Luptă și ceartă

Ce fel de persoană ești? Rece, cu capul pe umeri sau temperamentală, gata să iei foc la cea mai mică provocare? Pui pasiune în dragostea ta și în tot ce faci certându-te chiar cu pasiune? Sau ești o persoană pașnică, împăciuitoare care fuge de conflicte și caută pace pe toate căile? Esti o persoană certăreață?
    Cearta cere trategie și pregătire, o alimentare de muniție verbală căci este o luptă. Un atac în care oponenții se duelează verbal. Unii oameni datorită caracterului consideră câștigul  o victorie  și de aceea sunt în atac continuu. Viața le este o luptă verbală continuă care-i stimulează. Alții sunt înviși înainte de prima silabă datorită timidității și pentru că le este respingătoare confruntarea. Nici nu s-a pornit duelul verbal și ei au pus jos armele, predându-se. Preferă să evite conflictul de dragul liniștii și confortului. 
    Există persoane care trăiesc și înfloresc din conflicte. Relațiile lor cu cei din jur se bazează pe conflict și vor creea situații prin care să intimideze și să controleze. Sunt supărați pe toată lumea și nimeni nu le intră în voie. Relația cu ei este toxică.
  "De unde vin luptele și certurile între voi?" ne întreabă Iacov 4:1. Între oameni sunt lupte vizibile și lupte invizibile. Lupte pentru consolidarea locului în viață și în societate. Luptă pentru putere, faimă. Lupte pentru ceva.Un scop, un lucru. Luptele  cu cineva apropiat din sfera noastră sunt cele mai intense și dureroase și lasă urme adânci.  Sunt lupte cu și pentru. Și sunt luptele pentu relații. Pentru recuperarea lor atunci când sunt în pericol și dorim să le protejăm să le păstrăm intacte, când dorim o regenerare a lor. Luptele acestea nu sunt cu o persoană... "căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domeniilor,împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. (Efeseni6:12)" Luptele acestea sunt pentru o persoană. Lupta acesta chiar dacă ești ezitant să o începi este o luptă pe care nu o dai singur. "Domnul Dumnezeul vostru  care merge înaintea voastră, se va lupta El însuși pentru voi (Deuteronom1:30)" iar în Deut3:22 întărește "Nu te teme de ei; căci Domnul Dumnezeul vostru luptă El însuși pentru voi!"
       Dumnezeu v-a lupta pentru noi dar trebuie să luptăm și noi. Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei în prima scrisoare pe care i-o adresează 6:12 "Luptă-te lupta cea bună a credinței". De ce este oare nevoie să luptăm și noi cînd știm că Dumnezeu luptă pentru noi? Pentru că lupta antrenează și te învață. Cum poți să declari o victorie dacă nu ai dus o bătălie? Lupta se cîștigă prin două fronturi. Prin rugăciune. Prin cuvîntul lui Dumnezeu. Stînd pe genunchi și declarând cuvântul. Îmbrăca-ți adecvat în armătura Duhului Sfânt. "Îmbrăcați-vă cu toată armătura Lui Dumnezeu ca să puteți ținea piept împotriva uneltirilor diavolului... luați toată armătura lui Dumnezeu ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea, și să rămîneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. Stați gata dar având mijlocul încis cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Luați și coiful mântuirii și sabia lui Dumnezeu (Efeseni6:11,13-17)". Dumnezeu ne-a pus la dispoziție toată armătura pentru  a ieși învingători. Pentru a rămâne în picioare.
   De unde vin oare luptele pentru  ceva și cu cineva? Din firea noastră păcătoasă, natura umană plină de pizmă și gelozie. Cum își ascut unii săgețile și cum stau gata de atac în vederea, în plină vedere a tuturor. Alții pe ascuns și diplomatic își scot doar ghearele și zgârâie. Oh, nu adânc. Nu lovituri mortale care să omoare dintr-odată. Ei fac zgârâieturi la suprafață care sângerează copios care ustură timp îndelungat.  Sunt așa ziși războinici care au aversiune pentru arme și conflict.  Ei împroșcă cu noroi pătând o reputație. Eliminînd un adversar. Nu realizează că noroiul pe care l-au aruncat  și cu care au împroșcat i-a murdărit și pe ei. O luptă fără câștigător. Lupte pornite de cele mai multe ori din cauza mândriei care domnește în inimi. Uităm că "Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har(1Petru5:5)". Să ne smerim inima și să i-o predăm lui Dumnezeu. Să ne cerem iertare pentru lupta purtată împotriva semenului nostru. Să învățăm să luptăm pentru cineva. Un suflet rătăcit să se întoarcă acasă. Mângăiere pentru suflete îndurerate. Îmbrăcați în armătura lui Dumnezeu să purtăm războaie sfinte prin care să-i aducem glorie și onoare. Să împletim rugăciunea cu credința  și cuvîntul în călătoria de zi cu zi  pe pământ. Iar pe războinicii care luptă pentru sine  să-i lăsăm în grija lui Dumnezeu.

silvia-varvara seman