Planuri pentru suflet
Dumnezeu ne-a înzestrat cu capacitatea de a planifica,timpul banii, viața. facem planuri legate de familie, de activitatea noastră. Facem planuri legate de acest pământ. facem planuri de călătorie. Uităm însă să planificăm veșnicia. Uităm să planificăm călătoria spre veșnicie.
Planificăm viața pământească dar nu planificăm viața spirituală.
Facem planuri după gândurile și sentimentele noastre, legate de circumstanțele vieții. Ceea ce plănuim ne definește personalitatea și maturitatea. Cum este inima noastră se reflectă în ceea ce ne propunem, în ceea ce planificăm. Ele vor striga mai tare ca noi, ce fel de oameni suntem. Oameni înțelepți sau oameni nebuni.
„ Și le-a spus pilda aceasta: Țarina unui om bogat rodise mult. Și el se gândea în sine și zicea: Ce voi face? Findcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile. „Iată” a zis el, ce voi face:„îmi voi strica grânareleși voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile și toate bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani, odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te! Dumnezeu i-a zis „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi”? Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu(Luca:16-21)
După cântarul omenesc omul acesta era un om de afaceri de succes. Adunase o recoltă, cate nu-i mai încăpea în hambare. Frământat, decide extinderea afacerilor prin demolarea hambarelor vechi și înlocuirea lor cu altele mai mari, unde să-și depoziteze toate rodurile și bunătățile acumulate.
Omul a făcut planuri pentru viitor. Ce rău este în asta? Planurile par justificate. Muncă multă, după care odihnă și cu un trai bun. Cu toate acestea eticheta pusă de Domnul Isus este ”nebunule”? Rodul de care se bucură este darul lui Dumnezeu. El a făcut să răsară, să crească, să-l lumineze soarele, să-l ude ploaia. Omul acesta primește darul, dar nu mulțumește celui ce i-a dat acest dar. Nu realizează că nu este meritul propriu. Își vorbește, plnifică, se bucură de unul singur. Nu face nici cea mai mică aluzie la Creator. Este prins într-un egocentric nătâng.
”odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te”
Nebunie mai mare nici că se poate!Omul acesta bogat dă dovadă de spirit financiar bun. Vrea să-și extindă afacerea. Ce este nebunie, este că el nu mulțumește. Nu auzim nimic despre mulțumirea înălțată lui Dumnezeu. Nici dorința de a-l include pe Dumnezeu în planurile sale. Problema sa de sănătate mintală nu este determinată de dorința de prosperitate, ci de lipsa nevoii de hrănire spirituală. Independența planificării viitorului față de Creator este esența nebuniei sale.
A avea un gol, a face planuri cu Dumnezeu este o mare înțelepciune.
”Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” (Iacov 4:15)
Numai trăind în voia Domnului, vom avea satisfacerea vieții spirituale.
Omul acesta vorbea sufletului ”Suflete, ai multe bunătăți, strânse pentru mulți ani, odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te.” El face confuzie inadmisibilă între sufletul său și trupul său. Sufletul nu mănâncă, nici nu bea. Acestea sunt pentru timp hrana pentru trup, nu satură foametea sufletului. Nici setea sufletului. Numai hrana spirituală le va potoli.
Omul acesta nu a fost în stare să discearnă dimensiunea sufletului său. Era un materialist.
Ca și el, în zilele noastre mulți și-au făcut din acumularea averii scopul vieții. Ei socotesc că adunarea bogăției materiale le va oferii împlinirea sufletului. Veacul de acum se închină banului, iar altarul nebunilor este comfortul. Mamona te duce mai departe decât ți-ai făcut planul să mergi, te ține mai mult și mai strâns decât ai vrea și te face să plătești mai mult decât poți. Nebunul aleargă să agonisească pentru trup, crezând că o face pentru suflet. El își dorește un trai mai bun și dobândind traiul iși pierd sufletul. Uită că viața pe acestv pământ este efemeră.
”Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viața cumva nu stă în belșugul avuției lui.” (Luca 12:15)
Omul a făcut planuri pentru viitor. Ce rău este în asta? Planurile par justificate. Muncă multă, după care odihnă și cu un trai bun. Cu toate acestea eticheta pusă de Domnul Isus este ”nebunule”? Rodul de care se bucură este darul lui Dumnezeu. El a făcut să răsară, să crească, să-l lumineze soarele, să-l ude ploaia. Omul acesta primește darul, dar nu mulțumește celui ce i-a dat acest dar. Nu realizează că nu este meritul propriu. Își vorbește, plnifică, se bucură de unul singur. Nu face nici cea mai mică aluzie la Creator. Este prins într-un egocentric nătâng.
”odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te”
Nebunie mai mare nici că se poate!Omul acesta bogat dă dovadă de spirit financiar bun. Vrea să-și extindă afacerea. Ce este nebunie, este că el nu mulțumește. Nu auzim nimic despre mulțumirea înălțată lui Dumnezeu. Nici dorința de a-l include pe Dumnezeu în planurile sale. Problema sa de sănătate mintală nu este determinată de dorința de prosperitate, ci de lipsa nevoii de hrănire spirituală. Independența planificării viitorului față de Creator este esența nebuniei sale.
A avea un gol, a face planuri cu Dumnezeu este o mare înțelepciune.
”Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” (Iacov 4:15)
Numai trăind în voia Domnului, vom avea satisfacerea vieții spirituale.
Omul acesta vorbea sufletului ”Suflete, ai multe bunătăți, strânse pentru mulți ani, odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te.” El face confuzie inadmisibilă între sufletul său și trupul său. Sufletul nu mănâncă, nici nu bea. Acestea sunt pentru timp hrana pentru trup, nu satură foametea sufletului. Nici setea sufletului. Numai hrana spirituală le va potoli.
Omul acesta nu a fost în stare să discearnă dimensiunea sufletului său. Era un materialist.
Ca și el, în zilele noastre mulți și-au făcut din acumularea averii scopul vieții. Ei socotesc că adunarea bogăției materiale le va oferii împlinirea sufletului. Veacul de acum se închină banului, iar altarul nebunilor este comfortul. Mamona te duce mai departe decât ți-ai făcut planul să mergi, te ține mai mult și mai strâns decât ai vrea și te face să plătești mai mult decât poți. Nebunul aleargă să agonisească pentru trup, crezând că o face pentru suflet. El își dorește un trai mai bun și dobândind traiul iși pierd sufletul. Uită că viața pe acestv pământ este efemeră.
”Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viața cumva nu stă în belșugul avuției lui.” (Luca 12:15)
Este normal să te îngrijești de nevoile trupului. ”Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag” ( Efeseni 5:29) dar a uita de suflet este o nebunie. Dacă ne îngrijim de trupul muritor, cu atât mai mult trebuie să ne îngrijim de viitorul care este veșnic.
Omul are nevoie să facă planuri, legate de el și de familie. Poate să strângă pentru zile grele, dar să nu uite de aproapele său. Este una dintre poruncile apostolilor, să nu uităm de săraci. Să nu fim ca acesr om plin de nebunie care era întruparea egoismului. Tot ce a strâns, a strâns pentru sine. Vorbește de roadele lui, țarina, grânarele, bunătățile Lui. Toate pentru el. Milostenia și dărnicia nu fac parte din atributele sale sufletești. El trăiește doar pentru sine ”am multe bunătăți strânse pentru mulți ani.” Avea planuri pentru o viață lungă, plină de bucurii fără lipsuri. Nici măcar nu plutea gândul morții prin mintea lu nebună. Dar viața omului pe pământ este trecătoare. Zi de zi ne apropriem de sfărșitul călătoriei pământești și de căminul nostru veșnic. Toți suntem tributari morții. Drumul nostru spre veșnicie este ireversibil. Nu s-a descoperit elixirul tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de sfârșit. Deșii sunt pentru nebune care încearcă aceasta. ”chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul.” (Luca 12:20)
Nimeni nu știe cât de lungă este viața lui, dar înțelept este omul care și-a făcut planuri pentru suflet. Pentru veșnicia sufletului care conteaza cu adevărat. Înțelept este omul care pune veșnicia sufletului deasupra vremelniciei trupului.
silvia-varvara seman
Omul are nevoie să facă planuri, legate de el și de familie. Poate să strângă pentru zile grele, dar să nu uite de aproapele său. Este una dintre poruncile apostolilor, să nu uităm de săraci. Să nu fim ca acesr om plin de nebunie care era întruparea egoismului. Tot ce a strâns, a strâns pentru sine. Vorbește de roadele lui, țarina, grânarele, bunătățile Lui. Toate pentru el. Milostenia și dărnicia nu fac parte din atributele sale sufletești. El trăiește doar pentru sine ”am multe bunătăți strânse pentru mulți ani.” Avea planuri pentru o viață lungă, plină de bucurii fără lipsuri. Nici măcar nu plutea gândul morții prin mintea lu nebună. Dar viața omului pe pământ este trecătoare. Zi de zi ne apropriem de sfărșitul călătoriei pământești și de căminul nostru veșnic. Toți suntem tributari morții. Drumul nostru spre veșnicie este ireversibil. Nu s-a descoperit elixirul tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de sfârșit. Deșii sunt pentru nebune care încearcă aceasta. ”chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul.” (Luca 12:20)
Nimeni nu știe cât de lungă este viața lui, dar înțelept este omul care și-a făcut planuri pentru suflet. Pentru veșnicia sufletului care conteaza cu adevărat. Înțelept este omul care pune veșnicia sufletului deasupra vremelniciei trupului.
silvia-varvara seman
No comments:
Post a Comment