ZĂBAVĂ 

Ne rugăm. Cerem cu încredere. Cerem cu rugăciuni stăruitoare. Așteptăm rezolvări si răspunsuri care de multe ori întârzie.  Care nu vin. Începem să ne clătinăm în credința noastră. Vin îndoielile. Ne întrebăm: Sunt eu? Am făcut ceva nepotrivit? Nu am cerut cu destulă credință? Am făcut ceva nepotrivit? Nu este cererea după voia Tatălui?

  Avem nevoie de vreme îndelungată până realizăm ca tăcerea nu este dezaprobare. Zăbava nu înseamnă părăsire. Dumnezeu păstrează binecuvântările și răspunsurile pentru momentul perfect. Noi ca niște copii imaturi vrem rezolvarea instantă. Dorim să culegem poamele necoapte ale binecuvântărilor din pomul vieții. Nu realizăm că procesul este lung. Pomul întâi înflorește. Florile leagă rod. Rodul trebuie să se maturizeze sub ploaie sub vânt sub arșița dogoritoare a soarelui. Așteptarea va fi răsplătită de fructul parfumat de dulceață și vitaminele atât de necesare creșterii.  "Domnul așteaptă să se milostivească de noi. Se va scula să ne dea îndurare căci Domnul este un Dumnezeu drept. Ferice dacă vom nădăjdui în El cu toții" (Isaia 30:18).

     Dumnezeu este în control. Supraveghează fiecare situație. Nimic nu se întâmplă fără permisiunea Sa. Se folosește de  vitregia sorții ca să ne crească, să ne maturizeze. Ne perfecționează adicând la maturitate rodul vieții noastre. Să nu ne îndoim nici o clipă, niciodată de purtarea Sa de grija care izvorăște din iubirea Sa. El răsplătește credința și încrederea noastră din abundență recompensând timpul de zăbavă și tăcere.

silvia-varvara seman