Lumina Lumii!

     Zilele se scurtează. Nopțile devin mai lungi. Este vremea înserărilor ambigue când lumina și întunericul se privesc față în față învinețite. Până spre amiază ceața sărută pământul. Vântul aleargă printre crengile goale de frunze. Temperatura a coborât iar în nări se simte zăpada căzută la munte. Se simte în văzduh o agitație. O nerăbdare. Oamenii fac liste interminabile de lucruri dorite și nedorite pentru cei dragi. Se apropie sărbătoarea nașterii Domnului. Evenimentul despre care proorocul Isaia a vorbit secole înainte ca să aibe loc. (Isaia 9:2-6)"Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumina; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare a lumină. ”Căci un Copil ni s-a născut , un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor și izbăvitorul."  Este salvatorul eliberatorul și împăratul nostru.         

     Ca Împărat vreau să fim ai Lui. El dorește inima noastră întreagă. Toată afecțiunea, dragostea noastră dintâi și ascultarea necondiționată în tot ce ne privește o credință și o încredere totală, o credincioșie deplină. El vrea timpul nostru, caută o râvnă adevărată și așteaptă o dedicare absolută. Dumnezeu dorește de la noi un angajament dezinteresat, caută perseverență totală. 

     ”...pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2:7)

     Cuvintele acestea descriu situația dureroasă în care s-a născut Domnul Isus. Chiar în circumstanțele nașterii, Dumnezeu ne transmite că dorește să intre în intimitatea inimii noastre  acolo unde nu este loc. Cum arată inima noastră? Ar putea Dumnezeu să intre cu adevărat în ea? Poate să locuiască acolo, să fie stăpân sau noi am limitat un spațiu mic pentru El rezervând restul spațiului propriilor noatre nevoi? Dar timpul nostru? Acordăm mai mult timp pasiunilor, famiilor, prietenilor și intereselor personale? Mai este Domnul Isus o prioritate sau l-am îndepărtat din viața noastră? 

    Ne mai facem timp pentru întâlnirea reală cu Domnul nostru sau nu mai avem momente de liniște, de meditare, de legătura cu cerul? Nu mai avem loc pentru Isus. Nu mai avem timp pentru Domnul. 

     Dacă în urma cercetării vieții tale ai devenit conștient de faptul că L-ai privat pe Salvatorul și Împăratul tău de dreptul Său  și de prioritate că de fapt nu îi aparții trup și suflet trebuie să aibe loc o întoarcere o trezire spirituală. Vrei să-L slujești cu toată inima și viața ta? Când Dumnezeu provoacă un suflet la trezire evenimentele se desfășoară în următoarea ordine. Dărâmare. Trebuie dărâmat tot ce a răpit Regelui dreptul de domnie. Apoi zidirea. Înainte de fiecare înnoire interioară trebuie să aibe loc dărâmarea și curățirea și apoi zidirea din nou. Înnoirea spirituală. Aceasta poate avea loc când în mod personal veri dărâma tot ce este rău în viața ta. Fie ca aceste zile să se creeze în inima ta un loc pentru Domnul Isus. El dorește să umple orice inimă care-l caută cu slava Sa prin harul Lui prin lumina Sa astfel ca toate colțurile întunecate ale inimii să fie luminate. 

     ”Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8:12)

     Lumina este cu atât mai apreciată atunci când întunericul este mai dens. Ce am fi fără lumina soarelui care slab în timpul iernii, ne aduce aminte de puterea și căldura sa din timpul verii? Fără lumină din case care împrăștie întunericul ? Fără lumină ne-am rătăcii.  

     Fără nașterea Domnului Isus fără lumina divină întrupată, aici, pe pământa ar fi o noapte continuă. Ceața deznădăjduitoare ne-ar îmbrăca cu hainele ei reci. Întunericul groazei ar acoperi pământul și ființa umană ar fi un stâlp de cremene în frigul abandonării. 

     Din fericire Domnul Isus a venit pe pământ. S-a întrupat Dumnezeu în om muritor iar întunericul a fost învins. Ceața groazei s-a împrăștiat de căldura iubirii iar frigul a fost alungat. Avem o nădejde în dragostea lui Dumnezeu. El ne-a trimis ce-a avut cerul mai bun. Pe Fiul Său. În zilele acestea cenușii când lumea este preocupată de magazine și de liste de cumpărături noi purtăm ca o lumină nașterea Domnului în noi. 

     ”Nu vă temeți căci vă aduc o veste bună, care va fi mare bucurie pentru tot norodul, astăzi în cetatea Lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul (Luca 2:10-11)".

silvia-varvara seman