Nu este bine ca omul să fie singur a proclamat Domnul Dumnezeu în Genesa 2:18a și proclamația a rămas validă până în zilele noastre. Singurătatea este o problemă acută a societății moderne. Când Dumnezeu L-a creat pe Adam a vrut ca El însuși să-i umple inima. Nu a fost însă destul pentru Adam. Dumnezeu care a modelat în inima omului locul unde se ascunde singurătatea a hotărât să-i facă un companion, un egal la același nivel. Nivelul fizic și cel intelectual. Nivelul emoțional și cel spiritual. Însă chiar și când ai un partener de viață, un prieten, cineva în care ai încredere deplină cineva care te cunoaște și care te înconjoară cu grijă plină de înțelegere și iubire poți experimenta singurătatea. Omul are nevoie de prietenia cu semenii săi dar și de prietenia cu Dumnezeu. Relație bazată pe sentimente sincere, de iubire de încredere. Dacă una dintre prietenii lipsește omul simte un gol în el. Când cineva îl exclude pe Dumnezeu din viața sa va avea o inimă singuratică. Va fi un pelegrin într-o căutare continuă. Nu de puține ori îl va căuta pe Dumnezeu și prezența Lui în împliniri financiare,materiale sau sentimentale.Va descoperi că toate împlinirile lumii acesteia nu astâmpără golul din el care rămâne neumplut. Singur Dumnezeu umple locul din inima omului pe care L-a pregătit de la creierea lui.
Dumnezeu a pus în om nevoia de a fi cu cineva pe lângă celelalte nevoi. I-a promis lui Iacov că-l va însoți în toată călătoria lui. "Domnul i s-a arătat chiar în noaptea aceea și i-a zis: "Eu sînt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme căci Eu sînt cu tine"( Genesa 26:24) întărindu-și din nou promisiunea: "Iată, Eu sînt cu tine"(Genesa 28:15a).
Moise care încă înainte de a se naște a fost ales de Dumnezeu pentru un scop precis și detaliat acela de a scoate poporul din robia egipteană pus în fața scopului vieții este copleșit și se împotrivește: "Cine sînt eu ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copii lui Israel? Nici când Dumnezeu îi promite: "Eu voi fi negreșit cu tine" (Exod 3:11-12) Moise nu renunță la împotrivire și continuă să ridice motive după motive. Dumnezeu în răbdarea Sa le înlătură una câte una promițându-i prezența și ajutorul. "Moise a zis: "Ah! Doamne trimite pe cine vrei vrea să trimiți" (Exod 413) lucru ce l-a mâniat pe Dumnezeu care i-a dat pe fratele său mai mare Aron ca ajutor.
Treptat prezența lui Dumnezeu a devenit necesară pentru Moise până acolo că "Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui" ( Exod33:11). Față în față, prezență în prezență. Urmărind influxiunile vocii, simțind sentimentele pe care le trăiesc. Poporul pe care-l conduce păcătuiește și Dumnezeu se aprinde de mânie împotriva lor: "Suie-te în țara aceasta unde curge lapte și miere. Dar Eu nu mă voi sui în mijlocul tău ca să nu te prăpădesc pe drum, căci ești un popor încăpățânat(Exod33:3)".
Nu zâmbești!? Pe mine mă bucură insistența lui Moise și cred că și Dumnezeu zâmbea auzind pledoria lui. Omul care a spus trimite pe cine vrei să trimiți nu vrea să se miște din loc fără prezența lui Dumnezeu. Chiar dacă are promisiunea lui Dumnezeu de călăuzire și ocrotire "...voi trimite înaintea ta un înger(Exod33:2a)", de victorie împotriva locuitorilor și popoarelor, chiar dacă are promisiunea prosperității materiale în țara unde curge lapte și miere, Moise dorește prezența lui Dumnezeu nu doar pentru el personal dar și pentru poporul ales. "Moise i-a zis: "Dacă nu mergi Tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. Cum se v-a ști că am căpătat trecere înintea Ta, eu și poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi și când prin aceasta vom fi deosebiți, eu și poporul Tău de toate popoarele de pe fața pământului? Domnul a zis lui Moise: "Voi face ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea mea și te cunosc pe nume(Exod3315-17)".
Prezența lui Dumnezeu te face îndrăzneț, ești gata să-L apuci de poala mantiei și să ceri binecuvântarea Sa. Nimic nu-L bucură pe Dumnezeu ca această dorință. Promisiunea de a fi prezent în viața celor ce ascultă de cuvântul său cuntinuă cu Iosua: "Astăzi, voi începe să te înalț înaintea întregului Israel, ca să știe că voi fi cu tine, cum am fost cu Moise( Iosua3:7)" și se revarsă peste noi. "Iată fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu și-i vor pune numele Emanuel, care tălmăcit înseamnă"Dumnezeu este cu noi"(Matei 28:20b). Promisiunea se solidifică când Domnul Isus întărește "Eu sînt cu voi în toate zilele, până la sfâșitul veacului (Matei 28:20b)". Prezența devine permanentă implicând prezență imediată, constantă și continuă. El este cu noi cunoscându-ne mai bine decât ne cunoaștem noi înșine și în ciuda grșelilor noastre ne acoperă și ne îmbrățișează cu iubirea Sa. Ne poartă de grijă cum nimeni nu ne-a purtat de grijă. Cine Îl are cu el ca Mântuitor, ca tovarăș zi cu zi nu se va simți singur niciodată. O caracteristică a vremii noastre este individualismul. Din păcate este în creștere și printre creștini. Din cauza aceasta singurătatea vine ca o deznădejde profundă peste suflete. Fiecare se gândește doar la propria persoană. Nu mai are nimeni timp pentru nevoile celui de lângă el. Suntem preocupați de căutarea soluției la problemele personale. Ignorăm sau nici măcar nu observăm frământările celor din jurul nostru..
silvia-varvara seman
Dumnezeu a pus în om nevoia de a fi cu cineva pe lângă celelalte nevoi. I-a promis lui Iacov că-l va însoți în toată călătoria lui. "Domnul i s-a arătat chiar în noaptea aceea și i-a zis: "Eu sînt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme căci Eu sînt cu tine"( Genesa 26:24) întărindu-și din nou promisiunea: "Iată, Eu sînt cu tine"(Genesa 28:15a).
Moise care încă înainte de a se naște a fost ales de Dumnezeu pentru un scop precis și detaliat acela de a scoate poporul din robia egipteană pus în fața scopului vieții este copleșit și se împotrivește: "Cine sînt eu ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copii lui Israel? Nici când Dumnezeu îi promite: "Eu voi fi negreșit cu tine" (Exod 3:11-12) Moise nu renunță la împotrivire și continuă să ridice motive după motive. Dumnezeu în răbdarea Sa le înlătură una câte una promițându-i prezența și ajutorul. "Moise a zis: "Ah! Doamne trimite pe cine vrei vrea să trimiți" (Exod 413) lucru ce l-a mâniat pe Dumnezeu care i-a dat pe fratele său mai mare Aron ca ajutor.
Treptat prezența lui Dumnezeu a devenit necesară pentru Moise până acolo că "Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui" ( Exod33:11). Față în față, prezență în prezență. Urmărind influxiunile vocii, simțind sentimentele pe care le trăiesc. Poporul pe care-l conduce păcătuiește și Dumnezeu se aprinde de mânie împotriva lor: "Suie-te în țara aceasta unde curge lapte și miere. Dar Eu nu mă voi sui în mijlocul tău ca să nu te prăpădesc pe drum, căci ești un popor încăpățânat(Exod33:3)".
Nu zâmbești!? Pe mine mă bucură insistența lui Moise și cred că și Dumnezeu zâmbea auzind pledoria lui. Omul care a spus trimite pe cine vrei să trimiți nu vrea să se miște din loc fără prezența lui Dumnezeu. Chiar dacă are promisiunea lui Dumnezeu de călăuzire și ocrotire "...voi trimite înaintea ta un înger(Exod33:2a)", de victorie împotriva locuitorilor și popoarelor, chiar dacă are promisiunea prosperității materiale în țara unde curge lapte și miere, Moise dorește prezența lui Dumnezeu nu doar pentru el personal dar și pentru poporul ales. "Moise i-a zis: "Dacă nu mergi Tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. Cum se v-a ști că am căpătat trecere înintea Ta, eu și poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi și când prin aceasta vom fi deosebiți, eu și poporul Tău de toate popoarele de pe fața pământului? Domnul a zis lui Moise: "Voi face ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea mea și te cunosc pe nume(Exod3315-17)".
Prezența lui Dumnezeu te face îndrăzneț, ești gata să-L apuci de poala mantiei și să ceri binecuvântarea Sa. Nimic nu-L bucură pe Dumnezeu ca această dorință. Promisiunea de a fi prezent în viața celor ce ascultă de cuvântul său cuntinuă cu Iosua: "Astăzi, voi începe să te înalț înaintea întregului Israel, ca să știe că voi fi cu tine, cum am fost cu Moise( Iosua3:7)" și se revarsă peste noi. "Iată fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu și-i vor pune numele Emanuel, care tălmăcit înseamnă"Dumnezeu este cu noi"(Matei 28:20b). Promisiunea se solidifică când Domnul Isus întărește "Eu sînt cu voi în toate zilele, până la sfâșitul veacului (Matei 28:20b)". Prezența devine permanentă implicând prezență imediată, constantă și continuă. El este cu noi cunoscându-ne mai bine decât ne cunoaștem noi înșine și în ciuda grșelilor noastre ne acoperă și ne îmbrățișează cu iubirea Sa. Ne poartă de grijă cum nimeni nu ne-a purtat de grijă. Cine Îl are cu el ca Mântuitor, ca tovarăș zi cu zi nu se va simți singur niciodată. O caracteristică a vremii noastre este individualismul. Din păcate este în creștere și printre creștini. Din cauza aceasta singurătatea vine ca o deznădejde profundă peste suflete. Fiecare se gândește doar la propria persoană. Nu mai are nimeni timp pentru nevoile celui de lângă el. Suntem preocupați de căutarea soluției la problemele personale. Ignorăm sau nici măcar nu observăm frământările celor din jurul nostru..
„ Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău! Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei este: Să-L iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.
Este important comportamentul față de aproapele nostru. Să ne facem timp pentru ei. Să-i ascultăm. Un cuvânt spus la vremea potrivită este: "Ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint (Prov 25:11)".
Orice om care nu se pocăiește și nu se întoarce la Isus este sortit pierzări veșnice. Copiii lui Dumnezeu sunt chemați să îi avertizeze pe toți cei care se află pe un drum greșit. „Când îi voi zice celui rău: vei muri negreșit”, dacă nu-l vei înștința și nu-i vei spune să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta. Dar dacă îl vei înștința pe cel rău și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea lui cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul (Ezechiel 3:18)".Din cauza vieții păcătoase oamenii trăiesc în întuneric și singurătate. Când ochii spirituali se deschid întunericul dispare și singurătatea te va părăsi. Cum să te simți singur când Prietenul cel mai bun este prezent și poți să-ți împărtășești cu El sentimentele cele mai intime? Când Dumnezeu este prezență adevărată în viață vei experimenta o trăire minunată. Este plăcut să fii singur când ești singur cu Domnul tău. Compania prietenilor, a persoanelor iubite pălește pe lângă compania Domnului. Conștient de prezența divină inima se va umple de pace și de bucurie greu de descris. Ai constatat că ești singur și sufletul îți tânjește după cineva care să te iubească care să te înțeleagă? Deschide larg ușa inimii și invită pe Dumnezeu înăuntru și nu vei mai fi singur niciodată.silvia-varvara seman
No comments:
Post a Comment