Kind echoes: March 2013

Saturday, March 2, 2013

Luptă și ceartă

Ce fel de persoană ești? Rece, cu capul pe umeri sau temperamentală, gata să iei foc la cea mai mică provocare? Pui pasiune în dragostea ta și în tot ce faci certându-te chiar cu pasiune? Sau ești o persoană pașnică, împăciuitoare care fuge de conflicte și caută pace pe toate căile? Esti o persoană certăreață?
Cearta cere trategie și pregătire, o alimentare de muniție verbală căci este o luptă. Un atac în care oponenții se duelează verbal. Unii oameni datorită caracterului consideră câștigul o victorie și de aceea sunt în atac continuu. Viața le este o luptă verbală continuă care-i stimulează. Alții sunt înviși înainte de prima silabă datorită timidității și pentru că le este respingătoare confruntarea. Nici nu s-a pornit duelul verbal și ei au pus jos armele, predându-se. Preferă să evite conflictul de dragul liniștii și confortului.
Există persoane care trăiesc și înfloresc din conflicte. Relațiile lor cu cei din jur se bazează pe conflict și vor creea situații prin care să intimideze și să controleze. Sunt supărați pe toată lumea și nimeni nu le intră în voie. Relația cu ei este toxică.
"De unde vin luptele și certurile între voi?" ne întreabă Iacov 4:1. Între oameni sunt lupte vizibile și lupte invizibile. Lupte pentru consolidarea locului în viață și în societate. Luptă pentru putere, faimă. Lupte pentru ceva.Un scop, un lucru. Luptele cu cineva apropiat din sfera noastră sunt cele mai intense și dureroase și lasă urme adânci. Sunt lupte cu și pentru. Și sunt luptele pentu relații. Pentru recuperarea lor atunci când sunt în pericol și dorim să le protejăm să le păstrăm intacte, când dorim o regenerare a lor. Luptele acestea nu sunt cu o persoană... "căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domeniilor,împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. (Efeseni6:12)" Luptele acestea sunt pentru o persoană. Lupta acesta chiar dacă ești ezitant să o începi este o luptă pe care nu o dai singur. "Domnul Dumnezeul vostru care merge înaintea voastră, se va lupta El însuși pentru voi (Deuteronom1:30)" iar în Deut3:22 întărește "Nu te teme de ei; căci Domnul Dumnezeul vostru luptă El însuși pentru voi!"
Dumnezeu v-a lupta pentru noi dar trebuie să luptăm și noi. Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei în prima scrisoare pe care i-o adresează 6:12 "Luptă-te lupta cea bună a credinței". De ce este oare nevoie să luptăm și noi cînd știm că Dumnezeu luptă pentru noi? Pentru că lupta antrenează și te învață. Cum poți să declari o victorie dacă nu ai dus o bătălie? Lupta se cîștigă prin două fronturi. Prin rugăciune. Prin cuvîntul lui Dumnezeu. Stînd pe genunchi și declarând cuvântul. Îmbrăca-ți adecvat în armătura Duhului Sfânt. "Îmbrăcați-vă cu toată armătura Lui Dumnezeu ca să puteți ținea piept împotriva uneltirilor diavolului... luați toată armătura lui Dumnezeu ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea, și să rămîneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. Stați gata dar având mijlocul încis cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Luați și coiful mântuirii și sabia lui Dumnezeu (Efeseni6:11,13-17)". Dumnezeu ne-a pus la dispoziție toată armătura pentru a ieși învingători. Pentru a rămâne în picioare.
De unde vin oare luptele pentru ceva și cu cineva? Din firea noastră păcătoasă, natura umană plină de pizmă și gelozie. Cum își ascut unii săgețile și cum stau gata de atac în vederea, în plină vedere a tuturor. Alții pe ascuns și diplomatic își scot doar ghearele și zgârâie. Oh, nu adânc. Nu lovituri mortale care să omoare dintr-odată. Ei fac zgârâieturi la suprafață care sângerează copios care ustură timp îndelungat. Sunt așa ziși războinici care au aversiune pentru arme și conflict. Ei împroșcă cu noroi pătând o reputație. Eliminînd un adversar. Nu realizează că noroiul pe care l-au aruncat și cu care au împroșcat i-a murdărit și pe ei. O luptă fără câștigător. Lupte pornite de cele mai multe ori din cauza mândriei care domnește în inimi. Uităm că "Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har(1Petru5:5)". Să ne smerim inima și să i-o predăm lui Dumnezeu. Să ne cerem iertare pentru lupta purtată împotriva semenului nostru. Să învățăm să luptăm pentru cineva. Un suflet rătăcit să se întoarcă acasă. Mângăiere pentru suflete îndurerate. Îmbrăcați în armătura lui Dumnezeu să purtăm războaie sfinte prin care să-i aducem glorie și onoare. Să împletim rugăciunea cu credința și cuvîntul în călătoria de zi cu zi pe pământ. Iar pe războinicii care luptă pentru sine să-i lăsăm în grija lui Dumnezeu.

silvia-varvara seman

Planuri pentru suflet

Dumnezeu ne-a înzestrat cu capacitatea de a planifica,timpul banii, viața. facem planuri legate de familie, de activitatea noastră. Facem planuri legate de acest pământ. facem planuri de călătorie. Uităm însă să planificăm veșnicia. Uităm să planificăm călătoria spre veșnicie.

Planificăm viața pământească dar nu planificăm viața spirituală.

Facem planuri după gândurile și sentimentele noastre, legate de circumstanțele vieții. Ceea ce plănuim ne definește personalitatea și maturitatea. Cum este inima noastră se reflectă în ceea ce ne propunem, în ceea ce planificăm. Ele vor striga mai tare ca noi, ce fel de oameni suntem. Oameni înțelepți sau oameni nebuni.

„ Și le-a spus pilda aceasta: Țarina unui om bogat rodise mult. Și el se gândea în sine și zicea: Ce voi face? Findcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile. „Iată” a zis el, ce voi face:„îmi voi strica grânareleși voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile și toate bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani, odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te! Dumnezeu i-a zis „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi”? Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu(Luca:16-21)

După cântarul omenesc omul acesta era un om de afaceri de succes. Adunase o recoltă, cate nu-i mai încăpea în hambare. Frământat, decide extinderea afacerilor prin demolarea hambarelor vechi și înlocuirea lor cu altele mai mari, unde să-și depoziteze toate rodurile și bunătățile acumulate.
Omul a făcut planuri pentru viitor. Ce rău este în asta? Planurile par justificate. Muncă multă, după care odihnă și cu un trai bun. Cu toate acestea eticheta pusă de Domnul Isus este ”nebunule”? Rodul de care se bucură este darul lui Dumnezeu. El a făcut să răsară, să crească, să-l lumineze soarele, să-l ude ploaia. Omul acesta primește darul, dar nu mulțumește celui ce i-a dat acest dar. Nu realizează că nu este meritul propriu. Își vorbește, plnifică, se bucură de unul singur. Nu face nici cea mai mică aluzie la Creator. Este prins într-un egocentric nătâng.
”odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te”
Nebunie mai mare nici că se poate!Omul acesta bogat dă dovadă de spirit financiar bun. Vrea să-și extindă afacerea. Ce este nebunie, este că el nu mulțumește. Nu auzim nimic despre mulțumirea înălțată lui Dumnezeu. Nici dorința de a-l include pe Dumnezeu în planurile sale. Problema sa de sănătate mintală nu este determinată de dorința de prosperitate, ci de lipsa nevoii de hrănire spirituală. Independența planificării viitorului față de Creator este esența nebuniei sale.
A avea un gol, a face planuri cu Dumnezeu este o mare înțelepciune.
”Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” (Iacov 4:15)
Numai trăind în voia Domnului, vom avea satisfacerea vieții spirituale.
Omul acesta vorbea sufletului ”Suflete, ai multe bunătăți, strânse pentru mulți ani, odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te.” El face confuzie inadmisibilă între sufletul său și trupul său. Sufletul nu mănâncă, nici nu bea. Acestea sunt pentru timp hrana pentru trup, nu satură foametea sufletului. Nici setea sufletului. Numai hrana spirituală le va potoli.
Omul acesta nu a fost în stare să discearnă dimensiunea sufletului său. Era un materialist.
Ca și el, în zilele noastre mulți și-au făcut din acumularea averii scopul vieții. Ei socotesc că adunarea bogăției materiale le va oferii împlinirea sufletului. Veacul de acum se închină banului, iar altarul nebunilor este comfortul. Mamona te duce mai departe decât ți-ai făcut planul să mergi, te ține mai mult și mai strâns decât ai vrea și te face să plătești mai mult decât poți. Nebunul aleargă să agonisească pentru trup, crezând că o face pentru suflet. El își dorește un trai mai bun și dobândind traiul iși pierd sufletul. Uită că viața pe acestv pământ este efemeră.
”Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viața cumva nu stă în belșugul avuției lui.” (Luca 12:15)

Este normal să te îngrijești de nevoile trupului. ”Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag” ( Efeseni 5:29) dar a uita de suflet este o nebunie. Dacă ne îngrijim de trupul muritor, cu atât mai mult trebuie să ne îngrijim de viitorul care este veșnic.
Omul are nevoie să facă planuri, legate de el și de familie. Poate să strângă pentru zile grele, dar să nu uite de aproapele său. Este una dintre poruncile apostolilor, să nu uităm de săraci. Să nu fim ca acesr om plin de nebunie care era întruparea egoismului. Tot ce a strâns, a strâns pentru sine. Vorbește de roadele lui, țarina, grânarele, bunătățile Lui. Toate pentru el. Milostenia și dărnicia nu fac parte din atributele sale sufletești. El trăiește doar pentru sine ”am multe bunătăți strânse pentru mulți ani.” Avea planuri pentru o viață lungă, plină de bucurii fără lipsuri. Nici măcar nu plutea gândul morții prin mintea lu nebună. Dar viața omului pe pământ este trecătoare. Zi de zi ne apropriem de sfărșitul călătoriei pământești și de căminul nostru veșnic. Toți suntem tributari morții. Drumul nostru spre veșnicie este ireversibil. Nu s-a descoperit elixirul tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de sfârșit. Deșii sunt pentru nebune care încearcă aceasta. ”chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul.” (Luca 12:20)
Nimeni nu știe cât de lungă este viața lui, dar înțelept este omul care și-a făcut planuri pentru suflet. Pentru veșnicia sufletului care conteaza cu adevărat. Înțelept este omul care pune veșnicia sufletului deasupra vremelniciei trupului.

silvia-varvara seman

Cămăruța rugăciunii

De câte ori auzeam pe cineva menționând retragerea în cămăruță pentru rugăciune gândul îmi zbura la cămara de acasă unde pe un perete erau aliniate borcane pline de dulcețuri, compoturi și zacuscă pe alt perete un cuier primea o încărcătură masivă de haine de iarnă iar dedesubt se afla un raft unde ne puneam încălțămintea aliniată ca soldații la defilare. Totul era organizat la milimetru din nevoia de a folosi și cel mai mic spațiu efectiv. Ca să ingenunchezi era imposibil și nu mi se părea locul cel mai bun pentru rugăciune. Mai ales că ușa se deschidea atât de des fiecare punând sau luând ceva din cămară. Și eram numeroși. Nu vedeam cum te poți concentra să faci legătură cu cerul și să uiți de spațiu și timp. Mult timp am luat figurativ versetul din Matei 6 cu versetul 6: "Ci tu, cînd te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti." Eram bucuroasă să mă rog oriunde considerând cămara locul unde se ascund proviziile de iarnă neînțelegând sensul ei imitativ. Într-o zi am auzit mărturisirea unei prietene care m-a obligat să-mi revizuiesc opinia. Spunea ea, că datorită unei probleme era emoțional bolnavă și a căutat un loc unde să se ascundă să plângă și să vorbească cu Dumnezeu. Spunea că s-a retras în cămăruța de rugăciune unde a petrecut două ore vărsându-și inima înaintea Tatălui ceresc. Primul meu gând a fost o mare suspiciune și m-am întrebat Cum poate să se separe, să se deconecteze de spațiu să lase să treacă două ore în dialog cu Dumnezeu? Ca imediat să fiu cuprinsă de gelozie. Dintr-o dată mi-am dorit pacea pe care o vedeam în ea și care mărturisea ea o primise în urma timpului petrecut în cămăruță în rugăciune. Am realizat că mă lipseam singură de binecuvântări neștiute. Am început să caut un loc pe care să-l desemnez și unde să mă ascund pentru rugăciune, pentru citirea cuvântului și meditație. Au fost momente când am stat în genunchi în tăcere, cu lacrimi curgând șuvoaie pe obraji bucurându-mă de prezența Domnului. Încă mă rog oriunde aș fi și în orice timp, la timp și nelatimp, în orice poziție. Dar adevărata intimitate cu Dumnezeu o simt când intru în cămăruța rugăciunii și petrec timp cu El închizănd lumea afară împreună cu toate lucrurile care se înghesuie să-mi atragă atenția.
Tăticul meu, un om al rugăciunii cum rar am întâlnit ridica în jurul lui ziduri invizibili când se ruga. Dacă era pe genunchi exista doar pentru pezența lui Dumnezeu. Închidea lumea înconjurătoare afară. Puteam să trecem prin cameră, peste picioarele lui nu ne auzea, nu ne vedea. Cufundat într-o stare de venerație prins în intimitatea cu Domnul, era transportat înaintea tronului de milă și îndurare de unde nimeni și nimic nu-l tulbura.
Iacov s-a trezit din somn și a realizat "....Domnul este în locul acesta și eu n-am știut. Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor( Genesa 28:16-17b)" . Dumnezeu pentru Iacov a desemnat locul întîlnirii și modul întâlnirii. În somn, cu capul rezemat de o piatră. Alege tu un loc unde să te întâlnești cu Domnul tău unde prezența Sa să fie palpabilă, unde îngerii să se urce și să coboare în jurul tău. Cu trecerea timpului cămăruța de rugăciune va deveni poarta cerului unde te vei refugia când ești îndurerat, unde în intimitate îți vei ascunde fața udă de plâns la pieptul Domnului. V-a fi locul unde vei învăța să-L asculți să-i recunoști șoapta. Vei învăța importanța tăcerii pe genunchi. Unde vei fi încredințat de purtarea Sa de grijă. Locul în care vei lupta spiritual pentru familia ta. Unde lacrimile de recunoștință și mulțumire vor curge libere.
Cămăruța de rugăciune nu trebuie să fie o cămară literară. Poate fi un loc retras, separat un colț în care poți să petreci timp în rugăciune netulburată. Un loc în care cauți fața lui Dumnezeu. El se va apleca peste tine, te va binecuvânta și-ți va șterge lacrima. Pentru mine este locul unde ca un copil mă sui pe genunchi Tatălui și simt brațele iubitoare strângându-mă la piept. Unde pot să-mi revărs toată inima.

silvia-varvara seman

Buchetul amintirilor

In zorii zilei când vei ieși
din cortul Tău
pe plaiurile cerului
să întâlnești un..... om
alege din poienile înflorite
cele mai parfumate
cele mai curate flori.
Adunate în buchetul amintirilor
pune-le în brațele tatălui meu.
Va ști că sunt trimise de mine
va înțelege cât de adânc îmi este
dorul de el.
Când își va ridica ochii plini
spre Tine
și v-a luci în ei
amintirea vieții pe pământ
Strânge-L la piept
în îmbrățișarea uitării.
Dar lacrimile de dor
lasă-le să cadă în ploie de aprilie
la rădăcina florilor copilăriei.

silvia-varvara seman

Rugăciuni de mijlocire

Avem tendința să ridicăm rugăciuni pentru noi. De multe ori persistăm în rugăcini egoiste. Cereri pentru cauzele noastre. Căutăm numai folosul nostru. Dacă mijlocim o facem pentru familia noastră pentru cei dragi și apropiați nouă. De multe ori în rugăciunile noastre pentru cei apropiați dorim ridicarea poverii de pe umerii noștrii. Ar trebui să căutăm și interesul altora în rugăciune. De cele mai multe ori ne rugăm prima dată pentru noi înșine, apoi pentru familia noastră și l-a urmă pentru alții. Ar trebui să căutăm întâi interesul altora în rugăciune, nu nevoile noastre. Practica aceasta ne ajută să vedem problemele noastre în lumina lor adevărată. Ca să creștem spiritual, este important să ajutăm pe alții. Nu se poate să cautăm folosul nostru întâi și întotdeauna.
Apostolul Pavel a fost specific și precis în rugăciunile lui de mijlocire pentru cei din jurul lui. „De aceea și noi, din ziua când au auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească (Coloseni 1:9). "Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere(Filipeni 1-9)".
Cine este plin de cunoștința voii lui Dumnezeu va primi și va recunoaște binecuvântările cu care a fost binecuvântat. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești, în Hristos (Efeseni 1:3)".
Toate binecuvântările de care avem nevoie le-am primit odată cu Domnul Isus. Și pentru că avem binecuvântări din belșug suntem îndemnați să ne rugăm unul pentru altul. Nu rugăciuni generale în care doar menționăm numele lor în trecere ci rugăciuni concise ca pentru noi înșine. Rugăciuni necurmate."De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeuul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui și să împlinească în voi, cu putere, orice dorință de bunătate și orice lucrare izvorâtă din credință, pentru ca numele Domnului Isus Hristos să fie proslăvit în voi și voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru și Domnului Isus Hristos(2Tesaloniceni 1: 11-12)".
Când cei de aproape sunt în necaz sau dacă familiile lor sunt în pericol, dacă sunt loviți de o boală de o încercare, este normal să ne rugăm pentru ei, să mijlocim pentru ei, să fim preocupați unul pentru celălalt. Să ne purtăm povara unul celuilalt. Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru darul rugăciunii. Pentru că în încercarea noastră sau în încercarea celor din jur nu este nimic mai mângăietor decât să știi că cineva ascultă temerile și durerea. Oricât de mare este durerea când cineva ascultă și simte compasiune parcă dintr-o dată durerea este diminuată.Nimeni nu ascultă cu mai mare compasiune ca Domnul Isus. De aceea spune-I lui durerea ta. Roagă-te când ești în mijlocul durerii și când ai scăpat de ea. În mijlocul acestor încercări prin atitudinea ta de rugăciune ai dovedit credincioșia lui Dumnezeu și încrederea ta în purtarea Sa de grijă. Ca și credincioși trebuie să fim plini de Duhul Sfânt. De dragoste, de pace, de bucurie. Să fim plini de compasiune pentru cei care suferă. Să unim vocea noastră cu vocea lor în rugăciune. Când vine încercarea și diavolul apasă să strivească, ce curge din noi să fie dragostea, pacea și bucuria. Cum din măslina pusă la presă iese untdelemn, un ulei scump, așa va ieși din noi o roadă scumpă înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
„ mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl Slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți(Efeseni 1:17-18)".
Pavel s-a rugat ca omul spiritual să-l cunoască pe Dumnezeu și omul din lăuntru să fie luminat. Nu să priceapă cu mintea prin inteligența sau înțelepciunea proprie ci prin Duhul cel Sfânt. Numai când ochii inimii ai duhului sunt luminați de lumina Duhului Sfânt vom progresa spiritual. Progresul se face prin rugăciune stăruitoare. Întâi pentru alții și apoi pentru tine.

silvia-varvara seman

VALEA EȘECULUI

Toți oamenii au trecut prin valea eșecului. Dacă nu crede cineva nu are decât să facă o călătorie până acolo și va găsi urmele pașilor săi. Dacă nu recunoaște și nu acceptă ideea că a greșit este din cauza mândriei.

Cele mai mari și importante figuri biblice au trecut pe acolo. Unul dintre ele este Apostolul Petru. În Luca 23:31 spune „Domnul a zis Simon, satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul”. Va cerut. Nu doar pe Petru dorea să cearnă cel rău ci pe toți ucenicii. Cererea aceasta viguroasă cerută de cel rău a fost ca să-i depărteze de Isus, cum bobul este vânturat și despărțit de pleavă. Petru credea din toată inima în promisiunea ce o făcuse Domnului „Eu îmi voi da viața pentru Tine (Ioan13:3b)”. El nu lua în seamă elementul pe care cel rău îl va folosi și nici circumstanțele propice. Satan cunoștea puterea fricii asupra omului, repercusiunile lepădării.

Apostolul după lepădare a suferit din cauza lipsei de loialitate, din cauza mândriei zdrențuite și bineînțeles a fost urmărit de îndoieli până la reîntâlnirea cu Domnul său care în ciuda lepădări și l-a pus păstor peste turmă.

Scopul cu care satan ne cerne este ca să ne îndoim de credința noastră de locul și lucrarea noastră în trupul lui Cristos. Vrea să ne depărteze să ne izoleze în spatele eșecului, să ne îndoim de scopul existenței noastre. Întotdeauna atacul va fi în locul în care ne credem mai puternici și infailibili. Dacă atacul reușește vom fi cuprinși de dezamăgire, de îndoială și ne vom depărta subtil și treptat de frați, de prieteni și în ultima instanță de Dumnezeu.

Încercarea prin care a trecut Petru, lepădarea sa de Domnul i-a schimbat cursul vieții. În loc să fugă departe de Domnul el s-a întors cu umilință, dezbrăcat de mândrie, a suferit persecuție și în final a murit pentru Cel de care s-a lepădat în fața oamenilor. Căderea sa în mijlocul încercării a fost mijlocul care a scos la suprafață o credință nezdrucinată și o viață întreagă de slujire.

silvia-varvara seman

INTEGRITATE

Cuvântul integritate vine din latinescul integritas=totalitate, întregime, plinătate. Rădăcina cuvântului este inter=care înseamnă neatins, intact, întreg. Integritatea este vitală pentru caracterul creștin autentic . Este ca sănătatea pentru trup.

Un creștin adevărat este integru și nu va fi divizat sau duplicitar și nici ipocrit. El este un întreg fără nimic de ascuns și de aceea lipsit de teamă. Viața lui este o carte deschisă.

"Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta (Matei 6:19)".

Domnul Isus ne arată clar că integritatea implică inima, intelectul și voința. Întreaga ființă interioară. Inima pe care și-a pus-o în mâna Domnului, dăruind iubirea sa celui Preaînalt. Este statornic pe cale și ochii săi sunt ațintiți la Domnul. Asemenea lui Avram care era străin și călător dar și-a fixat ochii credinței la Dumnezeu și la patria cerească.

Credinciosul integru va servi pe un singur stăpân. O va face cu toată voința și din toată inima. Când ne supunem Stăpânului etern, găsim libertatea adevarată și pentru că ne face slobozi, vom fi cu adevărat slobozi. Când încerci să slujești la doi stăpâni, te vei împărți. O persoană împărțită este lipsită de integritate.

O privire fixă dă lumină. Înțelegere. Când vei privi cu un ochi într-o parte și celălalt în partea opusă vei avea două perspective contradictorii, ceea ce va creea diviziune și întuneric în înterior. Persoana fără integritate va crede că întunericul este lumină. "Dumnezeu este lumină, și în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtășie cu El, și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim adevărul (1Ioan 1:5-6)". "Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi ( Ioan 1:8)". Ne mințim pe noi înșine și vedem minciuna ca și adevăr. Minciuna devine un mod de viață și omul mai vede nimic greșit în aceasta. Ipocrizia va deveni duplicitară. "Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos și Cuvântul nu este în noi (1Ioan 1:10)". Ne mințim pe noi înșine îi mințim pe cei din jur, îl mințim pe Dumnezeu. Decăderea morală din noi va schimba lumina în întuneric. Totul începe cu o privire dublă care umple o minte și o voință divizată și o inimă împărțită.

Se cere o transformare radicală "..să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ (Coloseni 3:1-2)". Să ne păstrăm omul interior curat "înaintea lui Dumnezeu (1Ioan1:7-9)".

Când omul trăiește în minciuna față de sine, duplicitate și ipocrizie, minciună față de alții integritatea sa va fi distrusă pas cu pas. Lumina din el devine întuneric. Omul îl face pe Dumnezeu minciunos și rezultatul este căderea. Lumina a devenit întuneric adânc unde nu mai pot discerne ce este curat, de ce este necurat. Ce este drept de ceea ce este greșit. Lumina dintr-un om integru strălucește pentru că în El este lumina lumii. Când această lumină se fregmentează umbre se strecoară înăuntru, lumina devine întuneric ce este greșit devine bun, iar păcatul este acceptabil.

"Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine" (Matei 15:8)." Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? (Ieremia 17:9)".

"Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima. (Ieremia 29:13)".
Integritate sufletească începe cu integritatea ochiului, a minții a inimii. Ațintindu-ne ochii spre Domnul Isus, căutându-L cu toată inima ținându-ne mintea curată și trează vom menține integritatea spirituală și sufletul va propăși.

silvia-varvara seman

PLANURI

Târziu în viață am înțeles că pentru succes în orice domeniu ai nevoie de goluri și planuri minuțioase. Planuri pentru viitorul apropiat și cel îndepărtat. Am trăit cu înțelegerea și învățături adunate de ici de colo că nu este biblic să facem planuri pentru mâine pentru că-i ajunge zilei îngrijorarea ei și ce va fi mâine vom trăi și vom vedea. Studiind Biblia am descoperit Dumnezeu este un chibzuitor al timpului și plănuitor atent la detalii. A avut un plan pentru creerea universului pentru galaxii și pentru căile stelelor. A avut un plan de salvare a omenirii înainte să scrie prima pagină din istoria acesteia. Are un plan pentru fiecare om până acolo că știe numărul de fire de păr de pe capul lui.
Nu a fost un accident că Moise a fost găsit într-un coș de nuiele legănându-se în apele Nilului chiar de fiica Faraonului. Nici că a fost alăptat chiar de mama care i-a dat viață. Nici că a fost crescut în palat și educat în toată știința și toate tradițiile Egiptului. Fiecare etapă a vieții sale a fost plănuită de Dumnezeu. Fiecare pas a fost o lecție pentru examenul cel mare a vieții. Fiecare etapă a fost o pregătire pentru misiunea și destinul vieții sale. Inclusiv cei patruzeci de ani, păscând oile în pustie. Cu toate acestea când i se face de cunoscut planul refuzul este categoric...trimite pe cine vei vrea. În cartea profetului Ieremia în pasaje diferite se vorbește despre planul lui Dumnezeu." Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam, și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te făcusem prooroc al neamurilor ( Ieremia 1: 5)". Citindu-i scrierile vedem căt de tânăr este, cât de melancolică îi este firea și nu suntem surprinși de refuzul inițial: "Ah! Doamne Dumnezeule vezi că eu nu știu să vorbesc, căci sunt un copil (v 6)". Moise refuză pentru că vorbirea nu îi este elocventă. Ieremia pentru că este prea tânăr. Pe parcursul vieții de preot, de profet a fost bătut, respins, ridiculizat și aruncat în temniță. Ieremia a plâns dezintegrarea națiunii sale, dar a profețit renașterea ei. Dumnezeu l-a folosit în momentul cel mai potrivit al istoriei Israelului și scrierile sale ne vorbesc și nouă rămânând actuale după mii de ani.
Înainte ca tu să fi apărut pe fața pământului, Dumnezeu a avut planul întocmit pentru viața ta. Amănunte despre personalitatea ta, despre familia în care te vei naște despre cursul și cotiturile vieții tale. Chiar dacă te îndoiești de acest lucru Dumnezeu veghează asupra ta. " Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde (Ieremia 29:11)".
Dumnezeu are un plan pentru viața ta. Îmbrățișează cuvintele pe care le-a rostit peste Ieremia și acum le rostește peste ființa ta. Dumnezeu este credincios cuvîntului și promisiunilor ce le face. Veghează ca tot planul Său pentru viața noastră să se împlinească. Dă lui Dumnezeu cinstea și onoarea care I se cuvin. Fă-l centru existenței tale și vei avea viață din belșug, vei avea pacea care întrece orice măsură, vei fi plin de bucurie. Planurile Lui pentru tine sunt pentru viitorul apropiat și cel foarte îndepărtat. Gândurile Lui sunt de pace, nădejde și binecuvântare. Planuri care vor pune cuvinte de laudă pe buzele tale. Laude care îi vor aduce glorie. Ca să descoperi planurile pe care le are Dumnezeu pentru tine apleacă-te pe genunchi roagă-te și încrede-te în El, căci are putere nemărginită în cer și pe pământ. Atunci vei gusta din bunătatea Sa și vei înțelege ce poate să facă pentru sufletul care-L cheamă și care se încrede în El. Căci credința nu este decât o încredere nestrămutabilă în lucruri care nu se văd care încă nu au formă. Nu cunoaștem puterea Tatălui și mintea noastră nu poate să cuprindă căt de adâncă este iubirea Sa pentru noi. Pentru noi înlătură circumstanțe schimbă pe cei din jur sau ne schimbă pe noi. Ne-a promis o moștenire dincolo de ce ne imaginăm noi. Bucură-te de planul Său pentru viața ta. Ca pe Moise, ca pe Ieremia Dumnezeu te folosește unde ești cum ești. El știe temperamentul tău. Cunoaște amănuntele vieții tale și temerile tale. El a întocmit planul vieții tale înainte ca tu să te naști. Cheamă-L în sufletul tău și-ți va arăta lucruri mari și minunate. Poate nu ai fost chemat să scoți un popor afară din robie ca Moise, dar poți scoate un suflet din inchisoarea păcatului. Poate ai fost chemat să conduci familia ta afară din robia întunericului. Poate nu ai fost destinat să avertizezi o națiune să se întoarcă de la păcatele ei, dar ai fost chemat să avertizezi pe cei de lângă tine de pericolele păcatului, să plângi pentru ei, să ceri viața lor veșnică din mâna Domnului, să aduci speranța viitorului în viețile lor. Să schimbi un destin.

silvia-varvara seman

SINGURĂTATE

Nu este bine ca omul să fie singur a proclamat Domnul Dumnezeu în Genesa 2:18a și proclamația a rămas validă până în zilele noastre. Singurătatea este o problemă acută a societății moderne. Când Dumnezeu L-a creat pe Adam a vrut ca El însuși să-i umple inima. Nu a fost însă destul pentru Adam. Dumnezeu care a modelat în inima omului locul unde se ascunde singurătatea a hotărât să-i facă un companion, un egal la același nivel. Nivelul fizic și cel intelectual. Nivelul emoțional și cel spiritual. Însă chiar și când ai un partener de viață, un prieten, cineva în care ai încredere deplină cineva care te cunoaște și care te înconjoară cu grijă plină de înțelegere și iubire poți experimenta singurătatea. Omul are nevoie de prietenia cu semenii săi dar și de prietenia cu Dumnezeu. Relație bazată pe sentimente sincere, de iubire de încredere. Dacă una dintre prietenii lipsește omul simte un gol în el. Când cineva îl exclude pe Dumnezeu din viața sa va avea o inimă singuratică. Va fi un pelegrin într-o căutare continuă. Nu de puține ori îl va căuta pe Dumnezeu și prezența Lui în împliniri financiare,materiale sau sentimentale.Va descoperi că toate împlinirile lumii acesteia nu astâmpără golul din el care rămâne neumplut. Singur Dumnezeu umple locul din inima omului pe care L-a pregătit de la creierea lui.
Dumnezeu a pus în om nevoia de a fi cu cineva pe lângă celelalte nevoi. I-a promis lui Iacov că-l va însoți în toată călătoria lui. "Domnul i s-a arătat chiar în noaptea aceea și i-a zis: "Eu sînt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme căci Eu sînt cu tine"( Genesa 26:24) întărindu-și din nou promisiunea: "Iată, Eu sînt cu tine"(Genesa 28:15a).
Moise care încă înainte de a se naște a fost ales de Dumnezeu pentru un scop precis și detaliat acela de a scoate poporul din robia egipteană pus în fața scopului vieții este copleșit și se împotrivește: "Cine sînt eu ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copii lui Israel? Nici când Dumnezeu îi promite: "Eu voi fi negreșit cu tine" (Exod 3:11-12) Moise nu renunță la împotrivire și continuă să ridice motive după motive. Dumnezeu în răbdarea Sa le înlătură una câte una promițându-i prezența și ajutorul. "Moise a zis: "Ah! Doamne trimite pe cine vrei vrea să trimiți" (Exod 413) lucru ce l-a mâniat pe Dumnezeu care i-a dat pe fratele său mai mare Aron ca ajutor.
Treptat prezența lui Dumnezeu a devenit necesară pentru Moise până acolo că "Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui" ( Exod33:11). Față în față, prezență în prezență. Urmărind influxiunile vocii, simțind sentimentele pe care le trăiesc. Poporul pe care-l conduce păcătuiește și Dumnezeu se aprinde de mânie împotriva lor: "Suie-te în țara aceasta unde curge lapte și miere. Dar Eu nu mă voi sui în mijlocul tău ca să nu te prăpădesc pe drum, căci ești un popor încăpățânat(Exod33:3)".
Nu zâmbești!? Pe mine mă bucură insistența lui Moise și cred că și Dumnezeu zâmbea auzind pledoria lui. Omul care a spus trimite pe cine vrei să trimiți nu vrea să se miște din loc fără prezența lui Dumnezeu. Chiar dacă are promisiunea lui Dumnezeu de călăuzire și ocrotire "...voi trimite înaintea ta un înger(Exod33:2a)", de victorie împotriva locuitorilor și popoarelor, chiar dacă are promisiunea prosperității materiale în țara unde curge lapte și miere, Moise dorește prezența lui Dumnezeu nu doar pentru el personal dar și pentru poporul ales. "Moise i-a zis: "Dacă nu mergi Tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. Cum se v-a ști că am căpătat trecere înintea Ta, eu și poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi și când prin aceasta vom fi deosebiți, eu și poporul Tău de toate popoarele de pe fața pământului? Domnul a zis lui Moise: "Voi face ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea mea și te cunosc pe nume(Exod3315-17)".
Prezența lui Dumnezeu te face îndrăzneț, ești gata să-L apuci de poala mantiei și să ceri binecuvântarea Sa. Nimic nu-L bucură pe Dumnezeu ca această dorință. Promisiunea de a fi prezent în viața celor ce ascultă de cuvântul său cuntinuă cu Iosua: "Astăzi, voi începe să te înalț înaintea întregului Israel, ca să știe că voi fi cu tine, cum am fost cu Moise( Iosua3:7)" și se revarsă peste noi. "Iată fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu și-i vor pune numele Emanuel, care tălmăcit înseamnă"Dumnezeu este cu noi"(Matei 28:20b). Promisiunea se solidifică când Domnul Isus întărește "Eu sînt cu voi în toate zilele, până la sfâșitul veacului (Matei 28:20b)". Prezența devine permanentă implicând prezență imediată, constantă și continuă. El este cu noi cunoscându-ne mai bine decât ne cunoaștem noi înșine și în ciuda grșelilor noastre ne acoperă și ne îmbrățișează cu iubirea Sa. Ne poartă de grijă cum nimeni nu ne-a purtat de grijă. Cine Îl are cu el ca Mântuitor, ca tovarăș zi cu zi nu se va simți singur niciodată. O caracteristică a vremii noastre este individualismul. Din păcate este în creștere și printre creștini. Din cauza aceasta singurătatea vine ca o deznădejde profundă peste suflete. Fiecare se gândește doar la propria persoană. Nu mai are nimeni timp pentru nevoile celui de lângă el. Suntem preocupați de căutarea soluției la problemele personale. Ignorăm sau nici măcar nu observăm frământările celor din jurul nostru..

„ Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău! Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei este: Să-L iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

Este important comportamentul față de aproapele nostru. Să ne facem timp pentru ei. Să-i ascultăm. Un cuvânt spus la vremea potrivită este: "Ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint (Prov 25:11)".

Orice om care nu se pocăiește și nu se întoarce la Isus este sortit pierzări veșnice. Copiii lui Dumnezeu sunt chemați să îi avertizeze pe toți cei care se află pe un drum greșit. „Când îi voi zice celui rău: vei muri negreșit”, dacă nu-l vei înștința și nu-i vei spune să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta. Dar dacă îl vei înștința pe cel rău și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea lui cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul (Ezechiel 3:18)".Din cauza vieții păcătoase oamenii trăiesc în întuneric și singurătate. Când ochii spirituali se deschid întunericul dispare și singurătatea te va părăsi. Cum să te simți singur când Prietenul cel mai bun este prezent și poți să-ți împărtășești cu El sentimentele cele mai intime? Când Dumnezeu este prezență adevărată în viață vei experimenta o trăire minunată. Este plăcut să fii singur când ești singur cu Domnul tău. Compania prietenilor, a persoanelor iubite pălește pe lângă compania Domnului. Conștient de prezența divină inima se va umple de pace și de bucurie greu de descris. Ai constatat că ești singur și sufletul îți tânjește după cineva care să te iubească care să te înțeleagă? Deschide larg ușa inimii și invită pe Dumnezeu înăuntru și nu vei mai fi singur niciodată.

silvia-varvara seman

ÎMPOTRIVIRE CONTINUĂ

” Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De aceea luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea.” (Efeseni 6:11-13a).
Dacă nu ai știut cititorule ești într-o lume aflată în război. Război între lumină și întuneric. Satan este adversarul nostru. Este dușman declarat. Ne acuză mereu și ne atacă mereu. Este prințul acestei lumi, căpetenia îngerilor răi, a duhurilor iadului. Este un leu care răcnește. Ia chip de înger de lumină ca să amăgească. Este opusul lui Dumnezeu care este lumina, bunătatea, dragostea. Satan este răul personificat, potrivnicul și imitatorul lui Dumnezeu.
„Fiți treji și vegheați! Pentru că protrivnicul vostru diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită” (1Petru5-8).
„ Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi”(Iacov.4:7b). A te împotrivi este un verb activ. Ilustrează opunerea activă. O împotrivire fățișă, evidentă. Să stai ferm, neclintit împotriva cuiva. Pentru a rezista activ este necesară echiparea adecvată cu sabia Duhului Cuvântul lui Dumnezeu. Când Domnul Isus a fost ispitit a mânuit sabia prin citarea scripturii iar când cel rău a venit cu o ispită răspunsul Său a fost, este scris iar satan l-a părăsit.
Mulți oameni nu realizează realitatea existenței lui satan. Nu sunt conștienți de puterea lui de manipulare de viclenia, înșelătoria și minciuna pe care le folosește să facă ca ceea ce este teribil de rău, să pară acceptabil. Chiar bun. Este dumnezeul acestui veac, al acestei lumi și a fost prezent de la începuturile ei.. Începând cu prima pereche pentru că este un seducător și tatăl minciunii, a mințit, a sedus prin aceasta condamnând întreaga omenire la moarte spirituală și fizică. Prin lucruri mici, prin lucruri mari, a căutat să înșele pe oameni. El îi înșeală, iar ei realizând sau nu îl ascultă.
„ Dar satana a intrat în Iuda , zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprăzece"(Luca 22:3).
„Petru i-a zis: Anania, pentru ce ți-a umplut satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei?” (Faptele Apostolilor 5:3). În 1 Cronici 21:1 satan îl provoacă pe David să nu asculte de Dumnezeu iar în carte lui Iov, satan se înfățișează înaintea tronului lui Dumnezeu și-l acuză pe Iov.
Satan este real. Este prințul întunericului și are milioane de demoni în subordinea lui. El lucrează prin oameni. Prin droguri și alcool, prin mintea coruptă. Prin trupul celor care se predau lui. El imită lucrarea Duhului Sfânt. Vedem lucrarea celui rău în păcătoșii posedați de el. Se folosește de oameni subjugați ca să atace pe cei credincioși lui Dumnezeu. Se preface în înger de lumină. Se preface prietenul nostru până ne prinde în lațul lui. Are o minte malefică. Satan este puternic, dar Dumnezeu este mai puternic decât el. Hristos, Domnul l-a biruit pe cel rău la Golgota.
„ Voi copilașilor, sunteți din Dumnezeu și l-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât ce este în lume.” (1Ioan 4:4).
Cel rău urăște sângele ce ne-a răscumpărat din ghiara sa. Urăște sângele și Numele Domnului Isus. Dacă nu ai chemat niciodată sângele lui peste tine, cheamă-L și recunoaște că ești un păcătos în nevoie de mântuire. Dacă ești copilul lui Dumnezeu născut prin Domnul Cristos când vine cel rău cu ispitirea amintește-i că aparții lui Dumnezeu, că Domnul Isus te-a spălat în sângele său și ți-a făcut viața curată. Mergi în tăria Domnului, care te va ocroti. „Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi.” (Iacov4:7)
Când Domnul Isus a stat pe cruce între cer și pământ, a semnat sentința de moarte a celui rău. Asemenea celor condamnați la moarte satan este încă în libertate dar numai pentru o vreme. Va sosi vremea când îngerul Domnului îl va lega și-l va arunca în iazul de foc și pucioasă ca să fie pedepsit veșnic.
„ Acum a venit mântuirea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului și prin Cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte.”(Apoc 12:10-11).

silvia-varvara seman

ECOURI METAMORFOZĂ

Un grup de oameni de știință au studiat peste o sută de omizi care se zbăteau să se elibereze din crisalidă. Pe unele din omizi au decis să nu le lase să se zbată și le-au ajutat tăind crisalida și eliberându-le. Au așteptat ca ele să-și întindă aripile și să zboare. Nici una dintre ele nu s-a ridicat ci doar s-au târât. Nici una dintre cele ajutate nu au putut să zboare. Nici una. Cercetătorii au înțeles că zbaterea de-a se elibera din crisalidă dă putere aripilor să zboare. Lupta și zbaterea să se elibereze face zborul posibil. Fără ele rămân omizi târâtoare chiar dacă sunt fluturi.
Imediat m-am gândit câtă asemănare este între zbaterea noastră și zbaterea fluturilor. Diferite stagii de transformare, diferite persoane, diferite vieți. Un proces de metamorfozare perpetuă. Avem perioade începătoare în care ne târâm fără să fim productivi îngrădi-ți de circumstanțe. Altă dată cuprinși de sentimente euforice ne ridicăm și ne bucurăm de nectarul dulce al vieții.
( Romani 8:28-29)" ...știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. Căci pe aceea, pe care i-a chemat mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulți frați." Toată zbaterea din viața noastră, întrega metamorfoză are ca scop final asemănarea cu chipul lui Cristos. Suntem transformați datorită zbaterii, datorită luptei ca să devenim asemeni Lui. Dacă pașii noștrii mai calcă pe cărarea vieții, nu este ca să ne realizăm profesional, să ne vedem visele împlinite, nici să ne vedem copii crescuți fiecare la casele lor. Nici să devenim bunici. Călcăm pe cărările pământului ca să ajungem la plinătatea asemănării chipului cristic. Doar zbaterea și lupta vor da putere și adâncime credinței noastre. Numai adâncindu-ne în credință, devenind total dependenți de puterea Sa vom deveni maturi și plini de frumusețe.
Tânăr sau bătrân toți trbuie să ne transformăm. Din omidă în nimfă și apoi în fluture. Toți trebuie să ne transformăm. Indiferent de vârstă. Dumnezeu are standarde de viață sfântă. Dorește ca noi să le respectăm să luăm decizii drepte și poziție împotriva nedreptății, a lipsei de sfințenie și curăție, de ridicare a stindardului sfânt. Fiecare pas ne v-a întări fiecare durere și luptă ne v-a transforma. Metamorfozați vom sta înaintea cerului și vom arăta ca El. Domnul și Mântuitorul nostru. Prin toate încercările prin zbaterile și luptele să nu uităm scopul final. Să fim transformați luând chipul Fiului. Repetă-ți aceste cuvinte. Tot timpul. Ca să nu cazi sub descurajare și să-ți pierzi nădejdea. Ca să-ti amintești că orice va trece peste tine lucrează spre binele tău. Să știi acest lucru cu toată ființa ta. Să știi că ai fost creată și chemată după un plan divin. Să știi. Chiar dacă nu simți acest lucru întotdeauna. Păstrează acest adevăr ca pe un dar neprețuit. Să știi. Nu să speri nici să visezi nici să umbli bâjbâind. Să fii deplin convinsă. Ca apostolul Pavel să poți mărturisi(2 Timotei 1:12)" Din pricina aceasta sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e rușine căci știu în cine am crezut. Și sînt ÎNCREDINȚAT că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea". Când a făcut această declarație nu era în cele mai optime condiții de viață. Dimpotrivă, era singur. În închisoare. Părăsit. Trupul îi era plin de vânătăi datorită bătăilor. Mușchii protestau la cea mai mică mișcare. În aceste circumstanțe alege să spună. ȘTIU. Știu în cine mă încred. Știu ce poate să facă.Și pentru că știu nimeni și nimic nu va schimba gândul și credința mea.
Calcă pe urmele lui Pavel care mărturisește că el calcă pe urmele lui Hristos. Fiecare zbatere te transformă. Fiecare transformare te va apropia de chipul lui Hristos. Dacă nu te vei zbate nu vei avea putere în aripi ca să zbori.

silvia-varvara seman.

APROFUNDIND RUGĂCIUNEA

Am descoperit că rugăciunea stăruitoare persistentă lipsea din viața mea și am simțit o durere nespusă. Mă rugam zilnic dar la un nivel timid și de cerere constantă. Cu fiecare rugăciune descopeream că nu eram ce am crezut că sunt. Creștina perfectă care-L caută pe Dumnezeu din dragoste sinceră. Am descoperit că port măști sub care mă ascundeam. O mască a cerșetoriei sub care ceream necontenit de la Domnul și sub care așteptam intervenția și răspunsul parcă aș fi avut dreptul la ele.

O mască a indiferenței, pe care o puneam când simțeam cuvântul evangheliei prea aspru că mă dojenea și mustra să mă întorc de la calea mea egoistă și să-mi schimb atitudinea.

O mască a judecării când consideram păcatul mic a celor de lângă mine știind bine că eram vinovată de păcate mai mari.

O mască a disperării când am părăsit legătura frățească îndepătându-mă de biserică.

O mască a aroganței când am întors spatele fiului risipitor, imputându-I lui Dumnezeu iubirea nemărginită pentru cei nevrednici. Purtându-mă ca un sclav fără să gust din libertatea, bogăția și căldura din casa Tatălui.

Timp îndelungat am plâns și am implorat iertare pentru atitudinea mea greșită. Pentru ce trebuia să fiu și nu eram. Cu timpul Domnul m-a învățat să mă bucur în rugăciune să-L ador pe Cel Preaînalt care iubește pe tot păcătosul cu adâncimea iubirii Sale. El a luminat peștera întunecată a sufletului arătându-mi comorile pe care le-a pus în fiecare suflet de om. El este cel care mi-a dat putere să mă transform umplând pas cu pas vidul din mine prin rugăciune. Am învățat să-i doresc prezența să tânjesc după ea.

Vreau să pot spune și eu că umblu pe acest pământ zi de zi în prezența Domnului ca titanii rugăciunii care nu doar că se rugau neîncetat, ci au devenit rugăciune inspirând prezența lui Dumnezeu și expirând Dumnezeu. Ce intra în ei era viață ce scoteau pe gură era viață binecuvântând prin prezența lor viețile semenilor.

Rugăciunea i-a transformat după chipul lui Dumnezeu. Au trăit cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu rugăciunea, transportându-se în prezența Lui. Copleșiți de prezența divină, atinși de mâna Sa au căzut cu fața la pământ la vederea gloriei Celui etern. Rugăciunile lui Moise sunt convorbiri cu Dumnezeu în care fluxul curgea în ambele direcții cu întrebări și răspunsuri. A întrebat Moise și Dumnezeu a răspuns. A cerut lucruri mari și Dumnezeu a împlinit cererea lui. Ca să ajung la nivelul acela se cere rugăciune stăruitoare și să căutăm fața lui zilnic. Cer și eu ca Moise să văd fața Domnului, bunătatea Sa. Când Moise a fost chemat de Dumnezeu sus pe munte, s-a produs o transformare și o tansfigurare. Numai așa putea să fie dus planul lui Dumnezeu la împlinire.

silvia-varvara seman

ZĂBAVĂ

Ne rugăm. Cerem cu încredere. Cerem cu rugăciuni stăruitoare. Așteptăm rezolvări si răspunsuri care de multe ori întârzie. Care nu vin. Începem să ne clătinăm în credința noastră. Vin îndoielile. Ne întrebăm: Sunt eu? Am făcut ceva nepotrivit? Nu am cerut cu destulă credință? Am făcut ceva nepotrivit? Nu este cererea după voia Tatălui?

Avem nevoie de vreme îndelungată până realizăm ca tăcerea nu este dezaprobare. Zăbava nu înseamnă părăsire. Dumnezeu păstrează binecuvântările și răspunsurile pentru momentul perfect. Noi ca niște copii imaturi vrem rezolvarea instantă. Dorim să culegem poamele necoapte ale binecuvântărilor din pomul vieții. Nu realizăm că procesul este lung. Pomul întâi înflorește. Florile leagă rod. Rodul trebuie să se maturizeze sub ploaie sub vânt sub arșița dogoritoare a soarelui. Așteptarea va fi răsplătită de fructul parfumat de dulceață și vitaminele atât de necesare creșterii. "Domnul așteaptă să se milostivească de noi. Se va scula să ne dea îndurare căci Domnul este un Dumnezeu drept. Ferice dacă vom nădăjdui în El cu toții" (Isaia 30:18).

Dumnezeu este în control. Supraveghează fiecare situație. Nimic nu se întâmplă fără permisiunea Sa. Se folosește de vitregia sorții ca să ne crească, să ne maturizeze. Ne perfecționează adicând la maturitate rodul vieții noastre. Să nu ne îndoim nici o clipă, niciodată de purtarea Sa de grija care izvorăște din iubirea Sa. El răsplătește credința și încrederea noastră din abundență recompensând timpul de zăbavă și tăcere.

silvia-varvara seman

NIVELELE RUGĂCIUNII

Un om este la fel de puternic ca și viața sa de rugăciune. El nu reprezintă mai mult decât ceea ce este înaintea lui Dumnezeu
îngenuncheat. În ziua când inimile oamenilor vor fi descoperite, vor fi mulți oameni mari care vor apărea minusculi și mulți dintre oamenii pe care i-am considerat mici, vor fi dovediți a fi giganți spirituali, spunea autorul creștin A.Murray.

Calitatea vieții și experienței spirituale, este direct corelată cu viața de rugăciune. Ființele umane au în ele natură păcătoasă,

răspunzând mai ușor lucrurilor care încearcă să tragă sufletul înapoi în întuneric. Rugăciunea este modalitatea prin care spunem „nu” firii pământești, prin care o răstignim. Prin rugăciune consecventă, dedicăm zilnic ființa noastră lui Dumnezeu, ne îndepărtăm de firea pământească și devenim oameni spirituali care umblă după voia Lui. Pe măsură ce rugăciunea devine parte din viața noastră de zi cu zi, devenind o necesitate, dorințele din inimile noastre se transformă în dorințele lui Dumnezeu pentru noi. Rugăciunea este calea prin care declarăm voia și împărăția lui Dumnezeu pe pământ așa cum este ea în ceruri. Devine o comunicare între noi și Dumnezeu, care prin intensitatea ei va determina intimitatea noastră cu El. "Voi Mă veți chema, și veți pleca, Mă veți ruga și vă voi asculta. Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima ( Ieremia 29:12-13)." Numai căutându-l pe Dumnezeu zilnic în rugăciune cu toată inima, vom avea o viață spirituală adevărată. Dumnezeu dorește ca noi să-L căutăm și să-i cerem ajutorul și sfatul în circumstanțele vieților noastre. Ne-a promis că ne va asculta și va răspunde rugăciunilor noastre. Ucenicii care erau învățați cu rugăciune, au cerut Domnului Isus să-i învețe cum să se roage recunoscând puterea Sa stăruitoare în rugăciune. El le-a dat rugăciunea Tatăl nostru:

***

Tatăl nostru care ești în ceruri - ne face părtași ai aceleași familii

( Părtășie)

Sfințească-se Numele Tău - ne cheamă la laudă.

(Laudă)

vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. - ne învață să cerem, să mijlocim.

(Mijlocire)

și ne iartă nouă greșelile noastre - ne îndeamnă la pocăință

(Pocăință)

și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău - căutarea libertății (Eliberare)

căci a Ta este împărăția și puterea și slava -recunoașterea suveranității lui Dumnezeu.

(Adorare și Mulțumire).

***

Părtășia, lauda, mijlocirea, pocăința, eliberarea, adorarea și mulțumirea sunt feluri de rugăciuni și cereri asupra cărora trebuie să veghem în toată stăruința prin Duhul Sfânt. (Efeseni 6:8)

Domnul Isus a dat această rugăciune ca model pe care ucenicii puteau să-l urmeze în rugăciunile individuale cât și în cele comune. Prin exemplu propriu și prin desele îndemnuri le-a arătat importanța stăruirii în rugăciune. " De aceea și Eu vă spun: "Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate i se deschide "(Luca11:9-10). Pas cu pas în creștere spirituală. Cerând. Căutând. Bătând. Cu fiecare pas, adâncindu-ne în rugăciune tot mai pronunțată. La începuturile deprinderii cu rugăciune, lucrul cel mai ușor era să cerem - având dureri, dorințe și probleme cărora le doream rezolvarea - cererile pornind din mintea noastră fără să implice duhul nostru și sufletul nostru. Era modul în care îi vorbeam lui Dumnezeu. Să vii înaintea tronului de milă și îndurarea este important pentru creșterea și lărgirea credinței și arătarea dependenței de El. "Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri"(Filipeni 4:6). "Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi(Matei 21:22)".
Când vii înaintea lui Dumnezeu cerând intervenția Sa, în circumstanțele tale ești într-un monolog și ca să te oprești aici te lipsești de experiența părtășiei și prezenței Sale. Stând pe genunchi și repetându-ți cererile, nu-ți va aduce creștere spirituală. Fără să treci de la monolog la dialogul cu Dumnezeu este detrimental vieții și creșterii spirituale. "Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?( Psalm42:1-2)." Când ai repetat cererile tale înaintea lui Dumnezeu, oprește-te și lasă-ți inima să tânjească după prezența Lui. Aprofunzește-ți rugăciunea. Exprimă-ți dorul în cuvinte, dorința de a avea mai mult din El. Treptat vei simți trezindu-se în tine foamea spirituală nevoia de a-L simți aproape de a experimenta realitatea prezenței Sale. Vei simți cum preocuparea pentru problemele tale trece încet pe plan secundar. Îl vei dori pe El și prezența Sa vie. Nu te vei ruga doar cu mintea sufletul se va descătușa și se va ridica spre ceruri, iar Duhul Sfânt va revarsa inima ta și va exprima sentimentele tale. "Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră; căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite (Romani 8:26)". Căutarea în rugăciune este istovitoare lupta pe genunchi este zdrobitoare. "Dumnezeule,Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă. Așa te privesc eu în locașul cel sfânt, ca să-ți văd puterea și slava( Psalm 63:1-2)". Sufletul însetat după prezența lui Dumnezeu nu va mai repeta cererile sale mereu și mereu. Nu va căuta binecuvântările ci pe Binefăcătorul. Nu va cere eliberarea căci este în prezența Izbăvitorului. Nu va mai umbla după încelepciunea lumii acesteia căci are Înțelepciunea lui Dumnezeu. Nu va mai umbla după vindecare căci îl are pe Vindecătorul. "Căci cel ce mă găsește, găsește viața și capătă bunăvoința lui Dumnezeu. (Proverbe 8:35)"
Caută-L și-L vei găsi! Caută-L pe Dumnezeu și împărăția Sa și toate celelalte lucruri ți se vor da pe deasupra. În adorația ta proșterne-te în fața lui pînă la pulberea țărânii și vei simți inima Tatălui. Vei iubi cum El iubește. Te va durea ce la durut pe El. Vei privi diferit pe cei de lângă tine. Vei simți pentru oameni ce Domnul Isus simte și nu vei mai rămâne indiferent la durerea semenilor tăi. Gândurile vor fi impermentate de gândurile lui Dumnezeu inima va simți ce dorește El de la noi iar buzele noastre vor mărturisi bunătatea Sa. Ochii vor lăcrima pentru cel întristează pe El, iar duhul va geme cu Duhul Sfânt. Nu vei mai veni în prezența Sa și să rămâi indiferent la suferințele și nevoile celor din jurul tău. Ai urcat o treaptă pe scara rugăciunii.
Când ceri în rugăciune, îi vorbești lui Dumnezeu cu mintea. Când însă strigi după prezența Sa, împins de sete după El, se deschide un dialog. Strigi și miraculos Dumnezeu răspunde. Mișcat de Duhul, bați la poarta cerului mijlocind pentru alții, iar Dumnezeu deschide. Se va apropia descoperindu-și puterea și tainele Sale.
Oricât de benefic este să-ți descarci inima, să pui la picioarele Sale problemele tale, oricât de spiritual este să mijlocești pentru alții, nimic nu egalează părtășia intimă. Când se coboară harul Său , pacea Sa în tine, uiți de timp. Când prezența Sa te cuprinde uiți ca Moise să mănânci și să bei patruzeci de zile. Mâncând din pâinea vieții și bînd apa vie, te vei coborî îmbrăcat în gloria lui Dumnezeu. Moise a devenit alt om după ce a stat în prezența lui Dumnezeu. Fața îi radia strălucitoare. Când te întâlnești cu Dumnezeu se produce o transformare te golești de tine și te umpli de El. Nimeni nu poate să-ți explice întâlnirea față în față cu Dumnezeu. Tot ce dorești îți este furnizat din abundență. Golul din inimă este umplut. Omul a fost creat să aibe părtășie cu Creatorul său. Să locuiască în prezența lui Dumnezeu. Fiecare pas făcut departe de El te va umple de frică și disperare. Numai lângă El, vei cunoaște pacea deplină. Este totdeauna lângă tine. Apleacă-te pe genunchi și vei simți mângăierea mâinii Sale.

silvia-varvara seman

Lumina Lumii!

Zilele se scurtează. Nopțile devin mai lungi. Este vremea înserărilor ambigue când lumina și întunericul se privesc față în față învinețite. Până spre amiază ceața sărută pământul. Vântul aleargă printre crengile goale de frunze. Temperatura a coborât iar în nări se simte zăpada căzută la munte. Se simte în văzduh o agitație. O nerăbdare. Oamenii fac liste interminabile de lucruri dorite și nedorite pentru cei dragi. Se apropie sărbătoarea nașterii Domnului. Evenimentul despre care proorocul Isaia a vorbit secole înainte ca să aibe loc. (Isaia 9:2-6)"Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumina; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare a lumină. ”Căci un Copil ni s-a născut , un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor și izbăvitorul." Este salvatorul eliberatorul și împăratul nostru.

Ca Împărat vreau să fim ai Lui. El dorește inima noastră întreagă. Toată afecțiunea, dragostea noastră dintâi și ascultarea necondiționată în tot ce ne privește o credință și o încredere totală, o credincioșie deplină. El vrea timpul nostru, caută o râvnă adevărată și așteaptă o dedicare absolută. Dumnezeu dorește de la noi un angajament dezinteresat, caută perseverență totală.

”...pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2:7)

Cuvintele acestea descriu situația dureroasă în care s-a născut Domnul Isus. Chiar în circumstanțele nașterii, Dumnezeu ne transmite că dorește să intre în intimitatea inimii noastre acolo unde nu este loc. Cum arată inima noastră? Ar putea Dumnezeu să intre cu adevărat în ea? Poate să locuiască acolo, să fie stăpân sau noi am limitat un spațiu mic pentru El rezervând restul spațiului propriilor noatre nevoi? Dar timpul nostru? Acordăm mai mult timp pasiunilor, famiilor, prietenilor și intereselor personale? Mai este Domnul Isus o prioritate sau l-am îndepărtat din viața noastră?

Ne mai facem timp pentru întâlnirea reală cu Domnul nostru sau nu mai avem momente de liniște, de meditare, de legătura cu cerul? Nu mai avem loc pentru Isus. Nu mai avem timp pentru Domnul.

Dacă în urma cercetării vieții tale ai devenit conștient de faptul că L-ai privat pe Salvatorul și Împăratul tău de dreptul Său și de prioritate că de fapt nu îi aparții trup și suflet trebuie să aibe loc o întoarcere o trezire spirituală. Vrei să-L slujești cu toată inima și viața ta? Când Dumnezeu provoacă un suflet la trezire evenimentele se desfășoară în următoarea ordine. Dărâmare. Trebuie dărâmat tot ce a răpit Regelui dreptul de domnie. Apoi zidirea. Înainte de fiecare înnoire interioară trebuie să aibe loc dărâmarea și curățirea și apoi zidirea din nou. Înnoirea spirituală. Aceasta poate avea loc când în mod personal veri dărâma tot ce este rău în viața ta. Fie ca aceste zile să se creeze în inima ta un loc pentru Domnul Isus. El dorește să umple orice inimă care-l caută cu slava Sa prin harul Lui prin lumina Sa astfel ca toate colțurile întunecate ale inimii să fie luminate.

”Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8:12)

Lumina este cu atât mai apreciată atunci când întunericul este mai dens. Ce am fi fără lumina soarelui care slab în timpul iernii, ne aduce aminte de puterea și căldura sa din timpul verii? Fără lumină din case care împrăștie întunericul ? Fără lumină ne-am rătăcii.

Fără nașterea Domnului Isus fără lumina divină întrupată, aici, pe pământa ar fi o noapte continuă. Ceața deznădăjduitoare ne-ar îmbrăca cu hainele ei reci. Întunericul groazei ar acoperi pământul și ființa umană ar fi un stâlp de cremene în frigul abandonării.

Din fericire Domnul Isus a venit pe pământ. S-a întrupat Dumnezeu în om muritor iar întunericul a fost învins. Ceața groazei s-a împrăștiat de căldura iubirii iar frigul a fost alungat. Avem o nădejde în dragostea lui Dumnezeu. El ne-a trimis ce-a avut cerul mai bun. Pe Fiul Său. În zilele acestea cenușii când lumea este preocupată de magazine și de liste de cumpărături noi purtăm ca o lumină nașterea Domnului în noi.

”Nu vă temeți căci vă aduc o veste bună, care va fi mare bucurie pentru tot norodul, astăzi în cetatea Lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul (Luca 2:10-11)".

silvia-varvara seman

ÎNGRIJORARE

Eram mică când am citit povestirile lui Ion Creangă. Am înțeles perfect frica celor două femei cu drobul de sare și povestea nu m-a amuzat, frica sub diferite forme fiind o constantă în mine. Cred că am supt îngijorarea odată cu laptele la pieptul mamei. Și mai cred că era o componentă în codul ei genetic fiind transmisă din mamă la fică hrănindu-se și ea toată viața cu îngrijorarea. Vedeam îngrijorarea în gesturile și vocea ei. O citeam pe fața ei. Câteodată vibra de îngrijorare. Nu a fost deloc greu să-mi însușesc caracteristicele îngrijorării le-am primit ca moștenire emoțională.
Crescând într-o familie credincioasă perceptele religioase au avut ecou în inima mea de mică crezând în Sfânta Trinitate, în Isus Hristos ca Mântuitor personal, în promisiunea vieții veșnice. A trebuit însă să lupt și încă mai lupt cu îngrijorarea care este știu că este necredință. Nu numai că cred știu adînc și nezdruncinat că sunt mântuită, fiică a Celui Preaînalt. Am citit de nenumărate ori despre îngrijorare: "Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru aduce-ți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri"( Filipeni 4:6). Nu vă îngrijorați de nimic? Pentru mine suna prea de tot. NIMIC!? Era imposibil pentru mine. Ca soție și mamă fire sensibilă și având o imaginație bogată îngrijorarea era parte din atributele și îndatoririle mele. Era destul o mică întârziere o nebăgare de seamă ca să simt fizic îngrijorarea cuprinzându-mi ființa. De la ea la frică debilitantă erau doar momente și palpitațiile de inimă nervoase însoțite de crize de stomac care mă forțau să alerg la cabinetul cu medicamente. Îngrijorarea m-a înbolnăvit fizic și mi-a trebuit ceva timp ca să tratez ulcerul de la stomac. Dumnezeu a decis să se ocupe de situația mea. După ce trceam de perioada de îngrijorare eram cuprinsă de remușcare și durere. Cuvintele de pe paginile Bibliei mă ardeau mă urmăreau și mă mustrau. Cu toate acestea nu puteam să mă dezbrac de îngrijorare de neliniște și frică. Am început să mărturisesc Domnului necredința mea și deprimarea pe care mi-o aducea stările acestea. Am găsit puterea să mărturisesc și să recunosc îngrijorarea ca pe un păcat..."arunca-ți asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi"(1Petru5:7). Apostolul Petru nu ne spune să lăsăm povoara încetișor, să o aranjăm cu grijă la ușa Domnului. Ne poruncește să o aruncăm asupra Domnului. El știe ce să facă cu ea.
Dacă arunci povoara ta asupra Domnului nu o mai cari tu, El o are. Nu te mulțumi să știi că Dumnezeu știe problemele tale că înțelege îngrijorarea ta. Descătușeazăte de ele ca să primești libertatea. Aruncă asupra lui îngrijorările tale mici și îngrijorările mari. Să arunci toate îngrijorările asupra lui este un lucru pe care nu-l faci repetat ci unul pe care îl faci odată pentru totdeauna. Un act prin care predai toate situațiile care vor veni în mâna Domnului. "Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra"(Psalmul37:5). Dacă te vizitează îngrijorarea câteodată arunc-o repede afară. Ea vine însoțită de frică, necredință și suferință.

silvia-varvara seman

INTEGRITATE

Un creștin adevărat este integru și nu va fi divizat sau duplicitar și nici ipocrit. El este un întreg fără nimic de ascuns și de aceea lipsit de teamă. Viața lui este o carte deschisă.

"Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima. (Ieremia 29:13)".

Integritate sufletească începe cu integritatea ochiului, a minții a inimii. Ațintindu-ne ochii spre Domnul Isus, căutându-L cu toată inima ținându-ne mintea curată și trează vom menține integritatea spirituală și sufletul va propăși.

silvia-varvara seman