7:7 ). Cere ! Cere ajutor în casătoria ta. Cere ajutor în lucrul tău. Cere ajutor în studii la școală, în relațiile cu familia, cu prietenii ,cu vecinii. Cere ajutor pentru sănătatea șubredă. Cere ajutor în nevoile financiare. Dumnezeu vrea să te ajute ,vrea să fie prietenul tău . " Cheamă-mă și-ți voi răspunde și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoști." ( Ieremia 33: 3 ).
   Strigă  la Dumnezeu ! Cere-I ajutorul ! Smerește-te și recunoaște că ai nevoie de ajutor, că nu poți trece singur prin viață . Toți, absolut toți oamenii au nevoie de ajutor , măcar odată în viață ! Eu recunosc că am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în fiecare zi. În lucrurile mari și în lucrurile mici. Nu pot să-mi imaginez viața fără ajutorul Lui ! De multe ori când  problemele par mici , ușoare cred că le pot rezolva singură , o iau de una singură înainte întotdeauna eșuez și realizez,  îmi dau seama  de greșeală. Dumnezeu vrea ca eu să îi cer ajutor și în problemele mici și ușoare. Chiar dacă știe nevoile mele, știe cele mai adânci dorințe, cele mai dureroase momente, îmi cunoaște năzuințele și îmi știe frica pe care mă straduiesc să o ascund, Dumnezeu dorește ca eu să vin înaintea Lui.
  Ai crezut că Dumnezeu ascultă rugăciunile, ai recunoscut că ai nevoie de ajutorul Său acum nu uita să faci lucrul cel mai important : Mulțumește ! Parcă vad cum te strângi ca un arici. Ideea iți este străină!  Să-I mulțumești?  După durerea prin care ai trecut?  După pierderea care ai suferit-o?  Ceea ce vrei este ca Dumnezeu să refacă ceea ce ai pierdut. Să primești înapoi ceea ce dădea sens vieții tale.  Să primesti înapoi serviciul care era sursa de trai al familiei. Să recuperezi banii pierduți în afaceri nefructuoase. Să ai familia întregită și pe cei dragi în jurul tău.  Vrei înapoi anii pierduți în locuri sumbre. Vrei înapoi sănătatea pentru care acum ai da orice, ai plăti orice sumă de bani să o ai intactă. Vrei înapoi pe cei dragi care nu mai sunt pe pamânt printre cei vii măcar pentru o clipă ca să le spui cuvintele nespuse.
   Cum să mulțumești când ești în fundul gropii cu noroi ?  Când disperarea te înghite de viu?  Când în locul inimii porți un bolovan de piatră? Cu cât este mai mare pierderea, cu cât este mai dureroasă căderea, cu atât este mai mare nevoia să-I mulțumești lui Dumnezeu.
 "Mulțumesc, Doamne!" este lumina care împinge întunericul afară din cămara sufletului tău.
 "Mulțumesc, Doamne !" este primul pas afară din groapa depresiei.
 "Mulțumesc, Doamne!" este sămânța credinței plantată în inima ta uscată.
Când simți că te cuprinde mânia și disperarea, spune : " Mulțumesc, Doamne !" Pentru că nu sunt singur pe fața pământului, pentru că îmi auzi strigătul, pentru că îmi trimiți ajutor.  Mulțumesc pentru răspunsuri la rugăciune.  Amintește-ți de toate rugăciunile care au fost ascultate. Multe din ele au primit răspunsuri neașteptate miraculoase. Amintește-ți de rugăciunile pe care alții le ridică pentru tine: bunici ,prieteni, cei din familie .

  Motivații

       Rugăciunile sunt semințe care stau ascunse sub glia inimii care într-o zi udate de lacrimi răsar și dau roadă! Faptul că unele rugăciuni nu capătă răspuns imediat nu înseamnă că nu au fost ascultate. Continuă să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, pentru toate rugăciunile la care ai primit răspuns sau au ramas până acum fără răspuns. Mulțumește pentru vindecări vizibile și invizibile. Cele vizibile și știute datorită cicatricelor iar cele ascunse pe care le-ai purtat în suflet ca urmare a vorbelor care te-au rănit adânc, amintirile și întâmplările trecutului care te-au torturat și pe care le-ai ținut ascunse până când Dumnezeu te-a vindecat. Mulțumește pentru familie, pentru prieteni. Iubirea prietenilor este mâna lui Dumnezeu întinsă să-ți aducă bucurie. Mulțumește pentru încercările care au trecut pe deasupra ta și pe lângă tine fără să te atingă.  Nu știm de câte ori îngerul lui Dumnezeu ne-a scăpat de accidente, de încercări, de atacurile celui rău.  Nu știm de câte ori un virus sau un microb a fost distrus de suflarea gurii unui înger. Mulțumește pentru imposibilitățile devenite posibilități! Vise devenite realități.  Daruri primite și daruri dăruite.  Pentru un telefon care nu este doar un telefon. Cineva s-a gândit la tine și-a luat din timpul prețios să te sune  ca semn că sa gândit la tine,  să se roage pentru tine sau cu tine. Mulțumește pentru posibilitățile pe care Dumnezeu le-a pus în tine. Mulțumește că încă mai este în tine capacitate de slujire și de dăruire. Dumnezeu mai are puse în tine rezervoare nedescoperite,  nelucrate și dorește să lucreze în tine și prin tine. Prin mulțumire inima capătă speranță. Pe neașteptate pe buze îți va înflori un zâmbet fericit și vei cânta o cântare de mulțumire pentru Cel ce te iubește și S-a dat pe sine ca să te răscumpere din păcat.

silvia-varvara seman       Publicat in revista " Ingerul  Salvator"   anul 3, iulie 2010. 

AUTOPORTRET

Bucățele
în mine
Cioburi sparte
adunate
cu degete
însângerate.

Cuvinte de bine,
gânduri
calde și reci
unele strălucitoare
altele ridicate
din beznele reci.

Tăceri prelungite
sparte
de hohote nefirești
de plâns
de râs
de spaimă
de bucurie copilărească
de râs cu plâns,
împletite strâns.

Umblând
între punctul A
alfa - primul început
și O - omega
nu sfîrșitul, ci
deschiderea ochilor,
trezirea glorioasă
în dimineața
adevăratului început.

Transformându-mă
clipită de clipită.
Întorcând
spatele trecutului
răsucindu-mă
în mine
cînd mă rătăcesc
pe cărări străine.

Într-o înălțare
ca zborul de rândunea
țâșnind spre viitor
nelegată de țarână
gustând clipele.
Se oglindește
cerul în mine
parte din el
devin 
cu victorii și înfrângeri.

Calc fericită
umăr lângă umăr cu voi
prieteni-tovarăși care
frământați lutul
cuvântului
cu sudoarea frunții
dăruind neamului
ulcioare
în care să
pastreze divinul.

În al meu vas
strâng
combinându-le
frământându-le
renăscându-le
din ideile altora.
Alternând
sângele meu
simțirea mea
trăirea mea în ecouri calde
în ecouri blânde.

rezonând
vibrând
născând
Credință
Speranță
transformarea
simțirii
dorinței
și căutării.

silvia-varvara seman           

 SCRISOAREA TOAMNEI

A scris pădurea
un răvaș lung
de despărțire
Fiecare literă
pe o altă frunză.

 Atinse de cuvintele
amare
s-au deprins frunzele
s-au împrăștiat
roșii
galbene
uscate .

Alerg scoțând aburi
să le adun
să pun literele
cap la cap
să formez
un cuvânt
o frază.

Este dincolo de puteri
să mă desfac
din iureșul
din îmbrățișarea
dansului
vântului.
Să-mi șterg obrajii
de lacrimile
cerului
vânăt de supărare.

Lipite de talpă
port frunzele
galbene
roșii
uscate
pe coclauri
neumblate.

 Noiembrie 20, 2011

                        Îngrijorare

    Fiul meu cel mic iubește pianul. Cînd are puțin timp se așeaza în fața lui și cu degetele mângăie clapele ușor. Revine din nou și din nou la aceleași note până stăpânește partitura. Muzica și pianul i-au intrat în sânge. Au devenit parte din el. Știe când să apese tare sau când să mângăie clapele. Practică cu dăruire ore în șir ceea ce iubește. Și eu sânt la fel. Dar pe lânga practicarea  caracteristicilor bune mai practic și caracteristici negative. Unul dintre ele fiind ÎNGRIJORAREA.
      Îngijorată?
         ...zilnic !
              Dezamăgită?
                  ...din când în când !
                              Descurajată ?
                                      ....un pic
 Învinsă ?
                                                                  ... NICIODATĂ!!!!!!!!!!

Sunt o persoană care se îngrijorează nu doar de lucrurile normale ca familia sănătatea ei și proprie sau finanțele, mă ingrijorez periodic de lucruri care nu depind de mine. Ca orice femeie mă îngrijorez dacă familia a mâncat sau sânt flamânzi, dacă sânt îmbrăcați decent când pleacă din casă sau adecvat cu vremea, dacă casa îmi este destul de curată când cineva îmi face o vizită pe neașteptate. Mă îngrijorez dacă am deschis din nou gura și am spus ce nu trebuia sau nu era absolut necesar. Îngrijorări mărunte și îngrijorări mari.Pot să te  tulbure pentru puțină vreme sau pot să fie apăsătoare să îti ia liniștea. Când simt o îngrijorare persistentă i-au medicamentul adecvat citesc ce mă învață Biblia despre îngijorare.. ".Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce ve-ți mânca,sau ce ve-ți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce va ve-ți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana ,și trupul mai mult decât îmbrăcămintea ? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă ,nici nu seceră, și nici nu strâng în grânare; și totuș Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sânteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi , chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijora-ți de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc , nici nu țes totuș vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că , dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi ,puțin credincioșilor? Nu vă îngijorați dar, zicând:" Ce vom mânca ?" Sau :"Ce vom bea?" Sau:" Cu ce ne vom îmbrăca?" Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută.TATĂL VOSTRU CEL CERESC ȘTIE CĂ AVEȚI TREBUINȚĂ DE ELE."(Matei 6:25-32 )
     Dumnezeu a dat crinului  eleganță și strălucire petalelor albe iar parfumul lui este de neegalat.Toate amănuntele gândite și făcute de Creator. El a dat podobă florii se îngrijește de lumina adecvată de nutrienții din apă, de soare. Nu sînt oare eu mai prețioasă în ochii Săi decât iarba de pe câmp? Decât toate florile și toate pădurile? Decât întreaga natură ? Dumnezeu cunoaște toate nevoile mele. Îmi va refuza  grija Sa ? Mie ? Fiicei Sale? Cînd inima îmi bate nebunește în piept, când mintea caută bâjbâind în întuneric vocea Sa îmi șoptește :"Veniți la Mine , toți cei trudiți și împovărați ,și Eu vă voi da odihnă."(Matei 11: 28 )

silvia-varvara seman

                                   MICROBUL


Am descoperit că port în mine microbul acesta și orice tratament aș încerca este imposibil de vindecat.Nu este molipsitoare dar nici vindecabilă, este o boală cronică. Am învățat să accept toate simptomele. Unul din simptome este fierbințeala care vine dintr-o dată peste mine  o înfrigurare de cuvinte ce se înghesuie, se împing să scape să se elibereze din minte. O puzderie de imagini, de culori de caractere, de sentimente.Nu am idee unde mă vor duce când mă apucă de mâna și mă trag cu picioarele goale prin lumea creației.Din nimic apar pieisaje de basm,apar caractere cu trăiri proprii de multe ori noi și neântelese pentru mine.Mă străduiesc să mă indentific cu ele  să pictez în cuvinte măiestre tot ce văd, ce aud ,ce gust, ce miros,ce simt! Mă trezesc plângâd sau râzând trăind emotii palpabile. Un simptom de data aceasta fizic este durerea de spate provocată de aplecarea constantă peste filele albe de caiet, peste laptopul de care nu mă pot desprinde pâna nu lepăd ce-a izbucnit în mine. Tot fizic simt intepăturile ca de cuțit din ochi, deși am făcut operație cu laser cu patru ani în urmă. Câtva timp după operație am putut citi și cel mai mic scris dar acum sânt nevoită să-mi pun din nou  ochelarii. Un alt simptom și poate cel mai neplăcut pentru că mă afectează fizic și emoțional este insomnia. Nu reușesc să liniștesc întotdeauna zbaterea și frământarea din spatele frunții când pun capul pe perină.S-a întâmplat să mă trezesc în mijlocul unui vis care mi-a adus inspirație, să sar din pat să aștern pe hârtie căci dacă aș fi adormit la loc mi s-ar fi șters din memorie. De aceea nu este posibil chiar dacă este patru spre dimineață să rămân în pat să reiau firul rupt al somnului.Mă cheamă ,mă strigă inspirația.Un alt simptom al bolii mele. Dintre toate simptomele cea mai dependentă sânt de inspirație. Să definesc inspirația nu cred că pot.O simt,știu când mă invadează dar de unde vine și cum curge prin mine nu pot explica. Se aprinde dintr-o vorbă, o frază cu tâlc care îmi face sufletul să vibreze, o întâmplare care aduce lumină și-mi dezvăluie caracterul cuiva, o privire care răscolește amintiri uitate, un cântec ce mă ia în brațe și ma liniștește prin legănarea dulce, zborul unei păsări dispărind în zenit, raza soarelui măngăindu-mi cald fruntea.
         Scrisul pentru mine este o desfătare! În partea de lume în care trăiesc avem două anotimpuri.Ploios și însorit. Cel însorit începe la jumătatea lui iulie și se sfârșește la jumătatea lui octombrie. Apoi începe ploaia. Măruntă, rece, supărăcioasă, zi de zi .Românii -localnici îi spun Ploiland.O amestecătura de engleză românește și un joc de cuvinte între Portland și ploaie. Ne-am mutat în oraș cu aproape douăzeci de ani în urmă și la început mi se punea vremea întunecată și ploaia pe suflet apăsându-mă greu. Acum abia aștept să vină ploaia.Nu mai sânt temptată de soare să ies în grădină să petrec timpul printre flori. Când vine ploaia stau în fotoliul de piele roșie în fața geamului imens în timp ce focul trosnește vesel în șemineu.Trăiesc clipe sublime. Creez. Nu este muncă ci trăire plină de surprize minunate și plăcute. Vine, această inspirație și mă face să creez și să trăiesc emoții neașteptate. Iubesc procesul acesta. Iubesc pentru tot ce mă face să simt ,această boală. Dacă cineva  ar avea leac ușor și sigur pentru boala mea l-aș trânti de pământ și i-aș turna-o pe gât. Să se vindece el. Eu sânt prea fericită făcând ceea ce fac și prea plină de entuziasm pentru timpul cel mai am de trăit pe acest pământ.Vreau să las amprenta  scrisului meu, a gândirii mele si a credinței mele asupra contemporanilor mei.

silvia-varvara seman   nov 17, 2011

UN POPAS DE ODIHNA

Cineva ar putea sa ma acuze de predilectie dat fiind gradul de rudenie dintre noi despre afirmatiile ce le voi face . Pe linga faptul ca suntem cumnate suntem surori in Hristos . Suntem chemate sa slujim in ogorul evangheliei printre femei si ne leaga funiile dragostei cu aceeasi pasiune arzatoare de trage- diile si triumfurile femeilor.Avem aceeasi dorinta arzatoare sa le vedem atinse de dragostea lui Dumnezeu. Dorim ca El sa domneasca peste imprejurarile vietii. Orice fiinta umana in umblarea pe acest pamant a intampinat tragedie dar si triumf . Cand nu a ascultat si nu s-a lasat influentata de soapta celui viclean care doreste sa le inece in handicapul constiintei si a invinovatirii s-au ridicat din groapa pacatului si-au adunat cioburile si au primit un chip asemanator cu cel al Mintuitorului.
   Ati recunoscut cartile scrise de Ligia Seman in paragraful anterior :"Funiile dragostei", "Tragedie si triumf", "Handicapul constiintei", "Domnind peste imprejurarile vietii", si ultima , cea mai noua si extensiva carte "Portrete din cioburi". Carti care ne-au acaparat, ne-au introdus in lumi imaginare dar atat de asemanatoare cu lumea noastra ,cu oameni diferiti dar normali incat urmaresti cuvintele si actiunile celor cunoscuti descoperind cu uimire similitudine intre ei si caracterele cartii.


Seara a inceput cu piese muzicale interpretate de Aura Raica venita special din Seattle si Lacrima Bergheano de la biserica Agape. Cu voci calde incarcate de sentimente cele doua ne-au pictat portretul Celui mai minunat dintre pamanteni. Mirele nostru iubit! Domnul Isus Hristos ! De multe ori  captivate de vocile superbe de melodiile sublime  simtind adanc ceea ce cantaretele transmiteau ne-am unit glasurile intr-un cor de multumire si adorare . Dorina Pricop din Hateg ne-a adus aminte cat de poetic este sufletul romanului prin versurile recitate artistic.

Pentru cei plecati intre straini departe de locurile natale, orice asociere cu ele , produce vibrari ale sufletului.Desi sunt plecata de mai bine de douazeci si cinci de ani din Hunedoara cand aud vorbindu-se despre acel colt de tara sunt cuprinsa de amintiri nostalgice si doruri vagi. Aderand la aceste sentimente multe femei din Hunedoara au participat la conferinta. Ligia traieste in orasul Hunedoara impreuna cu Tibi sotul ei si cele doua fice Ruth si Rebeca, amandoua studente. Participante din Simeria , Deva ,Hateg ,Cugir dar si mai de departe din Cluj, Sibiu, Baia-Mare s-au adunat precum albinele la stup. Departe de familie, de rudenii, de prieteni, ne-am reconstruit intr-o noua familie cu aceleasi nazuinte, aceleasi simtaminte si doruri, ne-am facut noi prieteni. Personal in aceasta biserica care este ca o familie vie, am crescut spiritual inconjurata si incurajata de grupul de surori-prietene. Bunatatea lor, credinciosia lor, ascultarea lor si sinceritatea lor sunt cateva atribute din lista
 lunga care le da valoare deosebita. Cu cest grup am plans, am ras, am sarbatorit victorii si succese, ne-am rugat cu aceeasi inima. Ca o adevarata familie. Ligia s-a reantors pentu a doua oara in mijlocul acestei familii. Multe dintre participante, cititoare asidue au venit sa se intalneasca nu doar cu scriitoarea preferata ci cu o prietena caci Ligia prin sensibilitatea ei, prin rabdarea ei, s-a apropiat de inimile lor la un nivel intim.


     S-a vrut ca o surpriza pentru Ligia. Lidera cu femeile in biserica Philadelphia, Ana Pop m-a invitat in fata ca sa prezint participantelor pe invitata noastra.
     "Calcati pe urmele mele intrucit si eu calc pe urmele lui Hristos ", ne spune apostolul Pavel in 1Corinteni 11:1 Daca urmarim pe harta  vremii sale  gasim urmele pasilor sai peste tot. Referirea este spirituala dar si literala. Ligia este una dintre persoanele care  le implineste pe amindoua. Literal pasii ei calca mai departe decat urmele pasilor apostolului Pavel. A vizitat pentru  a sluji femeilor la conferinte intr-o multitudine de tari din batrana Europa. Acum a trecut oceanul Atlantic si-si lasa urmele pasilor de pe coasta de est pana pe coasta de vest.Cu aceste cuvinte am inceput prezentarea scurta.  Spiritual, Ligia ne -a prezentat urmele pasilor si cresterea spirituala printr-o prezentare vizuala.Pe fondul  muzical sfasaietor al unei viori cu influente traditional romanesti Ligia ne-a luat de mana si ne-a purtat in lumea ei. Lume pe care impreuna cu Tibi sotul ei, incearca sa o vindece, sa o incurajeze prin consiliere crestina. Fiinte umane cazute in prapastiile depresiei, zbatandu-se in noroiul pacatului, purtand in ele si pe umeri poveri greu de imaginat ne-au patruns in inimi prin prezentarea acestui mic film.

  Ligia sta in fata audientei vulnerabila si transparenta , castigand inimile si atentia prin impartasirea zbaterilor, esecurilor si greutatile propii.Dindu-se exemplu de prelucrare de ridicare si recunostinta pentru tot ceea ce Dumnezeu a pus pe cararea vietii ei. Cele peste 200 de participante oprite la un popas pentru sufletul lor din rutina cotidianului si-au lasat poverile vietii si greutatile care le hartuiesc la usa si se racoresc sub finici ca poporul Israel la Elim , adapandu-se din izvoarele iubirii. Inimile lor s-au conectat la Sursa puterii. FII O SOLUTIE PENTRU DUMNEZEU, NU O VICTIMA A IMPREJURARILOR! este tematica prezentata de Ligia Seman .
    - Un gest mic, o vorba buna, de multe ori ascultarea cu atentie si simpatie, o imbratisare sincera au intors suflete cazute din lumea pierzarii spre imparatia lui Dumnezeu.
     -Dumnezeu foloseste putinul nostru cand il punem in mina Sa ca sa faca lucruri minunate si mari.
    - Dumnezeu doreste ca noi sa ne uitam la cei din jur si sa-i vedem cu ochii Sai, sa simtim ce Domnul Isus simte pentru ei:compasiune si mila. El si-a dat viata pe cruce ca sa salveze sufletele dela  moartea vesnica.
     -Dumnezeu a avut in vedere vremea in care tu te vei naste pe acest pamant, circumstantele din timpurile acestea, luptele , neputintele, atacurile spirituale tipice vremii si te-a echipat cu tot arsenalul pentru a lupta si a supravietui.
    - Nu o supravietuire amara , plina de infrangeri ,ci o supravietuire plina de victorii zilnice.
     -Pe cat de importanta este mantuirea individuala la fel de importanta este trairea noastra victorioasa plina de victorii spirituale si emotionale.
     -"EU AM VENIT SA AVETI VIATA DIN BELSUG " ne-a promis Domnul Isus. (Ioan 10:10).      
Conferinta care a tinut peste doua ore s-a incheiat cu o masa de dragoste . Cu farfuriile incarcate de feluritele si gustoasele bucate, ne-am delectat prin discutii prelungite pana dupa ora 11:00 PM. Va ramane o seara de neuitat, de cercetare, de provocare si crestere spirituala. Un popas de odihna sufleteasca.

Silvia -Varvara Seman       Portland, Or       11-10-2011

PENTRU CĂ NU

Pentru că nu eu am fost
totul s-a întâmplat altcuiva.
Pentru că nimic din ce se-ntâmplă
nu este o întâmplare pur și simplă.
Pentru că durere ce o simt
este adancă și-ascuțită.
Mi se topește sufletul la gândul
suferințelor necerute nechemate.

Pentru că ochii mei  nu au înțeles
zâmbetul larg atat de prefăcut.
Lacrimile căzute în singurătate
durerea multiplicându-se răstignitoare.

Pentru că n-am văzut
palmele goale lovind sufletul sensibil
cu putere distrugatoare
pentru ca moartea sosise
cu mult înainte de moartea reală
murind câte un pic zilnic
sufocată și strivită de povoara mintală.

Pentru că n-am întins salva
pe rănile sângerânde usturătoare.
N-am luat în brațe să strâng la piept
să ridic să port povoara!

Pentru că întotdeauna regretele
deși sincere sunt prea târzii.
ÎMI CER IERTARE .
Și vreau să schimb
măcar o viață de femeie.
Să dau șansă unui destin !

silvia-varvara seman     

 VISELE ZILEI DE MÂINE

Să zbor cu aripile crescute
din visele zilei de mâine!
Să mă fac pâine rotundă
macinată din bobul de grâu
crescută din pământul bun!

Să fiu copacul crescut
dintr-o sămânță cât o boabă de grâu
la hotar de țară străbună
cu frunze zbătându-se
în freamăt să dau alarma!

Să cresc aripile albe
de porumbel ale Duhului.
Să fiu o ciocârlie care se înalță
pierzându-se în zenitul boltat
cântând un cântec de bucurie!

Dar sunt străină o pribeagă
într-o țară departată!
Revarsă-Ți mila Ta
în inima mea frântă.
Îndreaptă-mi privirea spre ceruri
De unde coboară dorurile
și visele zilei de mâine !

silvia-varvara seman

MÂINI.... RIDICATE SPRE CER

Un orb încătușat în  proprie neputință
nu putea să se strecoare prin mulțime.
Nu putea să împingă să ajungă la Stăpân
Nu putea să  fie primul să ridice nevoia sus.
Tot ce putea să facă era să se strângă-n el
făcându-se mic făcându-se neînsemnat.
Făcându-se un bob de tină la marginea
drumului pe unde trecea CEL ce l-a făcut.
Lumea  era lipsită de culoare
de nuante și umbre, întunericul total
îmbrățișându-l tot timpul !
Lume creată din crâmpeie de vorbă
O lume în care avea dreptul... să cerșească !

Trăind în sărăcia duhului
toată încrederea îi este în alții
în bunătatea lor
din mâna lor
așteptând firmiturile harului să cadă
căci ce este el dacă nu este cerșetor
trăind la marginea societății
asteptând cu palmele plânse
întoarse în sus
firmiturile milei să cadă?

Plină de mulțumire îmi este inima.
Din  nou te-ai oprit  pentru cersetorii
care cu miinile ridicate deschise spre cer
așteaptă .
Cu ei aștept azi și eu 
firmiturile harului ale milei să le cerni !
A fost planul Tău să aștept
la cotitura prafuită a vieții.
Ai așteptat să-mi auzi vocea ridicându-se
peste corul de voci la urechea Ta !
Multumesc ISUSE,
că mi-ai auzit șoapta îndurerată !

silvia-varvara seman

                                      DESTINUL TAU  ESTE GLORIFICAREA LUI DUMNEZEU

Gloria lui Dumnezeu este in fiecare floare, in fiecare copac , in fiecare fir de iarba , in fiecare stea . Gloria lui Dumnezeu este in tot ce are viata , se gaseste in fiecare lucru creeat de El ! Si oricit de uimitoare este creatiunea , ea este doar o reflectie slaba a marii Sale glorii !
   "  Sfint , sfint, sfint , este Domnul Ostirilor.Tot pamintul este plin de marirea Lui ( Isaia 6:3)". Pentru ca El este Creatorul, este natural sa creeze totul plin de glorie. Fiecare lucru creat are ceva din gloria Celui ce l-a creat. " Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lucrarea miinilor LUI."( Psam 19:1) Dupa legea si principiul Cuvintului Sau : pamintul da verdeata, iarba cu saminta, pomi roditori care sa faca rod dupa soiul lor si care sa aiba in ei saminta lor pe pamint(.Genesa 1:11.)
       
                              Gloria creatiunii

      Dumnezeu a facut soarele si luna si toata ostirea astrelor cu toate galaxiile inca necunoscute.(Geneza 1:1-14).Fiecare lucru a fost facut dupa conceptia creativa a lui Dumnezeu. Pasarile sa zboare,pestii sa inoate, plantele sa creasca dupa soiul lor! Gloria creatiunii este prezentata din momentul plasmuirii ei si a fost pusa in codul genetic al tuturor lucrurilor , acestea toate ascultind de legea Cuvintului lui Dumnezeu . Pasarile , dupa mii de ani de la creatie , zboara , pestii inoata , copacii cresc dupa soiul lor, florile dupa felul lor. Dumnezeu dupa ce le-a creat ,le-a analizat si a declarat ca sunt bune. Dumnezeu a fost multumit de fiecare dintre creatiile sale .( Genesa 1:31) Dumnezeu este multumit cind creatia Sa face exact ce trebuie sa faca .Aceasta ascultare arata gloria  Creatorului!.

                           Ultima expresie a creatiei

    Fiinta umana a fost ultima expresie a creatiei prin care Dumnezeu si-a aratat gloria si pe care Dumnezeu a pus amprenta gloriei Sale ! Dumnezeu a facut omul dupa chipul Lui .(Genesa 1: 26-28 )"Parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut ". Si a pus totul sub stapinirea omului !
     Te-ai gindit vreodata pentru ce te-ai nascut? Pentru ce ai fost creata ? CA SA ARATI GLORIA CELUI CE TE-A CREAT ! Sa-l glorifici pe Creatorul tau ! Acesta este destinul tau! Aceasta este chemarea ta  !  Acesta  trebuie sa fie telul tau ! Tu insuti esti o lauda ,fiinta ta este o lauda  la adresa maretiei Sale ! Fiinta umana a fost creata  sa-I aduca placere si glorie lui Dumnezeu cel care a creat-o. Cum te simti cind auzi  aceste afirmatii? Ca tu esti o reflectare a perfectiunii lui Dumnezeu ? Ca esti pe acest pamint pentru ca EL s-a bucurat , S-a desfatat la gindul aparitiei tale? Ca te-a creat pentru slava si gloria Sa ? Nu pentru ca ar fi avut nevoie de tine , ci pentru ca  aceasta a fost dorinta  Lui ! Aceasta a fost placerea Lui !  Ai fost creata sa fii copilul Lui ! Lumina ochiului Sau ! Comoara Sa! ( Matei 6:21 ) Inima Creatorului bate pentru tine. Din toata creatia , TU , esti cel mai aproape de inima Lui . Psalmul 8 :4-5 , spune: "Ce este omul ca sa te gindesti la el si fiul omului ca sa -l bagi in seama ? L-ai facut cu putin  mai prejos decit Dumnezeu si l-ai incununat cu slava si cu cinste ! " Iar in Isaia 43:7  cuvintul spune..."pe toti cei ce poarta Numele Meu si pe care i-am facut spre slava Mea..."
     Dumnezeu a creat prima pereche pentru placerea comuniunii cu El. S-a plimbat in gradina Edenului  cu ei , a vorbit fata-n fata cu ei si se cobora din inaltimea locuintei Sale sa petreaca timp cu creatiunea Sa. Dupa ce Si-a incununat creatiunea prin facerea omului,nu S-a oprit ci a inceput sa dezvolte o relatie de comunicare si partasie zilnica. Se cobora  in gradina Edenului sa stea de vorba cu Adam si Eva. Despre ce vorbeau? Zilnic! Ce secrete le impartasea ? Imaginati-va dragostea fluida , glorioasa in care au fost imbracati cei doi. Stralucirea care-i invaluia in glorie !

                                Dumnezeu ne-a avut in vedere

  Dupa cum se stie omul a fost neascultator , a pacatuit impotriva creatorului sau.Ce pret au platit si platesc descendentii lui Adam si Eva pentru ca au gustat din fructul oprit al neascultarii ! Omul a fost pur si simplu alungat din gradina Eden ! Intre Creator si creatia Sa s-a ridicat un zid de despartire. Printr-un proces amplu si complex, Dumnezeu a relevat omenirii PLANUL SAU DE RASCUMPARARE ! Modul in care partasia cu El poate fi restaurata . ( Romani 5: 12 ) " De aceea , cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit ."
    DAR..." darul fara plata nu vine ca prin acel unul care a pacatuit; caci judecata venita de la unul a adus osanda; dar darul fara plata venit in urma multor greseli a adus o hotarire de iertare. Daca deci prin greseala  unuia singur ,moartea a domnit prin el singur, cu atit mai mult cei ce primesc in toata plinatatea , HARUL SI DARUL NEPRIHANIRII ,vor domni in viata prin acela  Unul Singur, care este ISUS CRISTOS! "( Romani 5: 16 )
" Astfel dar, cum printr-o singura greseala a venit o osinda care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura  hotarire de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarire de neprihanire care da viata. Caci dupa cum prin neascultarea unui singur om cei mai multi au fost facuti pacatosi, tot asa , prin ascultarea  unui singur OM cei mai multi vor fi facuti neprihaniti ." ( Romani 5: 18- 19 )
   Intreaga natura asteapta cu nadejde ca va fi ridicata din robia stricaciunii si va fi reinnoita.La fel si noi asteptam aratarea glorioasa a domnului Isus Cristos. Stim ca atunci cind se va arata El vom fi ca El ! Asa cum ne-a vazut Dumnezeu  Creatorul  nostru inainte de facerea lumii. Plini de slava lui Cristos ,imbracati in Cristos!

        Silvia-Varvara Seman              publicat in revista "Ingerul Salvator " anul 3 , noiembrie 2010

PRIORITĂȚI

      Mă uit în urmă la pașii  lăsați pe potecile vremii. Pentru că este toamnă copacii își scutură frunzele sub pașii mei. Cu timpul drumurile se afundă în troiene adânci și înghețate. Este peste puterile noastre să întoarcem timpul înapoi și chiar dacă ar fi posibil, cine mai vrea să experimenteze din nou lacrimile sărate ale înfrângerilor, ale tristeților și dezamăgirilor? Am trecut odată pe acolo, le-am simțit din plin, să le lăsăm în pace să se odihnească în cimitirul viselor moarte. Sub lespedea rece a marmorei indiferente.
       Se duce timpul. Se duc zilele. Nu știm nici de unde vin, nici unde se întorc. Le simțim doar alunecarea care ne alterează ființa. Fiecare alunecare, fiecare clipă ne răpește din mișcarea sprințară, din sclipirea ochilor, din agerimea minții. Trece timpul pe lângă noi într-o alunecare perpetuă. De ce oare când suntem tineri ne grăbim să ajungem  l-a maturitate crezănd că totul v-a fi ideal? La căsătorie  crezând că vom păși în rai? Să avem un serviciu bun crezând că toate problemele financiare se vor rezolva?  Am trecut prin toate etapele vieții și ajunși aici la maturitate, cine vrea să frâneze roata vieții care ne-a călcat de nenumărate ori smulgându-ne lacrimi amare? Lacrimi care au săpat pe fețele noastre cute adânci de amărăciune și dezamăgire. Cei care au îndrăznit să se pună în fața roții să-i oprească înaintarea s-au trezit făcuți una cu pământul. Viața nu se oprește nici când suntem îndurerați, nici când suntem copleșiți de bucurie. Viața își urmează cursul ei și-i mulțumesc lui Dumnezeu că a dat sens vieții mele , iar nimicurile acestei lumi nu mai au valoare pentru mine și nu-mi  mai controlează timpul ! Nu că nu fac nimicuri. Sunt femeie, sunt mamă, sunt călătoare pe acest pământ, tovarășă de călătorie cu alții care prin harul lui Dumnezeu punem umăr lângă umăr în lupta pentru biruință spirituală. Viața este plină de nimicuri, dar nu mă mai controlează ele pe mine .
    Îmi amintesc de o perioadă de timp când am fost obsedată de curățenia casei și cea mai mică urmă de praf îmi ridica tensiunea dându-mi amețeli și palpitații. Acum când am descoperit că nu se oferă un premiu, că nimeni nu-mi va ridica o statuie, că soțul meu preferă să-mi petrec cât mai mult timp cu el  mai mult decât să mă vadă alergând după fire de praf eluzive, șterg praful mai rar.
     
FAC CE IMI DORESC SA FAC
    
      Sunt cuprinsă de iubirea veșnică! Îndrăgostită de CUVÎNT  decât să-mi pierd timpul demonstrând cât de capabilă sunt să șterg mobila de praf, zilnic, dedic timpul acesta studiului biblic. Mă las  transportată  de imaginație în trecut și stau sub norul care acopere poporul abia ieșit din robia egipteană, ocrotindu-l de arșița zilei. Culeg mană sfântă, hrana celor mari în coșul inimii atât cât este necesară nevoilor zilei. Mă bucur la trecerea Mariei împreună cu însoțitoarele ei bătând din tamburine proslăvind și glorificând pe Dumnezeul cel viu, cântând o cântare de mărire . Stau sub finic alături de Debora și-mi tresaltă inima de bucurie că Dumnezeu a ales o femeie, o proorociță să judece poporul.
Culeg grâul țării și mă bucur de bunăvoința Stăpânului ogorului ca și Rut . Mă întâlnesc cu Domnul la fântână ca femeia samariteancă și-mi potolesc setea după apa vieții veșnice. Primesc viață cu cei pe care Domnul i-a chemat din mormânt ca pe Lazăr spre lauda numelui său. Privesc oștirile Domnului  îngerii slujitori credincioși ducând cereri, rugăciuni turnându-le în candelele celor douăzece și patru de bătrâni și transformânduse în "tămâie" cu miros plăcut înaintea tronului lui Dumnezeu. Aud norul de martori cum mă încurajează prin cuvinte pline de har să mai fac un pas, să nu-mi pierd speranța. Lupta nu este zadarnică au trecut și ei pe aici. Prin credință au căpătat făgăduințele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au primit înapoi pe  morții lor înviați. Au suferit bătăi, batjocuri, lanțuri și închisoare. Ei martorii Mielului de care lumea nu era vrednica, mă așteaptă să-mi sfârșesc și eu alergarea. Nu au primit răsplata și desăvârșirea așteaptă să-mi termin și eu lupta. Căci ce este viața unui credincios dacă nu o luptă? Pe mai multe fronturi. Luptă cu noi înșine căci nu suntem la statura apostolului Pavel să spunem că avem de luptat doar împotriva stăpânirilor, împotriva duhurilor văzduhului, încă luptăm cu firea pe care de multe ori nu am răstignit-o.
       Regret că am fost o risipitoare de bunătate dumnezeiască de har minunat de dragostea cea mai fierbinte. Mă căiesc amar că am îngropat talanții pe care Stăpânul mi i-a dat. Dar nu a sunat trompeta sfârșitului și nu mi s-a cerut socoteală încă. De aceea am să mă străduiesc să răscumpăr timpul, bucurându-mă nu numai de averea nemeritată pe care Tatăl mi-a dat-o. Să mă bucur de prezența Lui , de fața Lui, de vocea Lui! Să ascult susurul blând  mângâindu-mi inima. Să ascult vocea care a dat naștere și viață galaxiilor. Este imperativ să răscumpăr timpul și vremea.
      
       Se duc zilele cu zâmbet
           ironic în colțul buzelor
       Le lăsăm să treacă străine
            fantomice pe lângă noi.
       Când eram copii zilele
            erau lungi, interminabile
       Mai ales în lunile de vară
           când le stăpâneam prin joaca
        Din diminețile rumene
           până lacăderea serii.
       Iubindu-le
         îmbrățișându-le
            dăruindu-ne lor extaziați.

      Maturitatea a adus
          cu ea zile scurte
      Parcă-s ciuntite
          parcă le-a tăiat
          cineva în două.
      Alergăm continu să le umplem cu nimicuri
      pe care le numim activitate.
      Parcă în copilărie eram
          stăpânii zilelor.
      Acum zilele sunt
          stăpânele noastre.
Uneori
      Se rostogolesc într-o
          galopare frentică.
Alteori
      Se scurg într-o
         alunecare chinuitoare
              una după alta.
Mereu
      Lăsându-ne fără suflare
      cu încă ceva de făcut
           încă ceva neterminat.
       Întotdeauna mai avem  mâine de făcut ceva
       Din ziua ce abia mijejte.
      Se duc zilele. Câteodată senine altădată înorate.Câteodată pornește crivățul care suflă transformându-ne în statui de ghiață. Sub crusta gheții nu mai putem lupta suntem copleșiți de descurajare, de neputință. Nu ține mult pentru că răsare soarele dreptății se ridică ca un viteaz topind gheața  și trezindu-ne din nou la viață nouă. Așa cum soarele  mângâie cu razele lui calde, când ne atinge sufletul cu lumina și căldura Sa Domnul Isus ne umplem de fericire și bucurie.Trec zilele și ce bine îmi pare!

silvia-varvara seman