Abur

Mă înalț
Mă ridic
Mă pierd.
Din petalele florii de cireș
ninse peste iarba fragedă
din pământul reavăn
plin de diamante
Care se topesc la atingere.

Mă înalț
Mă ridic
Mă pierd.
Mângăiată  de degete sfioase
subțiri cu unghiile lungi
înrădăcinate în semilună
semn al frumuseții
pe tărâmuri orientale.

Mă înalț
Mă ridic
Mă pierd.
Sus tot mai sus un abur ușor
Chemată de soare
Topită în îmbrățișarea fierbinte
ca să mă întorc din nou
mai proaspătă potolind sete.

Mă întorc
Mă aștern
Și sărut.
Alintând, mângăind cu lacrimi delicate
Scoarța feței de pământ.
Întotdeauna pe furiș
un moment, o clipită dimineața.

Timpul este fragmentat.
Mă înalț
Mă ridic
Mă pierd
Cad și mă topesc în
îmbrățișarea dăruirii.
Soarbe-mă și-ți voi potoli setea.

silvia-varvara seman