Rugăciuni de mijlocire


     Avem tendința să ridicăm rugăciuni pentru noi. De multe ori persistăm în rugăcini egoiste. Cereri pentru cauzele noastre. Căutăm numai folosul nostru. Dacă mijlocim o facem pentru familia noastră pentru cei dragi și apropiați nouă. De multe ori în rugăciunile noastre pentru cei apropiați dorim ridicarea poverii de pe umerii noștrii. Ar trebui să căutăm și interesul altora în rugăciune. De cele mai multe ori ne rugăm prima dată pentru noi înșine, apoi pentru familia noastră și l-a urmă pentru alții. Ar trebui să căutăm întâi interesul altora în rugăciune, nu nevoile noastre. Practica aceasta ne ajută să vedem problemele noastre în lumina lor adevărată. Ca să creștem spiritual, este important să ajutăm pe alții. Nu se poate să cautăm folosul nostru întâi și întotdeauna.
     Apostolul Pavel a fost specific și precis în rugăciunile lui de mijlocire pentru cei din jurul lui. „De aceea și noi, din ziua când au auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească (Coloseni 1:9). "Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere(Filipeni 1-9)".
     Cine este plin de cunoștința voii lui Dumnezeu va primi și va recunoaște binecuvântările cu care a fost binecuvântat. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești, în Hristos (Efeseni 1:3)".
     Toate binecuvântările de care avem nevoie le-am primit odată cu Domnul Isus. Și pentru că avem binecuvântări din belșug suntem îndemnați să ne rugăm unul pentru altul. Nu rugăciuni generale în care doar menționăm numele lor în trecere ci rugăciuni concise ca pentru noi înșine. Rugăciuni necurmate."De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeuul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui și să împlinească în voi, cu putere, orice dorință de bunătate și orice lucrare izvorâtă din credință, pentru ca numele Domnului Isus Hristos să fie proslăvit în voi și voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru și  Domnului Isus Hristos(2Tesaloniceni 1: 11-12)".
     Când cei de aproape sunt în necaz sau dacă familiile lor sunt în pericol, dacă sunt loviți de o boală de o încercare, este normal să ne rugăm pentru ei, să mijlocim pentru ei, să fim preocupați unul pentru celălalt. Să ne purtăm povara unul celuilalt. Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru darul rugăciunii. Pentru că în încercarea noastră sau în încercarea celor din jur nu este nimic mai mângăietor decât să știi că cineva ascultă temerile și durerea. Oricât de mare este durerea când cineva ascultă și simte compasiune  parcă dintr-o dată durerea este diminuată.Nimeni nu ascultă cu mai mare compasiune  ca Domnul Isus. De aceea spune-I lui durerea ta. Roagă-te când ești în mijlocul durerii și când ai scăpat de ea. În mijlocul acestor încercări prin atitudinea ta de rugăciune  ai dovedit credincioșia lui Dumnezeu și încrederea ta în purtarea Sa de grijă. Ca și credincioși trebuie să fim plini de Duhul Sfânt. De dragoste, de pace, de bucurie. Să fim plini de compasiune pentru cei care suferă. Să unim vocea noastră cu vocea lor în rugăciune. Când vine încercarea și diavolul apasă să strivească, ce curge din noi să fie dragostea, pacea și bucuria. Cum din măslina pusă la presă iese untdelemn, un ulei scump, așa va ieși din noi o roadă scumpă înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
„   mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl Slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți(Efeseni 1:17-18)".
     Pavel s-a rugat ca omul spiritual să-l cunoască pe Dumnezeu și omul din lăuntru să fie luminat. Nu să priceapă cu mintea prin inteligența sau înțelepciunea proprie ci prin Duhul cel Sfânt. Numai când ochii inimii ai duhului sunt luminați de lumina Duhului Sfânt vom progresa spiritual. Progresul se face prin rugăciune stăruitoare. Întâi pentru alții și apoi pentru tine.

silvia-varvara seman