GÂNDUL
Eram în clasele primare și profesorul mă dojenea după cum îi era obiceiul. Cum mă vedea cu privirea pierdută în zare și visătoare mă lua la întrebări:
-La ce te gândești?
Răspunsul venea repede și dezarmant la început.
- La nimic!
- Nu este posibil! Mintea omului a fost creată să nu ia pauză niciodată. Nu este făcută să stea degeaba. Mereu aleargă gânduri prin ea. Este imposibil să nu gândești.
După câteva admonestări de felul acesta când eram prinsă cu gândul în altă parte mă roșeam ca racul doar întâlnind privirea profesorului. Atacul se schimba.
-Te gândeai la mine? De ai te-ai roșit?
-Nu, domnule profesor.
-Crezi că-i pasă.... cuiva, că te gândești la el?? Sau cât te gândești?
Îmi plăcea geografia și stilul de predare a profesorului dar de multe ori mintea mea o lua razna. Îmi scăpa de sub control. La ce mă gândeam? La nimic. Lucruri fără importanță. La anii aceia rămâneam mereu pe gânduri. Visările deși erau constante nu erau periculoase. Gândurile erau inocente. Nici bune nici rele.
Gândurile omului sunt uimitor de schimbătoare. Poate călători în trecut și în viitor cu viteza luminii. Se poate întoarce la vremea copilăriei. Retrăiește reacțiile și stările de atunci ca și cum ar fi actuale. Se gândește la bucurii și simte bucuria. La necazuri și simte amărăciunea lor. La realizări și eșecuri. Se gândește la persoane apropiate sau îndepărtate și situații sau vorbe legate de ei. Gândurile omului sunt pozitive sau negative. Din gândurile lui se nasc faptele. Cele bune și cele rele se nasc în același loc. Nu avem în minte un loc pentru gândurile bune și un loc pentru gîndurile rele. Gândurile bune răsar din semințele bune iar cele rele din semințele sădite de cel rău. Satan poate să ne influențeze gândurile. Să ne amăgească. Nu este greu pentru el. A făcut-o de la începutul istoriei umane. Datorită întocmirii gândurilor rele omul a cunoscut despărțirea de Dumnezeu. Gândul ucigaș a lui Cain a deschis poarta la milioanele de crime care au urmat. Apele potopului au distrus întreaga omenire din vremea lui Noe, "datorită întocmirii gândurilor din inimă care erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău"( Genesa 6:5).
La ce te gândești? Crezi că merită timpul tău? Pune frîu gândurilor tale pentru că Dumnezeu le cunoaște pe toate..."de departe îmi pătrunzi gândul și cunoști toate căile mele"(Psalmul 139:2b) iar Domnul... "Isus care le cunoștea gândurile a zis: "Pentru ce aveți gânduri rele în inimile voastre?" (Matei9:4). Să supunem gândurile noastre cercetării și luminii Cuvântului lui Dumnezeu. Să dorim ca să ne cunoască toate gândurile. Să dorim să ne descopere căile rele și să le părăsim. Gândurile păcătoase din inimă să fie îndepărtate să nu ne complacem în ele și să nu le ținem ascunse. Să avem aceeași dorință pe care psalmistul David a avut-o: "Cercetează-mă, Dumnezeule și cunoaștem inima! Încearcă-mă și cunoaștem gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei."(Psalmul 139:23-24). Dorința noastră zilnică să fie gândul Domnului Hristos în noi. Suntem chemați să trăim la standarde de viață înalte trasate de Dumnezeu. "Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos"(2Corinteni10:5). Nu ne putem permite să lăsăm gândurile rele să-și facă sălaj în inima și mintea noastră trebuie să le ținem sub control. De aceea ne cercetăm mintea continuu de aceea suntem în alertă. La venire și la plecare, la locul de muncă sau acasă, în prezența familiei sau a străinilor să ne pastrăm mintea curată de gândurile rele.
Ca pe un câmp de bătălie mintea noastră este într-o luptă continuă. Ca să fim biruitori trbuie să avem cuvântul la îndemână. Căci "Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri...judecă simțirile și gândurile inimii"(Evrei 4:12). Atunci când inima noastră și mintea noastră sunt umplute de Cuvântul adevărului vom face fapte izvorîte din gânduri curate și neprihănite și vom umbla în lumina duhului lui Hristos. Când Cuvântul lucrează în inima noastră ni se va schimba strategia luptei și a gândirii. Atunci când satan ne va sopti minciuni, când ne va bombarda cu insinuările lui gândurile noastre vom fi plini de îndrăzneală și ne vom împotrivi lui cum i s-a împotrivit Domnul Hristos.
La ce te gândești? Cît de des lași gândurile rele să controleze viața ta? De ce nu-ți îndrepți gândul spre Dumnezeu? Știi că Dumnezeu se gândește la tine? "Căci Eu știu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul,gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde"(Ieremia29:11). Să unim gândurile noastre de Dumnezeu căci gândurile sale sunt dătătoare de viață veșnică. Să-L căutăm din toată inima cu mintea și gândurile noastre . La ce te gândești?? Dacă ai spus .. la nimic, ai dreptate. Gândurile deșarte sunt nimicuri iar cele contrare voii lui Dumnezeu duc la pedeapsă și suferință căci El este împotriva celor ce gândesc rău și-l înfăptuiesc. Fii atent la ce te gândești!
silvia-varvara seman
Monday, February 18, 2013
A tăcea
Sunt unele femei care știu multe dar acoperă ceea ce știu cu mantaua tăcerii. Femei care se supun legi tăcerii de bună voie. Ele ascultă mereu, adună și tac. Pentru ele ascultarea este un act dătător de putere și viață spirituală. Prin natura lor preferă să nu se bage în vorbă. Altele au învățat să tacă după ce au experimentat indiferența. Au avut ceva de spus dar nu au fost auzite. S-a întâmplat o dată ...de câteva ori. Au vorbit la urechi surde. Poate le-a fost vocea slabă. Ele au vorbit ele au auzit. S-au oprit. Unele s-au pierdut în labirintele cuvintelor nerostite adunate în inimă fără să se mai regăsească. Altele au devenit femei cu temperamente aprige. Vocea slabă sa întărit și sa ridicat cu o octavă. Cu speranța că vor fi auzite. Că cineva va auzi ce spun. Cineva va observa că există. Cineva va înțelege. Când nu sa întâmplat au făcut fapte prin care au dorit să capteze atenția. Fapte ca un strigăt în pustiu pentru că doresc să fie auzite, ascultate și înțelese. Ești auzită? Când vocea îți este slabă? Ai învățat să asculți alte voci? Ai învățat să taci, chiar atunci când știi ceva?
Am prietene care mă ascultă când vorbesc și aud ce vreau să le spun. Când vocea este slabă și gândul încâlcit mă întreabă, purtăm un dialog. Vorbim și ascultăm împreună. Avem interese comune. Iubiri comune. Lucrările lui Dumnezeu, dragostea și minunile Sale. Putem vorbi despre ele fără încetare.
Ascultarea este un dar prețios. Să-și facă cineva timp să te asculte este un dar prețios. Chiar dacă știe ce ai să spui tace și te ascultă.Cu atenție. Îți daruiește atenția, timpul și inima. Fac aceasta cu respect și dragoste. Prin aceasta îți arată cât de importantă ești pentru ei. Că te văd. Când ești ascultată cu respect și iubire crești emoțional și spiritual. Ascultarea prietenilor este importantă. Înțeleg de ce rîzi când rîzi și de ce plângi când plângi. Înțeleg inima ta și sentimentele tale. Sunt în preajma noastră persoane, cunoștințe colegi de lucru care ascultă cu urechea dar nu cu inima. Cred că dacă ne-au ascultat au drep să ne sfătuiască să ne cicălească. Sfaturile lor cad în inima noastră ca niște bolovani. Nu au înțeles ce am vrut să spunem pentru că au ascultat doar cu urechea nu cu inima. Prietenii în schimb te ascultă cu inima, înțeleg și aud durerea din cuvinte. Te încurajează când ești rănită legându-ți rănile cu balsam vindecător.
Glasul femeilor de-a lungul istoriei a rămas slab și secundar. Mentalitatea societății nu s-a schimbat semnificativ rămânînd ca acum câteva sute de ani. Propaganda societății dominantă de bărbați a fost sistematică și adâncă pentru a ține femeia într-o stare de inferioritate încât majoritatea sunt convinse că trebuie să rămână tăcute. Au preluat de la generația trecută ideia că sunt slabe fizic, prea emoționale să aibe opinii solide cu privire la viață, limitate în inteligență ca să se bucure de educație, total dependente de bărbați material. Umile și umilite suferă în tăcere.
Am mare respect pentru bărbații adevărați. Pentru autoritatea lor în familie și în biserică. Am un soț minunat și am crescut trei băieți excepționali dar în prezența bărbaților mă simt ca o turistă într-o țară îndepărtată a cărei limbă nu o înțeleg. Simt că nu le pasă de ceea ce mie ca femeie îmi pasă. Ce eu consider important ce-mi mișcă inima pe ei îi lasă reci. Bărbații nu au sensibilitatea femeilor și eu nu știu să trăiesc fără sensibilitate. De aceia respectul, admirația pentru femei la mine sunt înalte. Ele au de înfruntat mentalitatea antagonistică a societății purtând jug dublu. Lucrează în comunitatea în care trăiesc din greu ducând responsabilitatea unei afaceri pe umeri, lucrul casei care este interminabil și menținând cu inimă sensibilă focul iubirii din cămin. Toate cu înțelepciune și tăcere. Știu multe dar nu întotdeauna ceea ce știu este o binecuvântare în viața lor. Cultivă în ele spiritualitatea tăcerii și a smereniei. Cînd știu ochii spirituali se deschid și nu mai pot să nu vadă. Ce va crește nivelul spiritual este cum poartă cunoașterea. O vor flutura ca o provocare în fața bărbaților sau ca o eliberarea care le ridică? Eliberarea să cunoască valoarea lor în Domnul Hristos. Cum să acepte locul lor egal cu a bărbaților în trupul lui Hristos. Să cuprindă adevărul acesta și să-l îmbrățișeze. Să-l adune în inimă să-l pipăie și să-l spună cu glas tare. Cunoașterea aceasta schimbă indentitatea făcând posibilă dăruirea a tot ce este mai bun în ele. Recunoscând că ceea ce sunt nu este o întâmplare ci planul lui Dumnezeu pentru ele vor fi născute din Duh. Vindecate emoțional și spiritual nu vor flutura egalitatea ca o provocare în fața bărbaților spre amărăciune. Cunoașterea o vor purta discret ca un dar duhovnicesc, ceva care vine de sus și cu care nu se pot mândri.
"Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei. Ilie a zis lui Elisei: "Rămîi aici te rog, căci Domnul mă trimite la Betel". Elisei a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi". Și s-au pogorît la Betel. Fii proorocilor, cari erau la Betel, au ieșit la Elisei și i-au zis: "Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpînul tău deasupra capului tău"? Și el a răspuns: "Știu și eu, dar tăceți" (2 Împărați 2:1-3) Acest lucru s-a repetat și la Ierihon, Elisei cerînd din nou tăcerea celor care știau ca și el ce avea să se întâmple.
De câte ori știm și noi ceva dar tăcem . Alegem tăcerea. Este înțelepciune în lucrul aceasta care îți va permite să ceri îndoită putere spirituală. Vei merge umăr lângă umăr cu un Ilie, un bărbat pe care îl vei respecta pentru că știi.Tăcând vei vedea cum cerul se deschide și în urma revelației vei primi haina cunoașterii. Este importantă cunoașterea. La fel de importantă este și tăcerea. În viața ta de femeie v-a fi necesar de multe ori să acoperi cunoașterea cu mantaua tăcerii și vei descoperi o mare libertate în acest lucru.
silvia-varvara seman
Sunt unele femei care știu multe dar acoperă ceea ce știu cu mantaua tăcerii. Femei care se supun legi tăcerii de bună voie. Ele ascultă mereu, adună și tac. Pentru ele ascultarea este un act dătător de putere și viață spirituală. Prin natura lor preferă să nu se bage în vorbă. Altele au învățat să tacă după ce au experimentat indiferența. Au avut ceva de spus dar nu au fost auzite. S-a întâmplat o dată ...de câteva ori. Au vorbit la urechi surde. Poate le-a fost vocea slabă. Ele au vorbit ele au auzit. S-au oprit. Unele s-au pierdut în labirintele cuvintelor nerostite adunate în inimă fără să se mai regăsească. Altele au devenit femei cu temperamente aprige. Vocea slabă sa întărit și sa ridicat cu o octavă. Cu speranța că vor fi auzite. Că cineva va auzi ce spun. Cineva va observa că există. Cineva va înțelege. Când nu sa întâmplat au făcut fapte prin care au dorit să capteze atenția. Fapte ca un strigăt în pustiu pentru că doresc să fie auzite, ascultate și înțelese. Ești auzită? Când vocea îți este slabă? Ai învățat să asculți alte voci? Ai învățat să taci, chiar atunci când știi ceva?
Am prietene care mă ascultă când vorbesc și aud ce vreau să le spun. Când vocea este slabă și gândul încâlcit mă întreabă, purtăm un dialog. Vorbim și ascultăm împreună. Avem interese comune. Iubiri comune. Lucrările lui Dumnezeu, dragostea și minunile Sale. Putem vorbi despre ele fără încetare.
Ascultarea este un dar prețios. Să-și facă cineva timp să te asculte este un dar prețios. Chiar dacă știe ce ai să spui tace și te ascultă.Cu atenție. Îți daruiește atenția, timpul și inima. Fac aceasta cu respect și dragoste. Prin aceasta îți arată cât de importantă ești pentru ei. Că te văd. Când ești ascultată cu respect și iubire crești emoțional și spiritual. Ascultarea prietenilor este importantă. Înțeleg de ce rîzi când rîzi și de ce plângi când plângi. Înțeleg inima ta și sentimentele tale. Sunt în preajma noastră persoane, cunoștințe colegi de lucru care ascultă cu urechea dar nu cu inima. Cred că dacă ne-au ascultat au drep să ne sfătuiască să ne cicălească. Sfaturile lor cad în inima noastră ca niște bolovani. Nu au înțeles ce am vrut să spunem pentru că au ascultat doar cu urechea nu cu inima. Prietenii în schimb te ascultă cu inima, înțeleg și aud durerea din cuvinte. Te încurajează când ești rănită legându-ți rănile cu balsam vindecător.
Glasul femeilor de-a lungul istoriei a rămas slab și secundar. Mentalitatea societății nu s-a schimbat semnificativ rămânînd ca acum câteva sute de ani. Propaganda societății dominantă de bărbați a fost sistematică și adâncă pentru a ține femeia într-o stare de inferioritate încât majoritatea sunt convinse că trebuie să rămână tăcute. Au preluat de la generația trecută ideia că sunt slabe fizic, prea emoționale să aibe opinii solide cu privire la viață, limitate în inteligență ca să se bucure de educație, total dependente de bărbați material. Umile și umilite suferă în tăcere.
Am mare respect pentru bărbații adevărați. Pentru autoritatea lor în familie și în biserică. Am un soț minunat și am crescut trei băieți excepționali dar în prezența bărbaților mă simt ca o turistă într-o țară îndepărtată a cărei limbă nu o înțeleg. Simt că nu le pasă de ceea ce mie ca femeie îmi pasă. Ce eu consider important ce-mi mișcă inima pe ei îi lasă reci. Bărbații nu au sensibilitatea femeilor și eu nu știu să trăiesc fără sensibilitate. De aceia respectul, admirația pentru femei la mine sunt înalte. Ele au de înfruntat mentalitatea antagonistică a societății purtând jug dublu. Lucrează în comunitatea în care trăiesc din greu ducând responsabilitatea unei afaceri pe umeri, lucrul casei care este interminabil și menținând cu inimă sensibilă focul iubirii din cămin. Toate cu înțelepciune și tăcere. Știu multe dar nu întotdeauna ceea ce știu este o binecuvântare în viața lor. Cultivă în ele spiritualitatea tăcerii și a smereniei. Cînd știu ochii spirituali se deschid și nu mai pot să nu vadă. Ce va crește nivelul spiritual este cum poartă cunoașterea. O vor flutura ca o provocare în fața bărbaților sau ca o eliberarea care le ridică? Eliberarea să cunoască valoarea lor în Domnul Hristos. Cum să acepte locul lor egal cu a bărbaților în trupul lui Hristos. Să cuprindă adevărul acesta și să-l îmbrățișeze. Să-l adune în inimă să-l pipăie și să-l spună cu glas tare. Cunoașterea aceasta schimbă indentitatea făcând posibilă dăruirea a tot ce este mai bun în ele. Recunoscând că ceea ce sunt nu este o întâmplare ci planul lui Dumnezeu pentru ele vor fi născute din Duh. Vindecate emoțional și spiritual nu vor flutura egalitatea ca o provocare în fața bărbaților spre amărăciune. Cunoașterea o vor purta discret ca un dar duhovnicesc, ceva care vine de sus și cu care nu se pot mândri.
"Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei. Ilie a zis lui Elisei: "Rămîi aici te rog, căci Domnul mă trimite la Betel". Elisei a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi". Și s-au pogorît la Betel. Fii proorocilor, cari erau la Betel, au ieșit la Elisei și i-au zis: "Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpînul tău deasupra capului tău"? Și el a răspuns: "Știu și eu, dar tăceți" (2 Împărați 2:1-3) Acest lucru s-a repetat și la Ierihon, Elisei cerînd din nou tăcerea celor care știau ca și el ce avea să se întâmple.
De câte ori știm și noi ceva dar tăcem . Alegem tăcerea. Este înțelepciune în lucrul aceasta care îți va permite să ceri îndoită putere spirituală. Vei merge umăr lângă umăr cu un Ilie, un bărbat pe care îl vei respecta pentru că știi.Tăcând vei vedea cum cerul se deschide și în urma revelației vei primi haina cunoașterii. Este importantă cunoașterea. La fel de importantă este și tăcerea. În viața ta de femeie v-a fi necesar de multe ori să acoperi cunoașterea cu mantaua tăcerii și vei descoperi o mare libertate în acest lucru.
silvia-varvara seman
Subscribe to:
Posts (Atom)